miercuri, 20 februarie 2013

SC Marconf SRL, în faliment cu documente fictive la dosar. Instanţa le acceptă



Unul dintre falimentele anului în Olt, cel al SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de familia omului de afaceri Gheorghe Bădiţă, continuă să producă dubii asupra bunei-credinţe cu care cei ce controlează firma au solicitat deschiderea procedurii de faliment. Mai nou, Gazeta Nouă şi Blogul lui Costel Mirea au descoperit că la dosar au fost depuse documente fictive menite să dovedească faptul că firma ar înregistra cele mai mari creanţe tocmai către cei care au cerut insolvenţa.

Firma, administrată de soţia afaceristului, Tania Bădiţă, a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvenţă în urmă cu şapte luni, iar instanţa de contencios-administrativ şi fiscal de la Tribunalul Olt a aprobat cererea în şedinţa din 19 martie, desemnând drept administrator judiciar provizoriu firma Moraru&Asociaţii Insolvenţă SPRL Craiova. Apoi, la începutul lunii mai, au fost înregistrate cererile de admitere a creanţelor, printre care se numără, înregistrată sub numărul 13.467/2 mai 2012, şi cererea Organizaţiei Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) Piatra Olt, cu o sumă totală de peste 130 de miliarde de lei vechi (13.176.919,36 RON). Vorbim de cea mai mare sumă solicitată de un creditor în acest caz. Drept dovadă, la dosar au fost depuse cinci facturi fiscale, una de 198.400 lei, alta de 29.140 lei, alta de 8.828.091 lei, încă una de 4.418.120 lei şi, în sfârşit, cea de-a cincea în valoare de 218.365 lei. Ceea ce este ciudat e că unele dintre documentele fiscale oglindesc livrări de apă pentru irigaţii către societatea Marconf (care se ocupă şi cu agricultura pe terenuri luate în arendă), livrări care în realitate nu au fost niciodată efectuate, după cum vom dovedi mai jos.

Nu bate casa cu masa

Una dintre facturile depuse la dosar, cea cu seria OTOUAI, numărul 0002 din 2 iunie 2010, în valoare de 8.828.091 lei, reprezentând contravaloarea contractului nr. 6/03.05.2010, circulă în dublu exemplar, dar cu date diferite. Pe unul dintre exemplare figurează, ca reprezentant al emitentului, numele Bădiţă Gheorghe, în vreme ce pe celălalt apare, în acelaşi loc, numele Fulga Emilia. Vorbim de o copie transmisă prin fax de la biroul administratorului judiciar Moraru&Asociaţii, care între timp a fost înlocuit cu Euroconsult Bucureşti SPRL. Ambele documente au aceeaşi serie, acelaşi număr şi aceeaşi dată de emitere; una dintre ele este, însă, un fals.

O altă factură, seria OTOUAI, nr. 0001 din 12.01.2011, în valoare de 4.418.120 lei, reprezintă „contravaloare livrare apă pentru sezonul de irigaţii 2010 - 2011, conform contractului nr. 4/07.01.2011“. În afară de faptul că nimeni nu prea încheie contracte în prima zi de Anul Nou, potrivit Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Olt, OUAI Piatra Olt nu a livrat nici un strop de apă în perioada invocată în factură. Aşa cum reiese dintr-o notă informativă a ANIF Olt, în 2010, 2011 şi 2012 doar firma italianului care deţine orezăria de la Dăneasa şi OUAI Ianca au efectuat irigaţii la culturile agricole. De altminteri, chiar foşti angajaţi ai firmei falite, dar şi localnici din Piatra Olt recunosc faptul că Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii nu a irigat nici o palmă de pământ de la înfiinţarea sa (2008) până în prezent, cu excepţia anului 2009, când a făcut probe în două rânduri la instalaţie, an în care şi figurează în scriptele ANIF cu doar 571 ha irigate într-un singur rând - udarea I.

Este timpul să amintim că OUAI Piatra Olt nu are sediul la adresa firmei intrate în faliment cu totul şi cu totul întâmplător, ci pentru că este controlată tot de familia Bădiţă, Gheorghe Bădiţă fiind cel care a înfiinţat-o şi de la conducerea căreia a plecat doar anul acesta, ca să nu bată la ochi în instanţă. Că, spunând OUAI Piatra Olt, spui, de fapt, familia Bădiţă, o dovedeşte coaliţia dintre avocatul debitorului şi cel al organizaţiei, care şi ea a cerut, ca creditor, printr-o cerere de intervenţie în interes propriu, deschiderea procedurii insolvenţei. Ambii avocaţi au uitat că reprezintă interese diferite şi mai că nu s-au pupat în faţa instanţei, făcând front comun însă împotriva unui alt creditor care solicita deschiderea insolvenţei Marconf.

Alte facturi, alte semne de întrebare

Aşa stând lucrurile, sub semnul întrebării intră şi alte facturi depuse la dosar de alţi aşa-zişi creditori, nimeni alţii decât soţia lui Bădiţă şi fiul acestuia, Marius Bădiţă, firma administrată de acesta, SC BG Marprod SRL, dar şi capul familiei în persoană. Potrivit cererii înregistrate sub numărul 18.462/02.05.2012, Tania Bădiţă ar vrea de pe urma falimentării propriei firme nici mai mult, nici mai puţin decât 4.845.988,35 lei, bani cu care ea ar fi creditat societatea în mai multe rânduri. Firma ar fi fost împrumutată şi de Bădiţă senior, cu 147.777,39 lei, dar şi de Bădiţă junior, cu 422.194,27 lei. Cu toţii vor banii înapoi, deşi nu au făcut dovada clară că sumele sunt certe, lichide şi exigibile, aşa cum cere legea. Printre cele mai mari sume solicitate se numără şi cea de 3.292.697,92 lei, atât cât SC BG Marprod SRL, care îl are unic pe asociat pe Marius Bădiţă, vrea înapoi după ce ar fi prestat servicii pentru firma mamei sale. De unde au avut cu toţii atâţia bani, în condiţiile în care ei înşişi au dat în ultimii ani de fundul sacului, doar organele abilitate ale statului pot explica.

GB Marprod face dovada creanţei cu patru facturi emise cu doar câteva zile înainte ca debitorul Marconf să ceară în instanţă falimentul, în condiţiile în care aşa-zisul creditor, aflat el însuşi în procedura de insolvenţă, a sfârşit anul trecut cu serioase pierderi financiare. Familia Bădiţă mai vrea bani şi prin intermediul SC Pond Star GMT SRL, înscrisă în tabelul creditorilor cu 330.958, 20 lei. Înfiinţată în 2009, SC Pond Star GMT SRL Slatina are doi acţionari din SUA şi pe SC Marconf SRL, este administrată de cei trei Bădiţă şi are ca obiect principal de activitate acvacultura în ape dulci, o afacere pe care Gheorghe Bădiţă punea preţ.

•••

Toate acestea arată că procedura generală a insolvenţei în cazul Marconf SRL nu a fost solicitată cu bună-credinţă, ci cu scopul de a scăpa de creditorii reali, povestea mirosind puternic a bancrută frauduloasă, infracţiune pedepsită de Legea 85/2005 privind procedura insolvenţei cu închisoarea de la şase luni la cinci ani. La urma urmei, o afacere gen Gheorghe Bădiţă, precum cea cu Finanţele Publice, unde Marconf a încercat să obţină returnarea TVA în valoare de circa 3,5 milioane de lei folosind documente fiscale fictive sau precum tunul tras Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare la sfârşitul anului 2008, încasând sute de mii de lei pentru lucrări neefectuate în realitate.


Factură dubioasă 1
 
Factură dubioasă 2


Factură dubioasă 3

Document ANIF care contrazice sumele cuprinse în facturile de mai sus

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu