Ilegalităţi în cascadă la Primăria Drăghiceni

Administraţia din Drăghiceni a plătit manoperă la preţ aproape dublu faţă de costul mărfii

Sume de bani exorbitante pentru lucrări supraevaluate, costuri umflate pentru populaţie la capitolul apă, lucrări neexecutate în întregime dar plătite integral, documente fiscale dubioase etc. Toate aceste lucruri s-au petrecut în comuna Drăghiceni sub ochii sau cu implicarea primarului în exerciţiu, Ion Păun, aflat la cel de-al doilea mandat. Acuzaţiile au ajuns şi pe masa prefectului Leonid Moisiu, dar se află şi în aşteptarea unui control de la Camera de Conturi Olt. Eveniment de Olt a intrat în posesia mai multor documente care indică fărădelegile de la Drăghiceni.

Şmecherii cu apa

2008 a fost un an de mare importanţă în dezvoltarea comunei Drăghiceni: a fost anul în care au fost încheiate lucrările la sistemul de alimentare cu apă a localităţii. Investiţia a avut la bază un proiect care a atras fonduri europene şi a fost pusă în operă de o firmă din Slatina care a câştigat licitaţia organizată de autorităţile locale în 2007: SC Diamant Grup SRL. Proiectul includea câteva zeci de cişmele stradale, care după un an de funcţionare au fost scoase din uz prin ordinul primarului Ion Păun. Acesta intenţiona astfel să oblige populaţia să-şi racordeze gospodăriile la sistemul central de alimentare cu apă. Până aici, nimic suspect. O dată cu începerea lucrărilor de racordare s-a văzut şi unde bate intenţia primarului. Oamenii au fost informaţi că racordarea unei gospodării la coloana principală de alimentare cu apă costă 750 de lei şi că execuţia lucrărilor urma să aparţină aceleiaşi firme care dusese investiţia la bun sfârşit: Diamant Grup SRL. Mai mulţi consilieri locali au solicitat primarului argumente temeinice din partea firmei pentru motivarea acestui cost, cam pipărat în opinia lor. N-au primit răspuns nici azi. În schimb, a început o tevatură fiscală în timpul căreia unii spun că primarul şi câţiva acoliţi şi-ar fi băgat nişte bani frumoşi în buzunare. Să explicăm.
Primele chitanţe emise de firmă purtau sume de 300 până la 350 de lei pentru o racordare. Apoi au apărut chitanţe care purtau ştampila firmei, dar semnătura unei angajate a primăriei. O dată cu implicarea primăriei au început şi ameninţările din partea instituţiei pentru cei care au plătit mai puţin decât preţul impus, cel de 750 de lei. Somaţiile nu au, însă, număr de ieşire şi dată. Unele familii au plătit preţul întreg solicitat de firmă (sau de primărie, după caz), deşi suma nu a fost niciodată argumentată prin detalii de ordin tehnic, altele 350 de lei, altele 300 lei, altele, văzând această tevatură, n-au mai plătit nimic şi tot aşa. Astăzi este o dezordine la acest capitol care s-a extins şi asupra plăţii efective a consumului de apă: unii plătesc un preţ, alţii – altul. Mai sunt şi cei care nu plătesc nimic, iar măsura debranşării nu este pusă în discuţie; să fie un semn că 2012 este an electoral şi că unii vor avea nevoie de nişte voturi în plus?

Plăţi umflate

Lăsăm apa ca să trecem la investiţii mai mici. Şi avem în faţă contractul cu numărul 825 din 3 aprilie 2009, prin care Primăria Drăghiceni cumpăra de la SC Viofeli SRL, cu sediul în Caracal şi cu patron de Bucureşti, 15 ferestre, nouă uşi simple şi două uşi duble. Zis, semnat şi făcut. Toată marfa costa 27.274 lei. Primăria a plătit, însă, doar pentru “instalarea” uşilor şi ferestrelor aproape 50.000 lei. Aşa reiese din factura fiscală cu numărul 9695443, emisă de SC Viofeli SRL la data de 27 aprilie 2009. Şi încă un amănunt: firma nu a montat toate piesele; în loc de 15 ferestre au fost montate 13, iar din cele nouă uşi simple au fost montate opt. Una peste alta, făcătură. Pentru că practica furnizorilor de piese asamblabile ne arată că, în general, preţul montării intră în preţul general, totul fiind negociabil. Negocierea are rostul unor avantaje pe care părţile le urmăresc unilateral. Se pare că Primăria Drăghiceni a negociat în paguba publică. O fi fost, totuşi, şi un avantaj la mijloc?
Să-i lăsăm pe cei care trebuie să dea răspunsuri să le dea şi noi să ne oprim asupra unei alte investiţii cu cântec.

Uite fundaţia, nu e fundaţia

În luna iunie 2010 lucrările de asfaltare a unui drum din satul Liiceni au costat bugetul local peste 190.000 lei, adică aproape două miliarde de lei vechi. Drumul a fost asfaltat pe o lungime de 320 de metri. Să detaliem. Investiţia era astfel împărţită: fundaţia drumului costa 29.858,02 lei, lucrările de suprastructură trebuiau plătite cu 123.368,68 lei. Dacă calculăm TVA, ajungem fix la suma totală de 190.001,11 lei. Preţul a fost plătită până la ultimul leuţ, deşi lucrările asupra fundaţiei nu au fost executate. A fost turnat asfaltul direct peste piatra vechiului drum pentru că-n România merge ş-aşa. Încă. Toată lucrarea a fost supravegheată de un diriginte de şantier, evident, contracost. Pentru cei 2.000 de lei încasaţi, Nicolae Butoi, dirigintele, trebuia să-şi facă bine treaba. Cum ar fi să se asigure că lucrările încep de la fundaţie. Să mai spunem că speţa prezentată este doar un exemplu decupat dintr-un proiect mai mare privind reabilitarea drumurilor locale. Nu băgăm, aşadar, mâna-n foc că şirul drumurilor care ocolesc legea s-ar termina în satul Liiceni.

Licitaţie cu dedicaţie şi alte păcate

Cât costă un teren extravilan la Drăghiceni? Depinde. Tot ce ştim noi sigur este că în data de 10 septembrie 2007 s-au vândut la Drăghiceni, prin licitaţie publică, trei hectare de teren extravilan către Sandu Ionela Gabriela. Conform procesului-verbal numărul 3019/10.09.2007, terenul a fost vizat de trei licitatori şi totul pare în ordine. Mai puţin preţul de pornire, exorbitant în opinia noastră. Cu atât mai mult cu cât în acelaşi an un teren de 3,3 hectare şi situat în intravilanul comunei, deci cu oportunitatea racordării la utilităţi, este vândut cu numai 17.500 lei către unul dintre cei trei participanţi la licitaţie, Cazacu Marius. Tranzacţia se legaliza prin procesul verbal 4308 din 28.12.2007. O licitaţie cu...dedicaţie, din punctul nostru de vedere. O explicaţie ar putea fi furnizată de comisia de licitaţie, dar şi primarul Păun, cel care a constituit comisia prin decizia 1681/4.12.2007.
Şirul acuzaţiilor care au ajuns şi la urechile prefectului este atât de lung, încât noi ne vedem siliţi să recurgem la prezentarea faptelor pe scurt.
În aprilie 2008 Primăria cumpără, prin licitaţie publică, mobilier stradal, respectiv staţii pentru călătorii care utilizează transportul în comun şi băncile aferente. Licitaţia este câştigată de firma care cere preţul cel mai mic, iar factura este emisă de o altă firmă la un cu totul alt preţ. Mai mare, bineînţeles.
Tot în 2008 primăria îşi îmbracă podelele cu materiale achiziţionate anterior. Preţul manoperei care cuprinde execuţia lucrării pe o suprafaţă de numai 100 mp – 48.000 de lei. Vorba unei reclame: “Mult, doamnă, mult!”
Ne cantonăm în acelaşi an, când împrejmuirea şcolii din Drăghiceni a costat bugetul local, doar la nivelul manoperei, 1.175.605 lei. Materialul depus la prefectură arată că, deşi din documente reiese că gardul a fost realizat pe de-a-ntregul, totul a fost executat pe structura de beton a vechiului gard, peste care s-a turnat doar un strat de 10 cm de beton pentru consolidarea stâlpilor de susţinere.

Să dăm primarului ce-i al primarului

Adică, în cazul de faţă, cuvântul. “Nu este nimic adevărat, dom’ne, eu nu am nici un fel de problemă. Au făcut reclamaţii peste tot, au venit anul trecut de la prefectură, au venit şi de la Camera de Conturi, n-au găsit nimic. Acum a mai ajuns încă o hârtie pe la prefectură. Să vină toţi să vadă, că nu am nimic de ascuns. Cu apa nu este nimic neclar, executantul trebuie să mai recupereze vreun miliard jumate pentru racordare. Ni s-a dat o ofertă pe care noi am acceptat-o după ce Igo Caracal ne luase mai mult. Este vicele (fostul viceprimar – n.r.) care face din astea, dar eu unul nu mă simt vinovat cu nimic”, a declarat ieri primarul Ion Păun.
Să mai spunem că edilul are dreptate: aspecte de genul celor prezentate aici au mai fost puse pe hârtie şi transmise instituţiilor abilitate cu controlul. O asemenea hârtie a declanşat şi o cercetare penală pentru fapte puse în cârca primarului de mai mulţi consilieri. Totul s-a oprit subit la Poliţia Caracal dinspre care, la un moment dat, au venit îndemnuri de împăcare şi petenţii şi-au retras plângerea comună. Unul dintre semnatari a fost primul care a dat curs îndemnurilor de împăcare, după ce şi-a dat seama că el avea statutul nu de reclamant, ci de autodenunţător. Este vorba de Nicolae Murgu, viceprimar în mandatul 2004-2008, ani în care se petreceau unele dintre faptele sesizate de reclamanţi. Printre acestea se număra cazul norei primarului, plătită de primărie pentru a reprezenta instituţia în faţa instanţelor de judecată, lucru considerat de reclamanţii de atunci drept unul în primul rând imoral.