Comat Olt, transformată de şmecheri într-o fantomă pe piaţa Rasdaq

În spațiile fostei Comat Goanță Bărbulescu face acum bani buni

Patrimoniul economic al PCR a exercitat, după 1989, o atracţie irezistibilă pentru cei care, în valurile Revoluţiei şi în confuzia postrevoluţionară, nu şi-au pierdut capul. Printre cei care nu s-au pierdut cu firea se numără şi foştii şefi de la Comat SA Olt, fosta Bază Judeţeană de Aprovizionare Tehnico-Materială (BJATM), care, după ce a trecut prin mâinile mai multor conducători şi după ce a intrat în stăpânirea soţului unei judecătoare, a ajuns un cadavru economic. Să vedem cine s-a înfruptat din agonia ei.

Mâna concurenţei şi falimentul Comat

Imediat după Revoluţie, Guvernul Petre Roman transformă, prin Hotărârea 1176 din 2 noiembrie 1990, mai multe unităţi economice de stat în societăţi comerciale pe acţiuni, în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Pe lista reorganizării s-a aflat şi Comat SA, cu toate filialele sale judeţene, având drept obiect de activitate “aprovizionarea agenţilor economici cu materii prime, materiale, piese de schimb, subansamble şi alte produse industriale”. În decurs de câţiva ani, la conducerea Comat Olt s-au perindat mai mulţi directori, unii dintre ei puşi pe căpătuială, alţii unelte ale grupurilor de interese născute în primele zile ale Revoluţiei din 1989. Să dăm un exemplu. Unul dintre groparii societăţii se numeşte Florea Gheorghe, fost director, actualmente consilier la Consiliul Judeţean Olt. Actualul loc de muncă al său are şi o explicaţie: Marin Ionică, fost preşedinte al Consiliului Judeţean şi acţionar majoritar, pe atunci, la SC Aprot SA, ca şi patron la SC Aprorom SA. Cele două societăţi se aflau în concurenţă cu Comat Olt pe piaţa de aprovizionare, aşa că Gheorghe i-a dat o mână de ajutor lui Ionică să scape de concurenţă. Comat a intrat în faliment. Un fost angajat care avea trecere la şefi povesteşte că fosta BJATM (unde Marin Ionică a fost director adjunct şi secretar de partid pe vremuri) desfăşura o activitate contraproductivă prin anii ’94-’96. „Se cumpăra marfă la un preţ şi se vindea la un preţ cu mult mai mic. Societatea a lucrat mult cu meseriaşii romi, care, pentru că primeau marfă ieftină, erau şi ei atenţi cu unii şi cu alţii din cadrul societăţii. În alte cazuri, marfa era dată în compensare cu alte bunuri materiale cu care practic nu aveai ce face“, povesteşte fostul angajat, sub protecţia anonimatului.

Minatex ia o halcă

În confuzia din primii ani de după Revoluţie, până la intrarea Comat Olt sub incidenţa falimentului (şi când pe la Finanţe şi Registrul Comerţului circulau bilanţuri duble ale societăţii - fostul prefect Florea Morlova cunoaşte amănunte), activele fixe ale acesteia au început să fie înstrăinate. Unul dintre beneficiari este omul de afaceri Ilie Mărgărit, patronul SC Minatex SRL Slatina. Firma a rămas pentru totdeauna cu terenul şi cu unul dintre depozitele Comat. Societatea avea trei depozite în Slatina: depozitul central, pe strada Constructorului, nr. 3, un alt depozit pe strada Depozitelor şi un al treilea între străzile Tunari şi Cireaşov, în fostele spaţii ale Armatei. După Revoluţie, Minatex a închiriat aceste spaţii, pe care ulterior le-a cumpărat. În urma unui proces cu multe semne de întrebare, cu concursul unora dintre cei mai buni avocaţi (printre ei s-a numărat şi Iancu Tănăsescu), dar şi cu cel al lui Liviu Mircea Dan, fost primar al Slatinei, Minatex s-a văzut proprietară şi pe teren. Depozitul central avea să fie, şi el, închiriat unei firme care mai apoi avea să acapareze Comat cu totul. Aceeaşi firmă a fost şi cea care a pus, finalmente, cruce societăţii.

Privatizare cu salarii de nabab

Intrată în 1996 sub incidenţa Legii falimentului, Comat iese de sub supraveghere judiciară prin trecerea ei în portofoliul fostei APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului) Craiova, pentru privatizare. Cum a demarat APAPS privatizarea? În şedinţa de constituire a AGA din 25 ianuarie 2003, reprezentantul APAPS Craiova a numit un director general cu un salariu de 15 milioane lei lunar, plus 20% spor de vechime şi 30% spor de performanţă. În aceeaşi şedinţă APAPS numeşte un consiliu de administraţie format din trei membri, fiecare cu o remuneraţie de 20% din veniturile directorului general. Fostul senator Gheorghe Zlăvog trăgea un semnal de alarmă pe această temă în şedinţa Senatului din 3 martie 2003: „Cu această schemă umflată nu se vor mai putea acoperi salariile celorlalţi 28 de angajaţi ai Comat, dintre care majoritatea sunt şi acţionari şi care, spre exemplu, în luna decembrie 2002 au primit drepturi salariale totale de 98 de milioane de lei. Nu ştim dacă reprezentantul APAPS, cât şi cei numiţi de AGA vor găsi căile pentru obţinerea fondurilor de salarii în condiţiile în care SC Comat SA este în faliment. Motivul pentru care societatea a fost suspendată de la supravegherea judiciară a fost pregătirea pentru o privatizare rapidă şi transparentă şi pentru a nu se pierde locurile de muncă. Considerăm că APAPS trebuie să găsească o formulă de administrare şi pregătire pentru privatizare prin transparenţă şi cu o cheltuială cât se poate de redusă“. Interpelarea nu a avut niciodată răspuns din partea celui căruia îi fusese adresată: şeful APAPS, Ovidiu Muşetescu, cel care a avut un rol determinant şi în „privatizarea“ ALRO Slatina.

APAPS dă, soţul judecătoarei Goanţă ia

Comat Olt este privatizată în 2003, după ce firma SC Comtech Co SRL Slatina, înfiinţată în 1997, cumpără 246.949 acţiuni, respectiva 68, 6475% din acţiunile societăţii. În 2003 activele fixe şi circulante ale societăţii cumulau o valoare de 16. 308. 880. 000 de lei. Preţul plătit de cumpărător s-a cifrat între patru şi şase miliarde de lei vechi. Un fel de cadou de la stat pentru Constantin Bărbulescu Goanţă, soţul judecătoarei Mirela Tatiana Bărbulescu Goanţă de la Tribunalul Olt (azi pensionară). Noul proprietar şi-a luat angajamentul unui termen pentru plata datoriilor societăţii şi urma să asigure o privatizare de succes. Nu are rost să întindem aici evoluţia Comat Olt pe întreg parcursul ultimilor opt ani. Să spunem doar că în 2005, la 31 martie, la capitolul exploatare profitul societăţii era de peste 13 miliarde de lei vechi, în vreme ce pierderile se ridicau la opt miliarde de lei vechi, potrivit raportului trimestrial privind contul de profit şi pierdere. Să mai spunem că la 31 decembrie 2010, după cum se arată în exerciţiul financiar al societăţii, cifra de afaceri era 0, iar pierderea de 13.185 lei. La aceeaşi dată activele corporale aveau o valoare de numai 11082 de lei. Cam tot ce se putea vinde s-a vândut. Şi se pare că nu în interesul societăţii. Să dăm un exemplu: în şedinţa ordinară a Adunării Generale a Acţionarilor din 28 aprilie 2006 se hotăra vânzarea unor construcţii şi terenuri de la sediul Comat, din strada Constructorului nr. 3, Slatina. Era vorba de Lotul nr. 1, cu numărul cadastral 3362, unde se afla în afara unei construcţii, şi un teren în suprafaţă de 2.228, 68 m.p., pentru care conducerea unităţii cerea - atenţie- 2.000 de lei, şi de un alt teren de 235, 95 m.p., situat în Lotul 5, cu număr cadastral 3366, care se scoate la mezat pentru doar 1.500 de lei. Afacere de afacere, dar nu pentru Comat. Nici nu ne mai interesează cumpărătorul, doar dacă el este vreo firmă-căpuşă. Este momentul să spunem că în anul 2006, din firma Comtech Co SRL se desprinde o altă firmă, O & C Strategies SRL, care are ca obiect de activitate activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management. Noua firmă preia mai multe bunuri imobile ale Comtech Co, iar activitate nu prea înregistrează ulterior cam deloc. În 2009, de pildă, „copilul“ Comtech Co are cheltuieli totale de doar 175 de lei. Care este, aşadar, rostul firmei? Noi nu spunem nimic. Să spunem, însă, ce rol a mai avut SC Comat SA Olt în mâinile noilor stăpâni, în afara aceluia de vacă bună de muls.

Ce înseamnă să ai soţie judecătoare

Aproape imediat după privatizare, Comat Olt intră în rândul societăţilor care duhnesc a fraudă. Societatea se specializează în anularea facturilor date de debitor, o tehnică extrem de sofisticată la acea vreme. După ce cumpără marfă de la un viitor păgubit, debitorul, respectiv Comat, aranja ca facturile fiscale să fie semnate nu de administratorul societăţii ori de directorul general, ci de directorul comercial sau de directorul de marketing, care de obicei nu aveau drept de reprezentare a societăţii. După ce marfa intra în depozitul Comat, juriştii solicitau în instanţa de judecată anularea facturilor ca fiind semnate de persoane care nu aveau calitatea de reprezentare a firmei. Solicitarea se făcea de regulă la Tribunalul Olt, unde - Ups!- Goanţă avea soţia judecătoare. Un astfel de „meci“ l-a purtat Comat cu Baza Petrom Tex SRL din Argeş, în 2004. Comat a cumpărat marfă de la firma argeşeană şi, când cei de la Comat au văzut că nu toată marfa este vandabilă, au cerut în instanţă anularea facturilor reprezentând marfa rămasă nevândută, pe motiv că facturile erau semnate de cine nu trebuia. A fost un proces lung, în care era gata-gata să se dea câştig de cauză societăţii Comat. Mai exact, administratorului Constantin Goanţă. Într-un târziu, cei de la Petrom Tex SRL s-au prins că şeful suprem al Comat are pilă puternică la Tribunalul Olt şi au cerut strămutarea procesului. În final, s-a făcut dreptate. Bună de vândut şi folosită pentru afaceri necurate, Comat Olt este astăzi un cadavru. O fantomă. Nu a prea mai rămas nimic din societate, dar este listată la Bursa de Valori Bucureşti, pe piaţa extrabursieră Rasdaq. Şi asta în timp ce Comtech Co, cu un acelaşi obiect de activitate (comerţ de tot felul), are profituri uriaşe an de an. De pildă, un an după privatizarea Comat, Comtech Co înregistrează un profit net de peste 213 miliarde de lei vechi.
...
Istoria ante şi post-privatizare a SC Comat SA Olt este doar un exemplu din multele care arată cum s-a furat averea ţării după căderea regimului comunist. Foşti tovarăşi care în 1990 se găseau în poziţii oportune au împărţit (una mie - una ţie) hălci uriaşe din patrimoniul care la acea dată aparţinea poporului român. Aceşti tovarăşi au ajuns între timp oameni de afaceri de succes, politicieni cu firme care derulează contracte cu valori ameţitoare cu statul. Nu i-a întrebat nimeni cum au făcut primul milion. Oltul are, şi el, „tovarăşii“ lui. Despre toate acestea, însă, altă dată.