SC Electrocarbon SA Slatina este o poveste de succes pentru patroni (merge pe profit), o altă poveste cu praf şi miros urât pentru slătineni - cu precădere pentru cei care locuiesc în preajma societăţii. Teoretic, societatea nu poluează atmosfera: ea a obţinut, din 2006 încoace, autorizaţii integrate de mediu pentru principalele activităţi industriale care intră sub incidenţa legislaţiei europene privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Din punct de vedere practic, însă, lucrurile se schimbă. O spun slătinenii de pe străzile Cireaşov şi Piaţa Gării. De faptul că Electrocarbon ar fi „curată“ se îndoiesc şi autorităţile. Conducerea societăţii recunoaşte, şi ea, că lucrurile nu sunt perfecte, dar susţine că fabrica de electrozi industriali nu este sursa de poluare spre care arată oamenii. Să punem părţile faţă-n faţă.
Ce spun oamenii
Câteva sesizări telefonice care indicau faptul că seara şi noaptea în special calitatea aerului se schimbă în zona gării ne-au pus la lucru. Iată-ne, aşadar, pe strada Cireaşov, din bloc în bloc, pentru a sta de vorbă cu oamenii. Cornelia Ţiţirigă, o tânără de 20 de ani, locuieşte în blocul 20, etajul 4 şi susţine că, într-adevăr, cei care ne-au sesizat telefonic au dreptate. „Spre seară şi noaptea se simte un miros greu. Nu este dificil de ghicit: miros de cărbune sau ceva de genul acesta“, spune tânăra. Schimbăm apartamentul şi o altă tânără, de 21 de ani, care ne atenţionează să nu îi facem numele public, afirmă acelaşi lucru: „Noaptea şi dimineaţa devreme aerul este mai greu respirabil“.
Ne mutăm în blocul 15, pe scara A, unde locuieşte şi familia Bălan. „Aici aerul diferă, calitativ, de la zi la noapte. Noaptea are un miros anume, de fum de cărbune. Cred că noaptea cei de la Electrocarbon dau drumul la coş“, povesteşte Minodora Bălan, de 41 de ani. De unde ştie că este vorba de noxe provenind de la Electrocarbon? „Păi ştiu, că noi avem şi un teren acolo pe Agricultorului, unde plantele sunt acoperite de praf negru, de praf de cărbune. Sunt depuneri de praf de cărbune, şi acolo mirosul este ca şi cel pe care îl sesizăm aici, la apartament“, accentuează femeia.
În afara faptului că locuieşte într-o zonă poluată, Marin Sârbu, de 65 de ani, mai are o problemă: suferă de astm bronşic. „Domnule, locuiesc în blocul 18, scara A, apartamentul 10, aici pe Cireaşov, şi vă spun din suflet că aerul devine irespirabil seara. Dacă aş pune rufele la uscat în balconul dinspre partea asta, spre Electrocarbon, le-aş lua negre. Noroc că am două balcoane, le pun în partea cealaltă, dar şi acolo sunt afectate de mizeria asta pe care o înghiţim. Eu din când în când trebuie să mă internez cu boala mea, că sufăr de astm bronşic. Mă afectează atmosfera asta, aerul acesta împuţit. Dar ce pot face eu? Locuiesc aproape de fabrica asta, Electrocarbon, nu pot schimba locuinţa“, se plânge Marin Sârbu.
Aurel Ciulu, de 54 de ani, şi Ioana Ştefan, 45 de ani, locuiesc în blocul 16, pe scara C, şi spun că ceea ce respiră seara şi noaptea are un miros puternic de ouă clocite. „Seara după orele 20.00 nu se mai pot deschide ferestrele, vă rog să mă credeţi. Stăm cu geamurile închise şi la balcon şi la camere. Aerul este irespirabil şi ar trebui să se ia măsuri. Dacă pui rufele la uscat pe consolă şi le laşi peste noapte, dimineaţa le iei negre. Este ceva de nedescris“, se revoltă o altă persoană, care locuieşte în blocul 5, scara A, etajul 2.
Altă stradă, aceeaşi problemă. Un cetăţean care locuieşte în blocul 9, scara B de pe strada Piaţa Gării, îşi manifestă, şi el, indignarea. „Să vină cineva de la Mediu, să-i la întrebări pe cei de la Electrocarbon, din cauza cărora trebuie ca, începând de seara, să stăm cu geamurile închise la apartament. Amenda este de sute de milioane de lei vechi“, spune omul. Îi spunem că, din punctul de vedere al protecţiei mediului, Electrocarbon este în regulă: are autorizaţie de mediu. „Păi atunci, ce facem, frecţii la piciorul de lemn?“, se întreabă şi ne întreabă el. Cei care ni s-au plâns arătând spre Electrocarbon sunt mulţi; spaţiul ne obligă, însă, să ne oprim aici cu mărturiile.
Ce spun autorităţile
De corectitudinea afişată de reprezentanţii SC Electrocarbon SA se îndoiesc şi autorităţile publice. Printre problemele puse în discuţie de prefectul Leonid Moisiu la Colegiul Prefectural de marţi s-a numărat şi societatea producătoare de electrozi siderurgici. Ieri l-am întrebat pe reprezentantul guvernului în judeţ dacă a pus pe tapet tema Electrocarbon întâmplător sau cu o anumită miză. „Hm, nu întâmplător am adus în discuţie această temă, am unele informaţii de genul celor pe care le aveţi şi dumneavoastră. Reprezentantul Gărzii de Mediu în şedinţa de marţi mi-a spus că s-au făcut inspecţii la respectiva societate, dar că s-au controlat, de fapt, determinările făcute de societate. Nu este de ajuns, astfel de determinări asupra noxelor trebuie făcute de cineva din afară şi, dacă s-ar putea, inopinat“, a declarat prefectul Moisiu.
Cei de la Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Olt susţin că astfel de determinări s-au făcut la Electrocarbon şi că laboratorul mobil nu a înregistrat depăşiri ale indicatorilor care ar afecta calitatea aerului. „Am făcut astfel de măsurători, şi dimineaţa, şi la prânz, şi seara, şi nu s-au înregistrat depăşiri. Eu când am venit la conducerea agenţiei, în urmă cu peste un an, primul gând pe care l-am avut a fost să facem determinări la «marii poluatori». Dar nu putem face mereu şi mereu astfel de determinări, pentru că o astfel de activitate costă. Electrocarbon are autorizaţie integrată, nu ştiu ce se petrece acolo, or avea o activitate mai mare noaptea, nu ştiu ce să spun“, a declarat directorul APM Olt, Dorel Şteomlega.
Istoric
Sunt ani şi ani de când SC Electrocarbon SA a solicitat autorizarea din punct de vedere al mediului pentru anumite activităţi. Conducerea societăţii se pregătea astfel pentru a se acoperi de hârtiile necesare în noile condiţii pe care legislaţia europeană avea să le impună României după intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. Şi ce nu se poate face în România post-revoluţionară? În 2006 societatea a făcut rost de astfel de hârtii. O primă autorizaţie integrată de mediu a fost acordată firmei de Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului (ARPM) Craiova, în urma unui întreg scandal. Gestul ARPM Craiova a fost dezavuat atunci de Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt. Directorul de atunci al APM Olt, Marius Popa, a retras laboratorul mobil al instituţiei din incinta Electrocarbon declarând că nu era de măsurat nimic pentru că nici unul dintre coşurile de evacuare ale fabricii nu era în funcţiune în acea zi. Măsurătorile au fost, totuşi, făcute de ARPM Craiova. Care a şi acordat atunci autorizaţia integrată de mediu pentru o instalaţie cu impact major asupra mediului înconjurător, deşi la vremea aceea au fost formulate contestaţii soluţionate cam în coadă de peşte. O dată primul pas făcut, restul a venit de la sine. Astăzi societatea are autorizaţie integrată de mediu şi pentru producerea de carbon, şi pentru producerea de carbură de siliciu. Cu toate acestea şi în ciuda faptului că respinge acuzaţiile aduse fabricii, directorul general al societăţii, Fănel Guşoi, recunoaşte că lucrurile nu sunt perfecte în privinţa Electrocarbon. „Acuzaţii de genul pe care mi le aduceţi dumneavoastră acum la cunoştinţă au tot fost din partea oamenilor, de când s-a pus problema obţinerii autorizaţiilor de mediu. Or, la noi un ciclu de producţie durează 200 de ore, nu oprim instalaţia ziua şi îi dăm drumul noaptea. Deci, când poluăm şi când nu poluăm? Nu spun că totul este perfect, mai sunt evenimente, mai facem reparaţii. În timp, autorităţile s-au convins şi ele că procesul tehnologic de la Electrocarbon nu are un impact negativ asupra mediului înconjutător“, a declarat ieri Guşoi, care a mai spus că s-au făcut şi ceva investiţii la capitolul mediu. Investiţii pe care în documentarea noastră nu le-am prea găsit. Am descoperit, însă, că societatea, cu profit bun de la an la an, intenţionează să investească în domeniul hidroenergetic.
SC Electrocarbon SA are trei acţionari: SC Vivaio SRL Câmpina, controlată de omul de afaceri Laurenţiu Dascălu, care deţine 50,8% din acţiunile societăţii slătinene, SC Metaleuroest SRL Câmpina, a lui Mihai Tufan, acţionar cu 21,3% şi Ekomin SRL Titu, cu un pachet de 20,5%. În 2009, Electrocarbon şi-a sporit profitul, numai în primul trimestru, de patru ori, la 1,41 milioane de lei (330.000 euro). Profitul brut în 2010 al companiei a fost de 17,9 milioane de lei. Pentru anul acesta societatea şi-a propus să împrumute şase milioane de euro pentru a finanţa lucrările de construcţie a unei hidrocentrale pe râul Doftana, în judeţul Prahova. Date seci, fără însemnătate pentru oamenii din Slatina, care vor doar un mediu curat.
Problema privind mediul nu este singura pe care Electrocarbon o are. De aceea, şi noi vom reveni cu un material pe alt versant tematic într-una din ediţiile viitoare.
Citește și
O gefieră de la Tribunalul Olt, pe Youtube în imagini lascive
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu