miercuri, 20 februarie 2013

Secretele de la Electrocarbon. Manevre murdare

 Electrocarbon Slatina a ajuns doar un paravan pentru afaceri suspecte

Dintr-o fabrică în care îşi câştigau pâinea cea de toate zilele circa 4.000 de muncitori până după 1989, Electrocarbon SA Slatina, specializată în producerea de electrozi siderurgici şi, mai nou, carbură de siliciu, a ajuns, aşa cum s-a întâmplat cu multe alte fabrici de stat, o afacere a unor şmecheri care se mişcă nu doar în limitele legii. Oficial, fosta întreprindere de produse cărbunoase este astăzi o societate cu capital privat. Neoficial, acolo se petrec lucruri necurate. Uşuirea, nu demult, a unor dispeceri cu vechi state de serviciu lasă loc multor suspiciuni dacă asociem păţania oamenilor cu jonglarea preţurilor la cocsul metalurgic care trece prin mai multe mâini spre beneficiul uriaş al unei firme din Bucureşti, controlată de oamenii de afaceri Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu, cei care controlează şi Electrocarbon.

Anul trecut, pe la sfârşitul lunii aprilie, începutul lui mai, câţiva dispeceri vechi în meserie de la Electrocarbon s-au pomenit supuşi detectorului de minciuni fără să aibă habar de rostul unei asemenea acţiuni. Ştiindu-se curaţi, ei au acceptat proba cu poligraful, după ce li s-a vehiculat pe la urechi ideea că patronii ar crede că a început să dispară marfă destinată procesului de producţie. O fi sau nu adevărat, testul i-a scoşi mincinoşi (aşa li s-a spus), deşi oamenii au răspuns sincer la toate întrebările. Declinul lor profesional s-a produs apoi extrem de repede. De la Dispecerat au fost aruncaţi într-o secţie de producţie, unde au fost supuşi sistematic la pedepse care le reduceau veniturile pentru te miri ce. Şirul pedepselor a culminat anul acesta, în august, cu desfacerea contractelor de muncă. Drept pentru care cei rămaşi fără venitul cu care îi aşteapta lună de lună acasă familiile au contestat în instanţă deciziile survenite după ce unul dintre şefii societăţii le-a spus franc că a primit ordin de la patronii firmei să-i dea afară. Să-i dăm, însă, cuvântul unuia dintre foştii dispeceri care a acceptat să spargă tăcerea, Petre Cioroianu.

Mărturie

„Anul trecut ne-am pomenit, eu şi un coleg al meu, cu o femeie venită de la Bucureşti că ne întreabă dacă acceptăm testul cu detectorul de minciuni. Nu ni s-a spus foarte clar de ce trebuie să fim supuşi acestui test, ci doar ni s-a lăsat să înţelegem că patronii s-ar fi sesizat că se fură marfă. Din întrebările puse ulterior, ne-am cam prins că ar putea fi vorba de o poveste urâtă la care trebuie şi nişte ţapi ispăşitori. Asta era pe la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai. În data de 24 august 2011 am aflat că nu am fi trecut testul poligraf. Drept consecinţă, eu şi colegul de muncă am fost trecuţi în secţie, la Produse Anorganice. Pe 1 septembrie m-a chemat directorul pe probleme de personal, Eracle Ciocârlan, care m-a pus să dau o declaraţie, fără să mi se spună motivul. «Scrie şi tu ceva acolo», am fost îndemnat. Am dat o declaraţie la modul general, apoi la scurtă vreme am fost sancţionat cu 10% din salariu pe o lună. Tipul acesta de sancţiune s-a repetat apoi, la valori diferite. Într-un caz mi s-a spus că nu am făcut curăţenie la buncărele de alimentare cu materii prime. O copilărie, pentru că o asemenea activitate se face zilnic, dar numai cine nu a lucrat în fabrică nu ştie că la Electrocarbon curăţenia este ceva foarte relativ, că acolo faci acum curăţenie şi într-un timp scurt este la fel ca înainte, mai ales că sistemul de ventilaţie nu mai există. Cert este că, într-o bună zi, directorul general adjunct al fabricii, domnul Pisică Ovidiu, mi-a spus pe şleau că are ordin să mă dea afară. Ei bine, anul acesta, în august, a venit şi desfacerea contractelor de muncă. Mie mi s-a găsit un motiv la fel de slab, legat de curăţenie şi de nişte abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii şi alte asemenea aberaţii evazive. Acum mă judec cu ei în instanţă“, povesteşte Petre Cioroianu.

