Cum se clasează dosarele penale la IPJ Olt. Studiu de caz

Scandurile care au zguduit Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Olt în ultimele luni au scos la iveală o serie de nereguli, unele dintre ele flagrante. Au fost dispuse verificări și aplicate sancțiuni. În paralel cu demararea cercetării penale împotriva unor polițiști acuzați, abia acum, de fapte cu greutate în Codul Penal, unele dosare au fost scuturate bine de praf și soluționate la foc automat. Un asemenea dosar stătea sub straturi groase de praf de cinci ani. A fost soluționat, apoi, cât ai zice peşte. Un banal furt de bunuri din gospodăria unui cetățean nu avea nevoie de cinci ani pentru ca organul de cercetare penală să-l soluționeze, decât în măsura în care cazul ascundea ceva. Și, într-adevăr, cazul ascundea un nume cu greutate.

La data de 8 noiembrie 2007, un cetățean din comuna Colonești, Preda Radian, sesiza organele de poliție cu privire la faptul că autori necunoscuți au pătruns, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie, același an, în ograda sa, de unde au sustras plăcuțele cu numărul de înmatriculare ale autoturismului pe care îl deținea în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Prin rezoluția din data de 15 aprilie 2008, poliția a început urmărirea penală „in rem” pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune pedepsită de Codul Penal cu închisoare de la 3 la 15 ani. Cazul a încăput pe mâna agentului şef principal Gheorghe Marian Bînță, însă de el s-a ocupat și ofițerul Vasile Iulian Iliescu. Cinci ani au durat cercetările. La sfârșitul anului 2012, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu propunerea de clasare, propunere motivată, sub semnătura comisarului Sorin Florea de la Investigaţii Criminale, de faptul că prejudiciul pagubei este mic și că fapta nu prezintă pericol social. Dosarul a fost preluat de procurorul Sorin Marian Lia, care, prin Ordonanța 11.12.2012, dă curs soluției propuse de poliţişti. O ordonanţă cu multe explicaţii, aşa cum simţi nevoia să faci atunci când ţii cu tot dinadinsul să convingi pe cineva că nu are dreptate. „Potrivit art. 17 din Codul Penal, infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, iar pentru ca o faptă să constituie infracţiune trebuie să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să prezinte pericol social. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului «dacă este cunoscută»”, susţine, în ordonanţă, procurorul Lia. Dacă oamenii legii şi-ar fi dat străduinţa, cu râvna cu care citează larg din Codul Penal şi din Codul de Procedură Penală, să rezolve cazul, ar fi luat în seamă nu doar că autorul ar fi necunoscut, ci şi că semnatarul plângerii a indicat numele unei persoane bănuite că ar fi putut avea legătură cu furtul. De aici, situaţia se complică. Pentru poliţişti. Pentru că numele nu este purtat de fitecine, ci de un, pe-atunci, deputat.

Imunitatea, bat-o vina!

Persoana pe care păgubitul a indicat-o ca putând avea legătură cu furtul este fostul (de-acum) deputat Nicolae Stan, autointitulat Bulă. „Prin declaraţia dată la organul de urmărire penală, am indicat persoana pe care o bănuiam de săvârşirea infracţiunii şi întrucât aceasta avea calitatea de deputat, în speţă fiind vorba de numitul Stan Nicolae, s-a dispus începerea urmăririi penale «in rem» pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în cauză nemaifiind administrate probe, întrucât se aştepta expirarea imunităţii parlamentare a persoanei bănuite”, susţine cetăţeanul Preda Radian. Acesta a explicat bănuiala pe care o are asupra lui Stan prin existenţa unui vechi conflict între el şi demnitar de pe vremea când acesta era primar al comunei Coloneşti, bănuială întărită şi de mărturii ale câtorva oameni din localitate. Omul dă, deci, nume de persoane faţă de care Bulă s-a lăudat că va avea grijă ca mai vechiul său duşman să nu mai circule cu maşina, ba chiar numele unui cetăţean care a recunoscut că a fost rugat de Stan, cu puţin înainte de săvârşirea faptei, să sustragă el însuşi plăcuţele cu pricina, furnizând şi numele celui care, până la urmă, ar fi pus în operă fapta pentru cel care a clocit-o. Poliţiştii au procedat la audieri, martorii au vorbit, dar oamenii legii nu s-au apropiat de deputat. Nu mică i-a fost mirarea păgubitului atunci când poliţiştii i-au spus verde-n faţă că nu l-au putut audia pe Stan din cauza imunităţii parlamentare de care se bucura. Ca şi când n-ar exista, la o adică, practica declinării competenţei către organele de cercetare penală îndrituite să cerceteze (şi) parlamentari, reglementată de acelaşi Cod de Procedură Penală din care procurorul de caz citează copios în ordonanţa prin care dispune clasarea cauzei, luând de bună, în ciuda tuturor informaţiilor furnizate în dosar de păgubit, propunerea poliţiştilor. Cu care, nu putem să n-o spunem, procurorul Lia a fost coleg de breaslă până în urmă cu câţiva ani. Din multitudinea de suspiciuni care planează asupra modului în care oamenii legii au instrumentat acest caz să mai evidenţiem una: deşi poliţiştii invocă (neargumentat, după cum am arătat mai sus) faptul că imunitatea demnitarului i-a ţinut departe de el, cum se explică faptul că dosarul este scos de la naftalină şi clasat cu puţin înainte de a expira mandatul de deputat al lui Stan (decembrie 2012)? Mai facem precizarea că, la data în care poliţistul Bînţă dispunea începerea urmăririi penale (15.04.2008), Nicolae Stan nu era încă parlamentar, ci primar în Coloneşti.

•••

Cazul în sine, un furt acolo, n-ar fi cine ştie ce, deşi posesorul maşinii nu a mai putut circula cu autoturimul fără plăcuţele cu numărul de înmatriculare. Putea solicita altele, spune purtătorul de cuvânt al IPJ Olt. Putea, dar omul vrea să i se facă dreptate, iar Poliţia a cam lăsat-o moartă, ca şi procurorul Lia, ca şi prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, Marinel Corneliu Pavel, căruia păgubitul i s-a adresat cu plângere împotriva actelor procurorului şi care a respins plângerea. Ciudat e că şeful parchetului spune că autoturismul nu mai este în circulaţie, deşi cei de la Permise Auto dau răspunsuri în dungă atunci când păgubitul le solicită un răspuns oficial. Împotriva rezoluţiei prim-procurorului Pavel, păgubitul a făcut plângere la Judecătoria Slatina, sperând că instanţa va desfiinţa rezoluţia şi va trimite cauza Parchetului în vederea continuării cercetărilor.

Să reamintim faptul că Bulă a fentat, de-a lungul anilor, mai multe dosare penale, deşi, precum în cazul de faţă, a tot fost arătat cu degetul. Povestea înşirată aici ar putea constitui oricând un studiu de caz pe marginea modului în care unii oameni ai legii înţeleg să soluţioneze dosare cu miză sensibilă.

Rambursările ilegale de TVA, scandal cu prelungiri în Olt

Direcția de Finanțe Olt, zguduită de un nou episod al rambursărilor ilegale de TVA

Scandalul izbucnit în 2011 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Olt pe tema returnărilor ilegale de TVA către firmele omului de afaceri Gabriel Brătucu este departe de a se stinge. Ba, apariţia unor noi elemente arată că, de fapt, instituţia este la un pas de a fi aruncată în aer de un nou episod. Pentru că, deşi auditorii Camerei de Conturi Olt care au descoperit mari nereguli asupra returnărilor de TVA derulate în 2010 au stabilit o serie de măsuri pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului public, nu doar că respectivele măsuri nu au fost puse în aplicare, dar şirul returnărilor a continuat mai dihai în timpul controlului şi după plecarea auditorilor.

Aşadar, suma rambursată firmelor liberalului Brătucu în 2010 reprezintă doar 10% din suma rambursată în 2011, după auditul efectuat de Camera de Conturi.
Să reamintim, pe scurt, că auditorii Curţii de Conturi au descoperit în urmă cu doi ani una dintre cele mai bine organizate reţele specializate în fraudarea statului prin returnări masive de TVA în baza unor tranzacţii fictive. Controlorii au găsit atunci mai multe dovezi că firmele controlate de liberalul Brătucu, SC Prodal SRL, SC Gabiplast SRL şi SC Methalux Olt SRL, făceau să circule mai mult hârtii fiscale decât bunuri la care acestea făceau referire, respectiv lingouri de aluminiu care, în mod dubios, proveneau ba de la furnizori din Dolj despre care s-a dovedit ulterior că nu puteau livra astfel de marfă în lipsa unor autorizaţii speciale, ba din procese tehnologice proprii pentru care s-ar fi utilizat deşeuri cu provenienţă, de asemenea, neclară. Cert este că cei de la Curtea de Conturi au stabilit, la finalul controlului, că firmele în discuţie au beneficiat de sume imense de bani provenite din rambursări ilegale de TVA şi că inspectorii fiscali ai DGFP Olt nu şi-au adâncit investigaţiile fiscale prin controale încrucişate, în condiţiile în care existau informaţii că tranzacţiile în baza cărora se solicitau rambursările de bani erau fictive. Auditorii au decis „stabilirea prejudiciului şi dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia în cazul rambursărilor de TVA către agenţii economici care au înregistrat operaţiuni nereale cu lingouri de aluminiu”. Controlorii au descoperit că veniturile la bugetul statului au fost diminuate cu peste 14 milioane de lei, sumă reprezentând TVA dedusă nelegal, din care peste 8,6 milioane de lei au fost rambursate.
Actul de control, respectiv Decizia nr. 26/2011 a Camerei de Conturi Olt, a fost atacată de Fisc la Tribunalul Olt şi anulată parţial, în 20 noiembrie 2012, de magistraţii acestei instanţe.

Distanţe şi tensiuni

Chiar dacă, înainte de a se adresa instanţei de judecată, DGFP Olt a contestat la Curtea de Conturi a României Decizia 26/2011, instituţia era obligată să aplice măsurile dispuse în actul de control al Camerei de Conturi Olt. N-a făcut-o. Şi nu doar că nu a pus în executare, potrivit legii, actul de control, dar a continuat să gireze rambursări de TVA de felul celor asupra cărora auditorii externi au stabilit că au probleme de legalitate. Surse apropiate cazului susţin că, deşi atenţionat asupra gravităţii lucrurilor, în timpul controlului din 2011 şi după control Fiscul a acordat, pentru acelaşi tip de operaţiuni, rambursări de zece ori mai mari decât cele descoperite de audit. Beleaua cade în mare parte pe Inspecţia Fiscală care, trasă de urechi de auditorii externi pentru superficialitatea inspecţiilor fiscale generale efectuate la agenţii economici selectaţi pentru verificări, nu şi-a schimbat, ulterior, atitudinea profesională. Într-o astfel de împrejurare, tensiunile în interiorul instituţiei au crescut, ca şi distanţele între conducătorii acesteia, semn că, în ciuda semnalelor date în conferinţele de presă pe marginea subiectului că toată povestea e doar un scandal mediatic alimentat dinspre latura politică, lucrurile sunt grave. Astfel, în procesul deschis anul trecut de Finanţele Publice la Tribunalul Olt pentru anularea Deciziei 26/2011, conducerea instituţiei a refuzat în două rânduri solicitarea şefului Inspecţiei Fiscale, Florin Bîlteanu, de a cere instanţei de judecată suspendarea executării deciziei pe timpul procesului. De ce? Pentru că lucrurile puţeau rău de tot şi frica se instaurase prin birourile din care plecau decizii. Cererea a fost formulată, până la urmă de sindicatul instituţiei, dar magistraţii Tribunalului Olt au respins-o, ca şi cei ai Curţii de Apel Craiova, unde reclamantul s-a adresat cu recurs. Ce s-a mai întâmplat între timp? Tribunalul Olt s-a pronunţat pentru anularea Deciziei 26/2011, soluţie atacată cu recurs de Curtea de Conturi la Curtea de Apel Craiova, împotriva lui Bîlteanu şi a şefului Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, Ion Encescu, a pornit urmărirea penală tot pe marginea unui caz de rambursare ilegală de TVA (într-o speţă cuprinsă în aceeaşi Decizie 26/2011), iar Camera de Conturi a emis, la capătul unui alt audit, o nouă decizie în care lucrurile stau cu mult mai rău decât în prima.

Din nou la instanţă

Noua decizie poartă numărul 29/27 iunie 2012 şi conţine, aşadar, un prejudiciu mult mai mare adus statului de firmele lui Brătucu decât cel din decizia precedentă. Printre firmele care (re)apar în hora economică întinsă în jurul societăţilor acestuia se numără Exim Prod Colect SRL, Prodnef SRL şi Sort Nef SRL.
Problema de fond este, ca şi în precedentul act de control, că nu se cunosc furnizorii de materie primă folosită în producţia lingourilor de aluminiu. Ei figurează doar pe hârtii.

Nemulţumită de rezultatul noului val de controale, DGFP a contestat şi Decizia 29/2012 şi, pentru că contestaţia a fost respinsă, s-a adresat din nou instanţei de judecată pentru anularea documentului.
Pe de altă parte, şi de această dată s-a solicitat instanţei suspendarea executării actului de control, în care auditorii Camerei de Conturi Olt au dispus, din nou, recuperarea prejudiciului adus statului. Ultima rambursare pe anul 2011 către firmele liberalului Brătucu s-a făcut în luna noiembrie. Dacă paguba a crescut întinzându-se şi pe durata anului 2012, nu ştim. O vor afla reprezentanţii Curţii de conturi, care de vreo lună au luat din nou la bani mărunţi Direcţia de Finanţe. Care, la rândul ei, a luat la bani mărunţi firma Delta Aluminiu SRL din Slatina. Ce caută inspectorii fiscali acolo şi de ce acţionarii turci ai societăţii caută protecţie la un nivel foarte înalt, vom dezvălui într-un articol viitor.

Ex-deputatul Bulă se dă artist amator ca să-şi umfle pensia cu 50%

Singura artă pe care a practicat-o Nicolae Stan - Bulă a fost politica. Fără prea mare strălucire, însă

Fostul deputat de Olt Nicolae Stan, zis Bulă, care, imediat după ce a pierdut alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, s-a pensionat medical, vrea să-şi suplimenteze veniturile cu o indemnizaţie de fost artist amator, susţinând că, în tinereţe, a fost dansator de Căluş. Şi totuşi, Bulă nu a dansat niciodată frumosul şi complexul joc tradiţional. O spun vechi specialişti recunoscuţi în domeniul coregrafiei.

Primar al comunei Coloneşti vreme de peste 18 ani şi deputat de Olt în legislatura 2008-2012, Nicolae Stan a optat, imediat după alegerile parlamentare din decembrie, pe care le-a pierdut, pentru varianta pensionării pe caz de boală, lucru pe care nu şi l-ar fi imaginat în condiţiile în care ar fi câştigat un nou mandat de parlamentar. Ceea ce nu înseamnă că omul nu este bolnav. Venitul care îi revine însă ca pensionar pe cale medicală este unul infim faţă de indemnizaţia de parlamentar de care a beneficiat timp de patru ani, aşa că Bulă s-a gândit la suplimentarea pensiei cu o indemnizaţie de artist amator ca fost dansator popular în comuna natală. În acest sens a făcut apel la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, unde a solicitat o adeverinţă care să ateste că a evoluat pe post de căluşar. O asemenea adeverinţă se eliberează în baza Legii 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Potrivit acestui act normativ, cei care au activat în formaţii corale, formaţii de dansatori sau instrumentiştii, o dată intraţi în sistemul public de pensii, pot beneficia, în condiţiile legii, de o indemnizaţie de 50% din valoarea pensiei.
Iar fostul primar şi deputat ar fi evoluat, în urmă cu aproape trei decenii, ca dansator într-o formaţie de căluşari din comuna natală, Coloneşti. Cel puţin aşa spune şeful Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional (DCPN) Olt, Dorin Teodorescu, care, foarte ataşat de persoana fostului deputat, trădând o veche relaţie de prietenie, s-a grăbit să îi elibereze mult dorita adeverinţă. „Lăsaţi-l, domnule, pe Stan. A venit anul acesta aici, la direcţie, distrus, a şi plâns. I-am dat adeverinţă că a jucat Căluşul, nu puteam să nu îi dau, pentru că am colaborat foarte bine cu el, nu a făcut nimeni ce a făcut el. Şi chiar a jucat Căluşul demult, când era preşedinte de CAP, prin ’85, ’86. Lăsaţi-l, că este distrus”, a declarat directorul DCPN Olt. Ar fi, totuşi, o mică problemă: specialiştii în domeniu care cunosc bine istoria formaţiilor de dansatori în Olt nu-şi amintesc să-l fi văzut vreodată pe Bulă executând acest frumos şi complex joc.

Uite artistul, nu e artistul

Iată ce spune cunoscutul coregraf Nichita Dragomira, fost director al Centrului Judeţean de Conservare si Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare şi al Ansamblului profesionist „Plaiurile Oltului”. „Bulă n-a jucat niciodată Căluşul. O spun cu o rezervă de numai 1%, că poate s-o fi îmbrăcat vreodată în costum de căluşar. Personal, nu ştiu ca el să fi jucat vreodată căluşul din 1979 încoace. Eu am lucrat la catedră, la Scorniceşti, iar din 1979 am fost adus la Slatina pe postul de coregraf, pentru că nu erau coregrafi în tot judeţul Olt. Ei bine, nu ştiu ca Bulă să fi jucat Căluşul. Şi îi cunosc bine pe cei care se ocupau cu Căluşul la Coloneşti, pe Stelică Martin, pe Neacşa. Pe de altă parte, la vremea aceea cei de la Coloneşti nu erau solicitaţi la niciun fel de manifestare artistică”, susţine Dragomira.

O spune şi Nicolae Alexandru, fost dansator şi coregraf profesionist. „El aşa spune, că ar fi jucat. Vine omul cu documente, îi dai adeverinţă. Eu, unul, nu îmi amintesc, de când am revenit în Olt, în 1986, să-l fi văzut vreodată în postura de dansator”, declară Alexandru. De altminteri, Nichita Dragomira şi Nicolae Alexandru erau, până în 1989, singurii dansatori-coregrafi cu atestat din judeţul Olt.

Tunuri

Deşi un bun neaşteptat pentru artiştii amatori care au prestat, cu adevărat, activitate artistică, Legea 8/2006 a creat şi condiţii favorabile unor adevărate tunuri financiare, după modelul bolnavilor închipuiţi care au beneficiat de pensie pe caz de boală sau după cel al revoluţionarilor înmulţiţi ca iepurii, deşi unii dintre ei au privit în direct la televizor, din pat, Revoluţia din 1989. Cel puţin în judeţul Olt numărul celor care au cerut adeverinţă care să ateste că au prestat activitate artistică este foarte mare, cei mai mulţi obţinând acest drept ca foşti interpreţi în formaţii corale. Potrivit CJP Olt, la 31 decembrie 2012, instituţia avea în evidenţă 624 de beneficiari pe Legea 8/2006. Prin 2009, directoarea Casei Judeţene de Pensii Olt, Silvia Drăghici, se arăta îngrozită de numărul mare de cereri care curgeau, pur şi simplu, către instituţie. De asemenea, Casa Naţională de Pensii atrăgea atenţia, prin adresa 795/27.03.2009, Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România că numărul foarte mare de cereri (7.768 de dosare în 2009) „se datorează în mare măsură acordării cu mare uşurinţă a calităţii de membru al unei uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică”. Mulţi dintre solicitanţi au devenit membri ai UCIMR cu puţin înainte de a depune dosarele la casele de pensii. De altfel, chiar şeful Direcţiei de Cultură Olt, Dorin Teodorescu, recunoaşte că legislaţia a fost extrem de permisivă şi că adeverinţe de artist amator au dat cu duiumul şi primăriile. „Eu aşa ştiu, că astfel de adeverinţe dădeau şi primăriile. Acum legea a fost modificată, în sensul că cei care solicită indemnizaţie trebuie să facă dovada că au atestat, că sunt membrii ai uniunilor de creatori”, afirmă Dorin Teodorescu.

•••

Deci şi Nicolae Stan trebuie să facă dovada că este membru al unei uniuni de creatori. Demersurile au fost, deja, demarate. Altminteri, ce căuta, nu mai departe de săptămâna trecută, căluşarul Stelică Martin din Coloneşti, prin Capitală, unde, potrivit apropiaţilor, urma să aibă o întrevedere cu deputatul PSD Mădălin Voicu? Trebuie spus că, cum, necum, artistul din Coloneşti a mai obţinut, în trecut, astfel de drepturi pentru diverse alte persoane, e drept, şi cu implicarea lui Bulă, pe atunci parlamentar cu influenţă. Acum influenţă nu prea mai are, dar Nicolae Stan este un om ambiţios. De ce, adică, fostul viceprimar al Slatinei şi actual consilier local Ana Anghel, de pildă, să primească o astfel de indemnizaţie (pentru că o primeşte) şi el, fost primar şi deputat, nu?

Candidatul PP-DD la Primăria Slatina, cercetat pentru înşelăciune şi plasare de valută falsă

Trecutul candidatului PP-DD la funcţia de primar al Slatinei furnizează surpriză după surpriză. Radu Orzaţă (foto), deşi acum un mieluşel manevrat de fostul general KGB Constantin Iavorski, care-l plăteşte din afacerile Unicom-Grup, se spărgea în figuri în primii ani de după 1990. N-avea, pe-atunci, permis de port armă, dar avea pistol pe care îl şi folosea. Avea şi bani cu duiumul de la părinţi, dar avea şi probleme cu legea. Una dintre probleme a fost un dosar penal pentru plasare de valută falsă.

La doar câteva luni după ce a trebuit să dea cu subsemnatul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru că a pus pistolul la tâmpla unui prieten şi şi-a bătut un alt amic, băgându-l în spital, Radu Orzaţă a fost luat la bani mărunţi de poliţişti şi procurori într-o poveste urâtă cu valută falsă. Totul a început în ziua de 25 februarie 1997, când un cetăţean din Slatina i-a sesizat pe oamenii legii de la Crimă Organizată cu privire la faptul că, în zona „Vacanţa”, un tânăr oferea spre vânzare valută falsă, respectiv lire sterline. În timpul cercetărilor, oamenii legii au stabilit că banii falşi fuseseră obţinuţi de Orzaţă Paul Radu, student la Universitatea Politehnica Bucureşti, ajutat să pună în circulaţie lirele sterline false de doi prieteni. Cei trei îşi recunoscuseră cinstit faptele, declarând sub semnătură că reuşiseră să vândă trei bancnote false a câte 50 de lire sterline fiecare, obţinând în schimbul lor 150.000 lei vechi. Potrivit declaraţiei pe care actualul candidat al PP-DD a dat-o poliţiştilor, acesta primise de la un bărbat necunoscut 10 bancnote de câte 50 de lire sterline, ştiind că banii erau falşi. Unul dintre cei doi amici a spus, însă, poliţiştilor că văzuse la Orzaţă nu mai puţin de 19 bancnote a câte 50 de lire sterline fiecare şi că acesta l-a rugat să le plaseze în Slatina.

Noroc cu procuroru’

Ulterior, în faţa procurorului de caz, Radu Orzaţă şi-a schimbat declaraţia, susţinând că tot ce spusese era neadevărat şi că prima declaraţie o dăduse sub presiunea poliţiştilor. Potrivit noii variante, el a intrat în posesia a trei bancnote, fiecare de 50 de lire sterline, la Bucureşti, în Piaţa Vitan, unde le-a primit de la un bărbat căruia îi vânduse mai multe cartuşe de ţigări de import, neştiind că erau bani falşi. În mod cu totul şi cu totul surprinzător, cel care văzuse la Orzaţă cele 19 bancnote a redus, ulterior, numărul hârtiilor la trei, astfel încât declaraţia dată la Parchet să se potrivească perfect cu cea a prietenului său aflat la ananghie.

Încă nu se stinseseră ecourile întâmplării cu pistolul din parcarea restaurantului Valea Oltului, o poveste în care victimele lui Radu Orzaţă au fost, tot ele, scoase vinovate pentru mărturie mincinoasă, deşi una (cea cu pistolul pus la tâmplă) se pricopsise cu atacuri de panică de care nu mai scăpa, iar cea bătută de Orzaţă avusese nevoie de opt zile de îngrijiri medicale. Atunci s-a găsit un magistrat înţelegător cu familia Orzaţă. Un asemenea magistrat s-a găsit şi în cel de-al doilea caz, în persoana fostului procuror Ioan Mihăilescu, azi avocat în cadrul Baroului Olt. Acesta a considerat că ultimele declaraţii le bat pe primele şi, cum între timp, cea de-a treia persoană care figura în dosar îşi găsise de muncă prin Germania, neputând fi, astfel, audiată, l-a scos de sub urmărirea penală pe Radu Orzaţă. Care a răsuflat uşurat din toţi rărunchii. Cu atât mai mult, cu cât faptele pentru care fusese cercetat, înşelăciunea şi punerea în circulaţie a unor valori falsificate, sunt infracţiuni pedepsite de Codul Penal cu ani grei de puşcărie.

Un pistolar pentru Primăria Slatina: Radu Orzaţă

Candidatul PP-DD la funcţia de primar al Slatinei, Radu Orzaţă, a ameninţat cu pistolul un prieten de pahar, l-a băgat în spital pe un altul, după care s-a făcut nevăzut. În urma faptelor sale, cel înscris acum în cursa electorală pentru Primăria Slatina a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, ameninţare şi lovire.

Scena care l-a îngrozit pe cel ameninţat cu arma de Orzaţă se petrecea în noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, la ora 02.30, în parcarea Restaurantului Valea Oltului de la marginea municipiului Slatina. Pe atunci, Radu Orzaţă avea 26 de ani şi făcea parte din categoria celor fără ocupaţie. Fără ocupaţie nu în urma vreunei restructurări de personal care să-l fi lăsat fără serviciu, ci fără ocupaţie ca băiat de bani gata. Plecat din fruntea societăţii Alro SA Slatina la scurtă vreme după Revoluţia din decembrie 1989, fostul director Alexandru Orzaţă, tatăl candidatului PP-DD, a intrat în serviciul unui fost general KGB, unde era plătit regeşte, aşa că fiul său nu era obligat de vreo soartă crudă să muncească, ci umbla creanga pe ici, pe colo, după ce părinţii săi s-au mutat la Bucureşti. Asta făcea actualul candidat al PP-DD şi în seara zilei de 8 iulie 1996: umbla creanga. Aşa a ajuns cu cei doi amici la Valea Oltului, de unde au plecat a doua zi dimineaţa, la 02.30, în stare de ebrietate. Nu se ştie ce a generat sfada dintre ei; cert este că, la un moment dat, Orzaţă a scos un pistol pe care îl deţinea ilegal şi l-a pus la capul unuia dintre amici, ameninţându-l că-i ia viaţa. Şi, ca să arate victimei că nu glumeşte, a tras un foc în aer. Zgomotul armei a mai descărcat energiile, aşa că agresorul s-a calmat, plecând cu cei doi prieteni la un alt local. Acolo, lui Radu Orzaţă i-a căşunat pe celălalt amic, pe care l-a lovit puternic cu pumnul în faţă. Cei doi amici de pahar au făcut, în aceeaşi zi, plângere la poliţie. În timpul cercetărilor efectuate la faţa locului, oamenii legii au găsit în parcarea de la Valea Oltului un cartuş pentru pistol cu muniţie iritant-lacrimogenă, netras. Cartuşul utilizat n-a fost de găsit, cum n-a fost de găsit pentru audieri nici Orzaţă. El a apărut târziu, când cazul a devenit o preocupare serioasă pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina.

Făcut scăpat

De la Poliţie dosarul a plecat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina cu propunerea de trimitere în judecată. La această concluzie au ajuns oamenii legii în urma cercetărilor: că autorul trebuie să ajungă în faţa instanţei de judecată. Având, însă, un tată celebru pe atunci în Olt (Alexandru Orzaţă a fost director al SC Alro SA vreme de peste un deceniu), Radu a scăpat de belea. Faptele sale au rămas, însă, în memoria poliţiştilor care au făcut cercetări în dosar şi în cea a unui magistrat „cumsecade”.

Nici victimele nu au uitat prea uşor această cumpănă din viaţa lor: cel căruia i s-a pus arma la tâmplă a ieşit cu greu, după mai multe zile, din starea de panică provocată de gestul lui Orzaţă, iar cel lovit a avut nevoie de o săptămână de îngrijiri medicale pe patul de spital. Cu toate acestea, amândoi au fost acuzaţi de mărturie mincinoasă. A fost singura carte pe care s-a putut juca, la un moment dat, salvarea lui Radu Orzaţă. O carte scoasă, însă, din mânecă.

Candidatul PP-DD la Primăria Slatina, Radu Orzaţă, este unealta unui fost general KGB

Radu Orzaţă lucrează pentru fostul general KGB Constantin Iavorski

Ce l-a făcut pe Radu Orzaţă, reprezentantul PP-DD în Consiliul General al Capitalei, să renunţe la mandatul său de consilier de Bucureşti pentru a candida la funcţia de primar al Slatinei, ştiind din capul locului că nu are nicio şansă la alegerile parţiale din 3 februarie? Răspunsul trebuie căutat nu implicit în persoana acestuia, ci luând aminte la cine se ascunde, de fapt, în spatele său. Dacă, inexplicabil, un asemenea individ ar ajunge vreodată să ocupe funcţia de primar, Primăria Slatina ar intra sub controlul unor foşti ofiţeri KGB, astăzi importanţi oameni de afaceri cu interese economice în România. Iată de ce.

Deşi din declaraţia sa de avere lipsesc sursele veniturilor, care în 2011 au fost de ordinul zecilor de mii de euro, este bine de ştiut că Radu Orzaţă a ocupat diverse funcţii de conducere în imperiul economic Unicom-Group, controlat de Constantin Iavorski, fost ministru al Energiei în Republica Moldova şi fost general KGB (temutul Comitet al Securităţii Statului în Rusia comunistă).

Constantin Iavorski a lucrat, în trecut, pentru miliardarul rus Roman Abramovici, dar şi pentru oligarhul Boris Berezovski, un apropiat al serviciilor secrete ruse (FSB). Potrivit unui investigator american, Jeffrey Robinson, care a făcut documentări pe marginea crimei organizate ruse, la jumătatea anilor ’90, când Kremlinul a decis să privatizeze rafinăria OMSK Oil, controlată până atunci de stat, compania Sibneft, controlată de Abramovici şi vândută, în 2005, companiei Gazprom, a fost implicată într-un caz sinistru. Pentru că s-a opus vânzării acţiunilor deţinute de stat, directorul general de atunci al rafinăriei a sfârşit tragic, fiind găsit mort în apele unui râu. Acţiunile au fost cumpărate de Sibneft, iar vânzările de petrol s-au făcut printr-o companie din New-York, Belka Energy, şi prin compania Runicom, unde s-a şcolit în afaceri Constantin Iavorski, potrivit Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI).

Iavorski şi familia Orzaţă

După ce a ieşit din politică (dar întreţinând, potrivit presei din România, legături cu serviciile secrete ruseşti), Constantin Iavorski a început, în 1993, să facă afaceri în România. Pe când ministru al Industriilor era Dan Ion Popescu, Iavorski a început să domine, prin Unicom SA, piaţa importurilor de carburanţi şi combustibili pentru industria energetică, devenind principalul furnizor de păcură pentru companii precum Conel sau Termoelectrica. Din 1999, grupul a intrat şi pe segmentul serviciilor de bunkeraj (alimentarea navelor cu combustibili). În prezent, Unicom-Group cuprinde firmele Unicom Holding (importă şi comercializează carburanţi şi combustibili), Unicom Oil Terminal (servicii pentru firme cu profil petrolier şi chimic), Unicom Tranzit şi Unifertrans (transporturi de marfă pe calea ferată) şi Unicom Wood Production (prelucrarea lemnului).

Mâna lungă a fostului general KGB, intrat în afaceri cu soţia, Larisa, şi cu cele două fiice ale sale, Olga şi Irina, s-a chemat, ani la rând, Alexandru Orzaţă, fostul director general al SC Alro SA Slatina şi tatăl lui Radu Orzaţă, plecat de la conducerea unităţii slătinene imediat după 1990. Potrivit unor informaţii, ruperea sa de Alro n-a fost totală, el lucrând ulterior, pentru un timp, pentru un fost ofiţer DIE (Departamentul de Informaţii Externe), Ştefan Mărgineanu, prin firma căruia, SC Metanef SA, Alro îşi vindea marfa şi se aproviziona cu materie primă şi materiale din ţară şi străinătate. Ulterior îl găsim pe Orzaţă cocoţat în funcţia de preşedinte al Unicom SA, aparţinând familiei Iavorski. Orzaţă a deţinut, pentru un timp, şi acţiuni la această companie.

Pe fiul lui Orzaţă, Radu, îl găsim, de prin 2008 încoace, preşedinte al consiliului de administraţie şi director general al SC Unicom Top Energy SRL, prin care Iavorski făcea bani buni din comerţul cu combustibili solizi, lichizi şi gazoşi şi cu produse derivate. În 2010, mai multe firme, printre care şi SC Unicom Top Energy SRL, sunt absorbite de Unicom Holding, iar numele lui Orzaţă junior dispare din scriptele oficiale ale firmelor lui Iavorski. Pentru scurtă vreme, pentru că în decembrie 2010 îl găsim pe postul de manager proiect produse energetice la SC Unicom Holding SA. „Acum sunt director general şi acţionar la Unicom-Group“, a recunoscut, ieri, pentru Gazeta Nouă, Radu Orzaţă

Legături

După anul 2000, Iavorski deţinea, împreună cu soţia, Larisa, şi cele două fiice ale sale, Olga şi Irina, acţiuni în compania Cemtrade, o subsidiară a concernului Russky Alyuminiy, controlat de cei doi oligarhi şi care preluase fabrica de alumină de la Oradea, cu intenţia de a pune mâna şi pe Alro Slatina.

Numele firmelor lui Iavorski a fost legat de contrabanda cu păcură la începutul anilor 2000, precum şi de diverse operaţiuni de transfer al banilor prin reţele complicate de off-shore-uri. Aici s-a dovedit extrem de util Alexandru Orzaţă, tatăl lui Radu Orzaţă şi reprezentantul mai multor firme marca Iavorski la cele mai importante licitaţii.

Iată din ce soi de cerc vine candidatul PP-DD să lupte pentru fotoliul de primar al Slatinei, poziţie din care s-ar putea aranja afaceri extrem de profitabile pentru camarila din spatele său. Există mai multe precedente la acest capitol. Unul dintre ele are legătură cu Primăria Iaşi, oraş care se încălzea cu cărbune livrat de o firmă cu sediul într-o căsuţă poştală din Cipru, Constant Oil, reprezentată în relaţiile cu terţi de către Alexandru Orzaţă.

•••

Luat în spaţiu de nevastă, care deţine un apartament în Slatina, obţinut printr-un contract de vânzare-cumpărare în anul 1996, cu un an înainte de a se căsători cu el, Radu Orzaţă şi-a tras buletin de Slatina în ultima zi legală până la depunerea candidaturilor.

Întrebat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, ce sumă i s-a solicitat de către partidul din care face parte pentru a fi validat drept candidat la funcţia de primar al Slatinei, Radu Orzaţă a răspuns, râzând încurcat, că nu i s-au cerut bani. Întrebarea făcea aluzie la practica PP-DD pusă în valoare chiar prin Orzaţă, care vindea ca la târg locurile pe listele de candidaturi ale partidului la alegerile parlamentare, cu 50.000 euro „bucata“, indiferent cui, numai banu’ să iasă.

Cât de bine cunoaşte Orzaţă junior Slatina, a arătat-o până nu demult panoul electoral care îndemna oamenii să îl aleagă primar şi care a stat montat mai multe zile nu la intrarea în Slatina, ci hăt, departe, tocmai spre Brebeni, acolo unde crede candidatul PP-DD că începe sau se sfârşeşte Slatina.

Instanţa lasă mega-scandalul fraudei de la Finanţe fără vinovaţi. Fum fără foc?

DGFP Olt caută scăpare în instanţă

Scandalul dintre Curtea de Conturi a României şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Olt pe marginea rezultatelor controlului derulat de auditorii Camerei de Conturi Olt în 2011 are la bază informaţii extrem de interesante despre firme controlate de oameni cu nume sonore în mediul de afaceri local. Noi am intrat în posesia acestor informaţii conţinute de Decizia 26/2011 a Curţii de Conturi, document, s-o spunem din capul locului, atacat în instanţă de instituţia controlată şi anulat, parţial, nu demult, de Tribunalul Olt. Soluţia nu este definitivă, iar povestea e departe de punctul final.

Controlul Curţii de Conturi derulat în 2011 la Direcţia de Finanţe Olt, pe activitatea anului 2010, avea să descopere una dintre cele mai bine organizate grupări specializate în fraudarea statului, cu tentacule în mai multe judeţe şi din înlănţuirea căreia nu lipseau figuri cunoscute în Olt. Vorbim de afacerile cu lingouri de aluminiu care au zguduit Finanţele Publice Olt, totul cuprins într-un circuit economic ciudat, cu documente fiscale fictive şi rambursări de TVA de milioane şi milioane de lei. Să dăm detalii.

Suspiciuni netulburate

Printre beneficiarii acestor afaceri s-au numărat Gabriel Brătucu, fost consilier judeţean, care controlează firmele Prodal SRL, Gabi Plast SRL şi, prin fiica sa, Methalux Olt SRL, dar şi Ştefan Gherghină, patronul SC El Press Import-Export SRL, coleg de partid cu Brătucu în PNL şi soţul Elenei Gherghină, director general al DGFP Olt în timpul şirului de tranzacţii suspecte şi al rambursărilor de TVA.

Deşi societăţile comerciale din Olt în discuţie au fost supuse inspecţiilor fiscale, auditorii Camerei de Conturi arată că reprezentanţii Fiscului nu şi-au făcut meseria conform îndatoririlor la care legea îi obligă. „Deşi la data efectuării inspecţiilor fiscale existau, la Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii, indicii cu privire la existenţa unor neconcordanţe de valori foarte mari în ceea ce priveşte achiziţiile, respectiv livrările declarate de contribuabilul supus verificării şi partenerii acestuia, pentru clarificarea acestora şi pentru stabilirea realităţii operaţiunilor economice organele de inspecţie fiscală nu au dispus efectuarea de controale încrucişate”, se arată în nota de control. Această „scăpare” i-a alertat pe auditorii Curţii de Conturi, care au solicitat Direcţiei de Finanţe documente suplimentare din care să rezulte natura şi provenienţa bunurilor achiziţionate, respectiv facturi de achiziţie şi livrare, rapoarte de fabricaţie, contracte de vânzare-cumpărare, certificate de calitate etc. Aşa s-a descoperit că firmele din Olt vindeau lingouri de aluminiu obţinute din valorificarea deşeurilor neferoase pentru care, susţin auditorii, trebuia aplicată taxarea inversă (caz în care nu se rambursează TVA) şi că, de fapt, furnizorii acestor deşeuri nu aveau declarate astfel de vânzări „ceea ce crează suspiciunea cu privire la realitatea tranzacţiilor”.

Două aspecte

Două aspecte aveau, aşadar, a reproşa, sub parafă oficială, reprezentanţii Curţii de Conturi inspectorilor fiscali: faptul că au acceptat rambursări de TVA firmelor din Olt controlate de Brătucu (care, judecând după conţinutul deciziei Curţii de Conturi, pare să fi fost un soi de creier), şi că, în condiţiile în care existau informaţii că tranzacţiile erau fictive, nu şi-au adâncit investigaţiile fiscale prin controale încrucişate.

Dacă în primul caz avocaţii Fiscului au reuşit să convingă instanţa de judecată că legislaţia din România care reglementează gestionarea deşeurilor reciclabile era, în 2010, depăşită de cea europeană, care impune finalmente în astfel de cazuri şi că, prin urmare, rambursările de TVA în discuţie au fost legale sub acest aspect, nimeni nu a putut dovedi că tranzacţiile de lingouri şi de deşeuri folosite în obţinerea lingourilor de aluminiu nu au fost fictive. Ba, din contră, indiciile sunt evidente, iar exemplele la care auditorii recurg foarte des fac referire la firmele lui Brătucu.

Surse și livrări fictive

De unde îşi procura Gabriel Brătucu, prin SC Prodal SRL, lingourile de aluminiu? Potrivit documentelor fiscale, de la 18 firme din localităţile Cârcea şi Coşoveni, judeţul Dolj. Care însă, potrivit Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Craiova, nu deţineau autorizaţie pentru efectuarea operaţiunilor de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile din care să rezulte materii prime secundare (lingouri de aluminiu). Şi care nu au putut dovedi, pe lângă faptul că nu puteau obţine lingouri, nici existenţa altor furnizori care să le fi vândut astfel de marfă. Ceea ce înseamnă că între firmele din Dolj şi Olt nu se învârteau decât hârtii. Să cităm: „În condiţiile în care aceste societăţi nu sunt autorizate să producă lingouri de aluminiu din operaţiuni de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile şi nu justifică nici achiziţia de la alţi furnizori a lingourilor de aluminiu şi a aliajelor de aluminiu livrate, operaţiunile cu astfel de mărfuri, înscrise în facturile de livrare emise către SC Prodal SRL Slatina, nu sunt reale”.

Şi mai există o ciudăţenie pe care cei care s-au văzut cu milioane de lei în conturi de pe urma rambursărilor de TVA nu au putut-o explica: între scrisul de pe documentele justificative emise de SC Prodal SRL (facturi, bonuri de cântar, certificate de calitate etc.) şi cel de pe documentele emise de unii dintre furnizorii doljeni există asemănări evidente. De asemenea, aceleaşi caractere ale scrisului se întâlnesc şi pe facturile fiscale emise de SC Methalux Olt SRL şi SC Gabi Plast SRL Slatina, care au beneficiat de rambursări de TVA.

Să mai spunem că aşa-zişii furnizori ai firmelor slătinene s-au dovedit a fi, o dată în plus, nişte evazionişti sadea. Stau mărturile cele 22 de sesizări penale întocmite de Garda Financiară Dolj şi Garda Financiară Bucureşti împotriva acestora. De ce a intrat pe fir şi Garda Financiară Bucureşti? Pentru că în ecuaţie au fost introduse fictiv şi vreo câteva zeci de firme din Capitală, Călăraşi şi Baia Mare. Este vorba de 42 de firme care au cu totul şi cu totul alt obiect de activitate decât cel de valorificare a deşeurilor şi care, ca atare, nici nu au declarat vreodată la Fisc astfel de livrări. Mai mult, unele dintre ele se găseau, în timpul tranzacţiilor suspecte între societăţile din Dolj şi Olt, în inactivitate temporară. Este cazul SC Flo & Lau Com SRL şi SC Zelina Expert SRL, toate din Bucureşti. De asemenea, multe dintre firmele introduse fictiv în circuit, precum SC Mad Mary Impex SRL Bucureşti, SC Larcas Line SRL Bucureşti, SC 2rv Real Estate SRL Bucureşti, SC Emi Dalan SRL Călăraşi, SC Gibifi SRL Bucureşti sau SC Invest Adris SRL Baia Mare, nici nu sunt declarate ca plătitoare de TVA. Cu toate acestea, o societate doljeană care apare în documente ca firmă achizitoare deduce TVA aferentă tranzacţiei declarate, prin înscrierea de date nereale în documentele de achiziţii.

Schema de lucru

Potrivit actului de control al Curţii de Conturi, schema circuitului pleca de la achiziţii de lingouri de aluminiu a căror provenienţă nu putea fi justificată, apoi erau introduse în circuit mai multe societăţi care aveau rolul de a îndepărta firmele beneficiare de rambursări de TVA, respectiv SC Gabi Plast SRL şi SC Methalux Olt SRL, de tranzacţiile nereale de la începutul circuitului. Pe post de firme interpuse erau folosite, fie ca societăţi autorizate să valorifice deşeuri industriale reciclabile pentru care nu s-a aplicat taxarea inversă (acestea „deduceau nelegal TVA pe baza înregistrărilor de operaţiuni nereale privind achiziţia de lingouri în loc de deşeuri”), fie ca simple intermediare, Prodal SRL, Exim Prod Colect SRL, Prodnef Com SRL, El Press Import-Export SRL, Sort Nef SRL, Anvo Aluminiu SRL. Procedându-se astfel, s-a încercat să se dea un caracter de legalitate rambursărilor de TVA de care beneficiau ultimele firme din circuit, prin „interpretarea eronată a prevederilor legale la aplicarea măsurilor de simplificare pentru operaţiuni de valorificare a deşeurilor industriale neferoase”.

Toate aceste manevre au dus la diminuarea nelegală a venitului la bugetul de stat cu peste 14 milioane de lei, sumă reprezentând TVA dedusă nelegal din aceste operaţiuni. Din cele 14 milioane, peste 8,6 milioane de lei au fost rambursate de la bugetul de stat fără ca suma să fi fost plătită de vreunul dintre agenţii economici implicaţi în aceste operaţiuni.

Niciun vinovat

Rezultatele controlului a avut câteva efecte mai mult administrative: o verificare la DGFP Olt dispusă de şeful de atunci al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar (cercetat penal, acum, pentru instigare la evaziune fiscală), o dispoziţie a Ministerului de Finanţe privind recuperarea prejudiciului (despre care nu s-a mai auzit apoi nimic) şi transferul şefei Fiscului local, Elena Gherghină, pentru şase luni, pe o funcţie inferioară. Revenită în fruntea instituţiei la mijlocul lui 2012, Elena Gherghină a dispărut din nou de pe fotoliul de director în toamna anului trecut. În rest, nimeni n-a mâncat usturoi, deşi miros există. Dovadă: dispariţia multora dintre firmele implicate prin cereri de radiere de la Registrul Comerţului, (SC Banuto SRL Coşoveni - Dolj, dizolvată prin lichidare în 15 iulie 2011, SC Vitop SRL Coşoveni, dizolvată în martie 2012, Bridcom SRL Cârcea, care nu are depus la Fisc bilanţ contabil decât pe un an etc.), sau intrarea în insolvenţă a altora, precum Prodal SRL şi Gabi Plast SRL, în chiar mijlocul scandalului.

Direcţia de Finanţe a contestat decizia Curţii de Conturi, apoi, contestaţia fiind respinsă, a atacat-o în instanţă. Pe data de 20 noiembrie 2012, Tribunalul Olt admite acţiunea Fiscului şi anulează parţial Decizia 26/2011; judecătorii sunt, însă, şi ei, oameni. Soluţia nu a fost definitivă, putând fi atacată cu recurs.

Cauza se află şi în atenţia procurorilor DNA Craiova, care au făcut deja audieri în dosar şi care aşteaptă, probabil, soluţia finală a instanţei.

Şi totuşi…

Partea a doua a deciziei, privitoare la rambursarea ilegală a TVA în valoare aproape 3 milioane de lei către firma SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de omul de afaceri Gheorghe Bădiţă, şi-a urmat cursul, producând efecte devastatoare pentru actorii poveştii, respectiv Florin Bîlteanu, director adjunct la Finanţe, coordonator al activităţii de inspecţie fiscală şi Ion Encescu, şeful Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (AFPCM), arestaţi preventiv în 20 decembrie sub acuzaţia de aderare la un grup infracţional organizat, abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la evaziune fiscală. Cercetate în aceeaşi cauză mai sint inspectaorele fiscale Gheorghiţa Prunişoară şi Anastasia Lioveanu, subordonatele lui Bîlteanu, acestea fiind împinse mai mult de amploarea cazului în dosar decât de o vinovăţie certă, lucru care a făcut să fie cercetate în stare de libertate.

Să mai spunem că din rechizitoriul procurorilor (dosarul este unul complex, care priveşte grupul infracţional condus de comisarul şef de poliţie Laurenţiu Lazăr, de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Olt), nu lipseşte nici Gabriel Brătucu.

Ce nu se ştie

Ceea ce nu se ştie decât de foarte puţină lume este că şi pe timpul controlului, rambursările de TVA către firmele în cauză au continuat, până spre septembrie 2011. Ca atare, controlul efectuat de Curtea de Conturi în 2012 nu avea cum să nu atingă acest aspect. Aşa că reprezentanţii DGFP Olt trebuie să facă faţă unui alt act de control care o pune într-o lumină extrem de proastă. Vorbim de Decizia 29/27 iunie 2012, în care apar şi alte firme din Olt, unele dintre ele foarte cunoscute în domeniul metalurgiei aluminiului. Toate acestea vor face, însă, subiectul unui alt articol. Până atunci, să spunem doar că Direcţia de Finanţe Olt şi-a pus din nou nădejdea în judecătorii Tribunalului Olt, unde de curând a atacat şi această decizie. După ce contestaţia împotriva documentului a fost respinsă.

 Curtea de Conturi arată că statul a fost înşelat cu sume uriaşe

Caracatiţa lui „Tătuţu”. Noi dezvăluiri în dosarul „lotului” Lazăr

Reţinerile şi, ulterior, arestările în cazul grupului infracţional condus, potrivit procurorilor, de comisarul şef Laurenţiu Lazăr de la Serviciul de Investigarea Fraudelor Olt (Florin Bîlteanu şi Ion Encescu de la Finanţe, afaceriştii Gheorghe Bădiţă şi Ionuţ Poteraş) reprezintă doar o primă etapă, cel puţin pe linia returnărilor ilegale de TVA, declanşarea celei de-a doua etape fiind prelungită de acţiunea în instanţă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Olt împotriva unei decizii a Curţii de Conturi a României, respectiv a Camerei de Conturi Olt.

Este vorba de Decizia 26/2011, formulată de Camera de Conturi Olt după un audit riguros efectuat de reprezentanţii instituţiei la DGFP Olt în 2010 - 2011 asupra modului în care a fost acordată rambursarea taxei pe valoarea adăugată în anul 2010 către unii agenţi economici. Controlorii au găsit grave abateri de la lege. Vorbim, pe de o parte, de returnările, considerate ilegale de auditori, a TVA către firme controlate de omul de afaceri Gabriel Brătucu, fost consilier judeţean din partea PNL şi fost director al ARR Olt (aceste rambursări au făcut, în 2011, obiectul unui scandal mediatic de larg răsunet), iar pe de altă parte de returnările de TVA către SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de Gheorghe Bădiţă. Ei bine, această decizie a fost contestată de DGFP Olt la Curtea de Conturi a României şi apoi, după ce contestaţia a fost respinsă, atacată de instituţia auditată la Tribunalul Olt. Deşi existau indicii certe ale săvârşirii unor grave infracţiuni, organele de cercetare penală au aşteptat pronunţarea instanţei de judecată, care a dat Direcţiei de Finanţe câştig de cauză doar pe jumătate, respectiv în cazul returnărilor de TVA către firmele lui Brătucu, nu şi în cazul SC Marconf SRL. Instanţa s-a pronunţat în 20 noiembrie 2012, iar în prima parte a lunii decembrie procurorii DIICOT Craiova au procedat la reţinerea a zece persoane pentru o perioadă de 24 de ore, din care cinci au fost arestate preventiv în 20 decembrie 2012. Care este legătura dintre cele două cazuri aparent distincte?

Toate iţele duc la „Tătuţu”

Gruparea condusă de comisarul şef Laurenţiu Lazăr, zis „Tătuţu”, avea toate elementele unei caracatiţe mafiote cu tentacule întinse către diverse firme şi către mai multe instituţii publice, printre care se număra şi Direcţia de Finanţe Olt. Deşi nu îi punem în legătură directă în acest caz, trebuie totuşi să spunem că unul dintre şefii acestei instituţii, Florin Bîlteanu, coordonatorul activităţii de inspecţie fiscală, este naşul lui Lazăr.
Legătura dintre „Tătuţu” şi DGFP Olt poate fi făcută prin numirea mai multor persoane, nu doar a afaceristului scăpătat Gheorghe Bădiţă, pentru care Lazăr făcea presiuni la nivelul unor funcţionari publici ce erau îndemnaţi, sub ameninţări, să încalce legea acordându-i şefului de la Marconf sume de bani cu titlu de subvenţie, fără ca acesta să aibă dreptul să se bucure de asemenea beneficii.

Deşi numele său a fost legat direct de scandalul rambursărilor de TVA pentru care instanţa s-a pronunţat în favoarea reclamantei DGFP şi a sa personal, liberalul Gabriel Brătucu apare şi în rechizitoriul procurorilor în cazul Lazăr & Compania, ca partener de afaceri al firmei Roedil Service SRL, administrată de soţia poliţistului Lazăr şi către care firma lui Brătucu, SC Prodal SRL, a plătit zeci de mii de lei pentru servicii de pază. Ca apropiat al lui Lazăr, Brătucu s-a bucurat de protecţie în mai multe planuri. În timpul audierilor într-un dosar penal folosit ca mijloc de intimidare, o funcţionară de la DGFP, Alina Popa, a trebuit să facă faţă unor presiuni de neimaginat din partea lui Lazăr şi a unui coleg al acestuia de la Investigarea Fraudelor, Bogdan Gheorghiceanu, amândoi hotărâţi s-o determine cu orice preţ să fie de acord cu o rambursarea ilegală în valoare de milioane de lei către o firmă administrată de fiica lui Brătucu, Methalux Olt SRL. La un control al Camerei de Conturi Olt, s-a dovedit că firma solicitantă nu avea drept de deducere a TVA. Într-un final, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt i-a dat dreptate femeii, scoţând-o de sub urmărire penală.

Într-un mod similar, Laurenţiu Lazăr a exercitat presiuni asupra Alinei Popa şi în cazul firmei SC Acord Invest SRL Slatina, încercând să o determine pe funcţionară să renunţe la actele de control întocmite la respectiva societate comercială. Explicaţia? În perioada 2010-2011, Lazăr şi, din nou, amicul său Gheorghiceanu s-au sesizat din oficiu în mai multe dosare penale împotriva unor societăţi comerciale din Potcoava, pentru faptul că au fost utilizate în diverse tranzacţii comerciale bilete la ordin care nu aveau acoperire în conturi. În realitate, acest mod de lucru a fost utilizat de cei doi poliţişti pentru ca, pe de o parte, Roedil Service SRL să obţină contracte de monitorizare, pază şi protecţie, iar pe de altă parte ca deşeurile de materiale feroase şi neferoase colectate şi comercializate de firmele din Potcoava să fie direcţionate către SC Acord Invest SRL care, la rândul ei, distribuia marfa către SC Prodal SRL, susţin surse judiciare.
Or, firmele controlate de familia Brătucu, SC Prodal SRL, SC Gabiplast SRL şi SC Methalux Olt SRL sunt principalele societăţi comerciale vizate în decizia Curţii de Conturi a României care a fost atacată în instanţă de Direcţia de Finanţe.

Finalul procesului, aşteptat de procurorii DNA

Soluţia Tribunalului Olt care a dat câştig de cauză DGFP poate fi atacată cu recurs, iar Curtea de Conturi se pregăteşte să uzeze de această posibilitate juridică. Cel mai interesat de acest proces este Florin Bîlteanu, în ajutorul căruia au sărit, ca intervenienţi în numele altei persoane, mai mulţi colegi din instituţie şi diverse societăţi comerciale, printre care cele trei firme ale familiei Brătucu vizate direct în decizia Curţii de Conturi, dar şi SC Delta Aluminiu SA, unde lucrează, pe postul de director economic, soţia lui Bîlteanu. Soluţia finală este aşteptată cu interes şi de procurorii DNA Craiova, unde au ajuns actele de control ale Curţii de Conturi încă din 3 octombrie 2011. Până una, alta, Brătucu şi-a băgat două firme, Prodal şi Gabiplast, în procedura falimentului.
Interesul procurorilor DNA în cazul Deciziei 26/2011 a Curţii de Conturi a României a fost stârnit cu precădere de tehnica pe care firmele lui Brătucu o foloseau pentru a beneficia de rambursări de TVA. Amănunte din acest document, în curând.

Bulă, invizibil pentru procurori în dosarul „Păşunea”

Printre faptele care fac din trecutul deputatului Nicolae Stan, fost primar al comunei Coloneşti, o carte de vizită proastă se numără şi o poveste legată de acordarea fondurilor europene. Deşi cazul se află în atenţia organelor de cercetare penală de mai bine de trei ani, deşi instanţele de judecată au desfiinţat două rezoluţii ale procurorilor care loveau mereu „pe lângă”, în încercarea de a-l proteja pe demnitar cu orice preţ, pilele pe care deputatul Stan le are la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina sunt, se pare, mai puternice decât legea.

Totul începe în 2007, când Primăria Coloneşti a solicitat Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA), sub semnătura primarului de atunci Nicolae Stan, autointitulat Bulă, fonduri europene cu titlu de subvenţie pentru întreţinerea păşunilor naturale ale localităţii. În documente s-au cerut bani pentru întreţinerea a 327,01 hectare. Plata s-a făcut către mijlocul anului 2008, când Primăria Coloneşti a primit de la APIA peste 540 de milioane de lei vechi. Cică banii ar fi luat cu totul şi cu totul alte căi decât cele destinate în mod oficial. Cică nici documentaţia depusă sub semnătura primarului Bulă n-ar fi fost în regulă. Cert este că, la sesizarea mai multor cetăţeni care susţineau că păşunile pentru care primăria a primit bani de întreţinere n-au înghiţit nici un gram de îngrăşământ chimic, Poliţia Scorniceşti a demarat în 2009 o anchetă sub coordonarea procurorului Emil Maţ de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina. Ancheta însă a derapat încă de la primul pas, luând, ca şi subvenţia, o altă direcţie, după ce prima grijă a anchetatorilor a fost să-şi aleagă o ţintă falsă, pentru a-l face scăpat pe cel arătat cu degetul de cei care au făcut plângerea. Aşa se face că la întrebări a fost luat nu Bulă, cel care a solicitat fonduri şi cel care a şi dispus cheltuirea banilor, ci cel care i-a urmat la conducerea primăriei după alegerile parlamentare din noiembrie 2008, când Stan schimbă fotoliul de primar pe cel de deputat, respectiv Marin Rădulescu, fost viceprimar. Că omul nu a avut în nici un fel de-a face cu solicitarea şi cu administrarea fondurilor europene acordate comunei nu a contat pentru poliţiştii însărcinaţi cu cercetările. Şi nici pentru procurorul Emil Maţ, care confirmă fără să clipească, prin rezoluţia din 28 septembrie 2009, propunerea poliţiştilor de neînceperea urmăririi penale împotriva ţintei false Marin Rădulescu.

Punct. Şi de la capăt. Pentru că împotriva rezoluţiei date de procurorul Maţ a apărut o plângere, în care semnatarii arătau că în mod greşit procurorul confirmă neînceperea urmării penale împotriva unui om care nu a fost vizat de nimeni şi care a apărut aiurea în dosar. Morile de vânt ale justiţiei funcţionează ca unse însă, aşa că şeful de-atunci al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, Marian Sergiu Niţu, păstrează ca legală şi temeinică soluţia colegului Maţ. Abia în 2010 instanţa Tribunalului Olt, unde cauza ajunge prin recursul declarat de semnatarii plângerii, cere să se facă lumină cu adevărat în dosarul 1566/P/2009, după ce casează o sentinţă a Judecătoriei Slatina, care menţinea aiureala procurorului Maţ, desfiiţând rezoluţia acestuia şi trimiţând cauza parchetului în vederea deschiderii urmăririi penale.

Documente cu cântec

Neavând loc de-ntors, anchetatorii dispun începerea urmăririi penale, dar căutările acestora nu reuşesc nici de data aceasta să-l dibuie pe ex-primarul deputat Bulă, care rămâne, în continuare, pe dinafară. Aşa că sub urmărirea penală sunt puşi, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu şi abuz în serviciu, şase funcţionari din cadrul Primăriei Coloneşti. În dosar apar tot felul de documente menite să dovedească faptul că banii obţinuţi ca subvenţie au fost cheltuiţi conform destinaţiei pentru care au fost solicitaţi (atât de corect au fost ei cheltuiţi, încât organele fiscale ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt au descoperit în 2009 că o parte din suma primită de la APIA a fost folosită pentru efectuarea unor cu totul şi cu totul alte plăţi, aşa cum reiese din raportul de inspecţie 11693/22.06.2009 al Fiscului). Apare, de pildă, factura LDC 1763/09.12.2008 în valoare de 31.900 lei emisă de SC Lili şi Daiana Compani SRL din localitatea Moşoaia, judeţul Argeş, care ar fi vândut Primăriei Coloneşti 220 de saci de îngrăşăminte chimice. Mai apare factura nr. 3348/18.11.2008, emisă de SC Best Oil Sorama SRL Piteşti, care ar fi vândut Primăriei Coloneşti 400 de saci de azot pentru suma de 22.000 lei. Un amănunt interesant: în acea perioadă de resursele umane ale firmei SC Best Oil Sorama SRL se ocupa nimeni alta decât fiica lui Nicolae Stan, Mirela Chiţulescu (actualmente ofiţer în cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Argeş, după un examen cu scandal cercetat de procurorii Anticorupţie şi cu sprijinul ulterior al şefilor Ministerului Apărării şi Ministerului Administraţiei şi Internelor - potrivit presei argeşene).

De asemenea, în dosar mai apare drept probă un tabel cu suprafeţele de păşune existente pe raza comunei Coloneşti, nedatat, altul decât cel original care, semnat de Bulă, fusese utilizat la obţinerea banilor europeni pentru anul 2007. Şi mai apar tot felul de chitanţe, chitănţele şi facturi prin care se încearcă justificarea a fel de fel de plăţi.

Maţ recidivează. Şi instanţa la fel

Ei bine, în baza acestor „probe“ şi a unor declaraţii de martor, procurorul de caz, care, „întâmplător”, tot Emil Maţ s-a nimerit să fie, dispune, prin rezoluţia din 15.03.2012, scoaterea tuturor celor şase persoane de sub urmărire penală şi mai dă o dată (dacă mai era nevoie) neînceperea urmăririi penale faţă de ţinta falsă Rădulescu. Atacată cu plângere şi această rezoluţie, ea este menţinută prin respingerea plângerii de către şeful Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, prim-procurorul Marin Călăraşu. În vreme ce magistraţii de la Parchetul local o ţin una şi bună că faptele invocate în plângeri nu există, o altă instanţă, de data aceasta de la Judecătoria Slatina, desfiinţează din nou, prin sentinţa penală 870/01.11.2012, rezoluţia procurorului Maţ şi retrimite cauza parchetului pentru continuarea cercetărilor.

Or arunca procurorii, măcar acum, o privire pe Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, unde la articolul 62, aliniatul 1, se arată că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie”. Iar primarul comunei Coloneşti era, la data când au fost acordată subvenţia provenind din fonduri europene, Nicolae Stan.

Deputatul Nicolae Stan, cercetat penal în celebrul dosar „Grâul”

Deputatul Bulă, aşa cum s-a autointitulat parlamentarul de Olt Nicolae Stan, candidat pentru un nou mandat în Camera Deputaţilor din poziţia de independent, s-a făcut foc şi pară, ameninţând cu plângeri penale după ce Gazeta Nouă şi blogul lui costel mirea au publicat un articol din care reieşea, printre altele, că demnitarul a fost cercetat în celebrul dosar „Grâul”, dosar în care, iniţial, demnitarul, pe atunci primar al comunei Coloneşti, a avut doar calitatea de martor. Ceea ce opinia publică nu ştie însă este că, ulterior, verificările au fost extinse, iar Bulă a devenit, din martor, făptuitor, cazul său fiind preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit unui document al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dosarul în care mai multe persoane au fost condamnate la închisoare cu executare pentru înşelăciune şi fals intelectual nu s-a sfârşit doar cu pedepsele pronunţate de Tribunalul Olt în 2003. După ce procurorii au trimis în judecată patru inculpaţi acuzaţi că în 2001 au încasat necuvenit, în baza unor documente fictive şi în numele unor beneficiari închipuiţi, prime la grâu în valoare de peste 1,6 miliarde de lei vechi, Direcţia de Control Financiar Olt a extins verificările şi a întocmit un nou raport de control în baza căruia s-a stabilit că nu doar cele patru persoane se fac vinovate de înşelăciune şi fals şi că, de fapt, suma cu care a fost păgubit statul era cu mult mai mare.

Iniţial, povestea, descoperită de Curtea de Conturi a României la un control tematic, s-a lăsat cu condamnarea, la câte 10 ani de închisoare, a inculpaţilor Cioroianu Ion din Bucureşti şi Marinescu Mariana din Slatina (angajată a Direcţiei Agricole Olt) şi la câte trei ani de închisoare a numiţilor Ilie Dumitru din Slatina şi Turnel Marioara din Potcoava. Degeaba aceasta din urmă a strigat ca din gură de şarpe, în timpul cercetărilor, că ea a făcut un tabel cu persoane fictive la solicitarea primarului Nicolae Stan şi tot degeaba ea a arătat că cel care a beneficiat de purcoiul de bani în baza documentului fals depus la Direcţia Agricolă a fost tot Bulă. Nicolae Stan a beneficiat la acea vreme de protecţie din partea unor anchetatori atât cât să fie introdus în dosar şi să compară în faţa instanţei de judecată doar ca martor. Ulterior, în lumina noilor verificări, şi Stan, ajuns între timp deputat de Olt, a intrat în vizorul organelor de cercetare penale ca făptuitor.

Din martor, făptuitor

La data de 3 decembrie 2001, Direcţia de Control Financiar a judeţului Olt a încheiat procesul verbal de constatare nr. 752, stabilind că în perioada februarie – martie 2001, prin casieria Direcţiei Generale pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Olt a fost achitată necuvenit suma de 1.688.122.500 lei, fiind sesizat Biroul de Combatere a Corupţiei Organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Prin rechizitoriul nr 20/PA/2002, această unitate de parchet a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor Cioroianu Ion, Marinescu Mariana, Ilie Dumitru şi Turnel Marioara, pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi fals intelectual.

Ulterior trimiterii în judecată a celor patru inculpaţi, Direcţia de Control Financiar a extins verificările şi a întocmit raportul de control intermediar nr. 457/2002, prin care s-a stabilit că, în perioada februarie – martie 2001, mai multe persoane de pe raza judeţului Olt au beneficiat de compensaţii pentru producţiile de grâu.

„În acest sens, s-a stabilit că, prin întocmirea de documente false, au ridicat fără drept diferite sume de bani numiţii Păvăloiu Iulian Cătălin, Stan Nicolae (pe atunci primar al comunei Coloneşti – n.r.), Burducel Constanţa Luminiţa (secretara Primăriei Coloneşti – n.r.), sume ridicate cu complicitatea învinuiţilor Marinescu Mariana (economist Direcţia Agricolă – n.r.), Rădoi Marcela şi Turnel Marioara, aducându-se bugetului de stat un prejudiciu de 7.909.324.500 lei“, se arată în Ordonanţa 287/P/2009.

La Parchetul General

Pentru că au fost reclamate inclusiv fapte de corupţie, la data de 7.03.2003, prin Ordonanţa nr. 258/P/2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului Naţional Anticorupţie. Prin Rezoluţia 92/P/2003, PNA a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuiţi din perspectiva Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, şi şi-a declinat competenţa, în cauza privind plăţile ilegale de bani ca primă la grâu, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În 2005, Serviciul de Investigarea Fraudelor Olt întocmeşte un alt dosar penal sub numărul 1106/P/2005. Datorită conexităţii lor, cele două cauze se reunesc în mai vechiul dosar 755/P/2003, care se plimbă, apoi, pe la mai multe parchete: DIICOT Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina şi, din nou, la Parchetul General, „motivat de faptul că unul dintre cei cercetaţi în dosar are calitatea de deputat“. Este vorba, evident, de actualul deputat Nicolae Stan. „Verificând actele de la dosar, s-a constatat că în cauză calitatea de făptuitor are şi numitul Stan Nicolae, care la data comiterii faptelor era primar al comunei Coloneşti, judeţul Olt, iar în prezent, urmare a alegerilor parlamentare din noiembrie 2008, acesta este deputat în Parlamentul României, astfel că se impunea declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“, se mai arată în documentul citat. Prin Ordonanţa nr. 436/P/2009, Parchetul General a dispus disjungerea în ceea ce priveşte faptele pentru care erau cercetaţi Stan Nicolae, Burducel Luminiţa, Zamfirescu Floarea şi Păvăloiu Iulian Cătălin, care au rămas în competenţa de soluţionare a acestui parchet, iar faptele săvârşite de alte persoane s-au întors la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

•••

Potrivit rechizitoriului, reprezentanţii Primăriei Coloneşti aflaţi în cercetare au păgubit bugetul public cu peste un miliard de lei vechi. Cercetările în cadrul noului dosar au vizat 15 persoane, printre care mai mulţi angajaţi ai Direcţiei Agricole. Pentru majoritatea s-a dispus neînceperea urmării penale. Cea care l-a arătat cu degetul pe Bulă ca fiind vinovat în dosar, Marioara Turnel, şi-a ispăşit pedeapsa de trei ani de închisoare, ca şi ceilalţi vinovaţi, cu excepţia Marianei Marinescu, care s-a sinucis în timpul urmăririi penale. Nicolae Stan a rămas în libertate, lăudându-se că el nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Dosarul de la Parchetul General a cam fost cocoloşit. În asemenea condiţii, Bulă mai vrea un mandat de deputat. Pentru că este bine să ai putere. Scapi de belele atunci când calci în străchini, într-un fel în care omul obişnuit n-o poate face.

Fragment din ordonanţa care dovedeşte calitatea de făptuitor a lui Nicolae Stan 

Avere din pix pentru deputatul Bulă

Nicolae Stan deţine, printre altele, 7.500 mp de pădure de la mama sa, care n-a avut niciodată pădure

Deşi averea deputatului Nicolae Stan, zis Bulă, candidat pentru un nou mandat de parlamentar în Colegiul uninominal 2, nu a fost şi nu este una care să atragă atenţia asupra ei prin valoare, ea are grave probleme de… provenienţă. Vorbim de averea declarată oficial, nu de vilele despre care presa a tot scris de-a lungul vremii. De exemplu, Nicolae Stan deţine, prin reconstituirea dreptului de proprietate, 7.500 metri pătraţi de pădure. Pădurea a fost moştenită de la mama sa, care, potrivit Registrului agricol, nu a avut niciodată pădure. Dar pixul face minuni uneori.

Deci, am ales să ignorăm speculaţiile privind vilele ridicate în municipiul Piteşti pe numele copiilor deputatului Nicolae Stan (ale căror imagini au apărut totuşi în mai multe ziare), mai ales că omul ţipă ca din gură de şarpe, atunci când vine vorba de ele, că nu ştie nimic despre aceste imobile, trimiţându-l pe cel care deschide gura pe acest subiect la declaraţia sa de avere. Acolo ne-am dus şi noi, după ce am auzit că prin comuna natală a demnitarului, Coloneşti, oamenii vorbesc că puţinul pe care acesta îl are ar avea origini cel puţin dubioase. Şi, aplecându-ne asupra provenienţei unora dintre bunurile deputatului, am găsit mai multe lucruri interesante. De pildă, că titlul de proprietate 3.576/63 eliberat pe numele său în 1994 de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor are nişte ştersături ciudate la rubrica vecinătăţi. Să zicem că o fi greşit la prima scriere cel care a completat titlul, cu toate că e greu de înghiţit o asemenea posibilitate, şi să trecem la rubrica păduri, unde Nicolae Stan figurează cu 7.500 de metri pătraţi de pădure. Ei bine, cu toată bunăvoinţa noastră, aici nu mai putem găsi un motiv pentru care să trecem mai departe cu uşurinţă pentru că unica persoană de la care parlamentarul a moştenit terenurile agricole, mama sa, Constantina Stan, nu a avut niciodată pădure. Iar cei 7.500 mp i-au revenit fiului moştenitor nu prin vreo constituire după 1990, ci prin reconstituire, conform Legii 18/1991 privind fondul funciar, adică preluaţi de moştenitor de la titularul defunct. Că familia Stan nu a avut pădure stă mărturie Registrul agricol al comunei, unde mama deputatului nu figura cu teren forestier. Vorbim, aşadar, de posibilitatea existenţei unor falsuri pedepsite drastic de legea penală.

  Titlul de proprietate al lui Nicolae Stan conţine mai multe ştersături 

Probleme şi cu titlul soţiei

Prin voia sorţii, am intrat şi în posesia copiei după titlul de proprietate al soţiei demnitarului, Marioara Stan, decedată în 2010. Document, de asemenea, cu probleme. Potrivit titlului 3576/41 din 19.01.1994, Stan Marioara este moştenitoare nu a părinţilor săi, ci a unui cetăţean numit Stan N. Cîrstea, aşa cum apare pe titlul de proprietate. Numele acestuia este, de fapt, Cîrstea Stan, persoană care deţinea, potrivit Registrului agricol din 1959, 2,4 hectare de teren. Ar fi bine dacă ar fi luate la bani mărunţi scriptele oficiale din primărie, pentru că, afirmă surse locale, semnăturile de pe pagina Registrului agricol care atestă averea lui Cârstea Stan ar avea nişte probleme de originalitate. Cu atât mai mult, cu cât titlul de proprietate 3576/41 poartă și el urmele unor ștersături peste care au fost înșiruite denumirile vecinilor.

Potrivit Codului Penal, falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă efecte juridice, se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani. De asemenea, acest tip de fals săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani.

„Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la cinci ani“, se mai arată în Codul Penal.

Deputatul Stan deţine pădure de la mama sa care, potrivit Registrului agricol (foto) n-a avut niciodată pădure

Uite casa, nu e casa

În acest cadru de dubii intră şi tranzacţia cel puţin suspectă prin care Nicolae Stan, pe când era primar al comunei Coloneşti, şi-a vândut casa în care locuia cu familia şi terenul aferent soţilor Burducel din localitate. Tranzacţia a avut loc în 19 decembrie 2003, printr-un contract de vânzare-cumpărare autentificat de notarul Rodica Buicescu din Slatina sub numărul 5847. Patru ani mai târziu, casa revine, printr-un ocol, familiei Stan, imobilul fiind cumpărat pe numele unui nepot al fostului primar. Care sunt indiciile ce conduc la concluzia că întreaga poveste a fost, de fapt, un artificiu menit să pună în dificultate eventualele cercetări ale averii lui Bulă? În primul rând, diferenţa de preţ: în timp ce soţii Stan vând casa şi terenul soţilor Burducel pentru suma de 20.000 de euro, după patru ani cumpărătorii „scapă” de casă vânzând-o nepotului lui Bulă, Stan Antonio-Mihai (care avea 7 ani) pentru doar 64.000 de lei. Apoi, deşi primarul de-atunci şi-a vândut cu acte-n regulă casa, familia Stan nu a părăsit niciodată imobilul. Nu a fost deloc întâmplător că Bulă a ales să vândă casa familiei Burducel: Constanţa Luminiţa Burducel era pe atunci şi este şi azi secretara Primăriei Coloneşti, instituţia care ascunde multe secrete ale actualului deputat, primar al comunei natale vreme de 18 ani.

Primăria Coloneşti, moştenire din tată-n fiu

De altfel, toate aceste secrete sunt bine păstrate, pentru că, lăsată vreme de patru ani (2008-2012) pe mâna fostului viceprimar Mircea Rădulescu, ajutat să obţină această funcţie în mai multe mandate de către actualul deputat, Primăria Coloneşti este condusă, de anul acesta, de fiul lui Nicolae Stan, fostul fotbalist Mircea Stan. Pe care cu greu îl prinzi pe la primărie, unde tronează, de fapt, tot părintele său. El primeşte de cele mai multe ori oamenii care trec pragul instituţiei cu fel de fel de probleme, el dispune rezolvarea acestora (sau nerezolvarea lor, după caz), el dă ordine funcţionarilor, unii dintre ei rude ale familiei Stan. „Este greu să te desprinzi cu totul de primărie când ştii ce ai făcut şi când te-ai învăţat să dai ordine unor oameni care nu au îndrăznit niciodată să aibă alte idei decât ale şefului. Pentru că, se ştie, Bulă a reuşit să facă din comuna Coloneşti un fel de domeniu personal în care el taie şi spânzură”, spune un localnic care ne-a vorbit despre averea lui Bulă sub protecţia anonimatului, „pentru că, chiar dacă nu îl mai votează lumea pentru un nou mandat de parlamentar, tot el este cel ce va dicta în comună, primăria tot a lui rămâne“.