Dedesubturi

O astfel de poveste înţeleasă pe coordonate strict personale n-ar spune prea multe. Cineva din firmă ne-a sfătuit însă să facem mici documentări în direcţia SC Elsid SA Titu (Dâmboviţa), pe vremuri, deşi cu personalitate juridică, un fel de secţie la distanţă a Electrocarbon, azi proprietate, în proporţie de peste 84,5%, a SC Metaleuroest SRL Câmpina, la care acţionari sunt Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu, care deţin şi 21,3% din acţiunile Electrocarbon. Aceeaşi persoană ne-a şoptit că celor care controlează Electrocarbon nu prea le place să aibă în puncte-cheie, precum Dispeceratul, oameni vechi, bine familiarizaţi cu tot ce mişcă în acest sector. Şi a arătat din nou către fabrica de la Titu, care are acelaşi obiect de activitate ca societatea din Slatina. Aşa am aflat, de pildă, că cocsul care ajunge de la furnizori la Electrocarbon vine pe căi directe, dar hârtiile fac un ocol pe la Elsid Titu, care pune ceva la preţul iniţial. Apoi, cocsul procesat la Electrocarbon (operaţie care include, evident, nişte costuri deloc mici) este preluat şi vândut tot de Elsid. Care este şpilul? Acela că manevrele acestea duc profitul în mare măsură în conturile societăţii din Titu, unde numărul mic de acţionari ridică valoarea dividendelor pe cap de acţionar, în paguba micilor acţionari de la Electrocarbon, societate folosită, aşadar, pe post de vacă bună de muls.
Şi electrozii siderurgici produşi la Electrocarbon prind diverse destinaţii tot prin Elsid, potrivit unor surse din cadrul firmei de la Slatina. Aşa se explică de ce anul trecut SC Elsid SA Titu a înregistrat un profit net de 74,5 milioane de lei, cu de peste trei ori mai mult decât profitul Electrocarbon. Aşa se explică şi concedierile galopante care au redus numărul angajaţilor de la peste 1.600, câţi număra fabrica prin anul 2000, la doar vreo 400, câţi există azi. „Dacă Electrocarbon şi-ar derula singură afacerile, vânzându-şi produsele finite direct la beneficiarii finali, fără ca acestea să treacă pe la Elsid, profitul fabricii ar fi unul uriaş, cu mult mai mare decât cel înregistrat în actualele condiţii. Manevrele utilizate însă de acţionarul majoritar al Elsid, SC Metaleuroest SRL, dirijează mari sume de bani către conturile firmei de la Titu şi ţin sub control profitul societăţii de la Slatina, în paguba altor acţionari, aspect care, la o adică, are şi o latură ce contravine legii“, ne-a mai spus sursa noastră.

Cum controlează doi oameni de afaceri care deţin doar puţin peste 21% din acţiunile societăţii întregul portofoliu de afaceri al Electrocarbon, unde pachetul majoritar de acţiuni este deţinut de SC Vivaio SRL? Să ne luminăm. Patronul SC Vivaio SRL, Laurenţiu Dascălu, nu este un străin pentru afaceriştii cu averi de top 500 Forbes, Tufan şi Anastasescu. SC Vivaio SRL este fosta societate SC Clorofila SRL Câmpina, cumpărată de Dascălu de la cei doi oameni de afaceri în 2003, la preţul de două milioane de lei.

Iată, aşadar, unde dai şi unde crapă într-o poveste în care nişte oameni şi-au pierdut locurile de muncă, fără să ştie care a fost adevărata miză a nenorocirii lor. O poveste care nu epuizează secretele de la Electrocarbon, drept pentru care vom reveni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu