Universitarul Gheorghe Stan face bani din plagiat

Fondator şi fost şef al filialei din Slatina a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti, Gheorghe Stan, „întemeietorul învăţământului superior la Slatina”, cum îi place să se autodefinească, a furat ca-n codru, după 1990, din operele unor mari oameni de cultură români. Fost tehnician veterinar şi maistru, format apoi ca „om nou” în socialism (a fost responsabil cu domeniul culturii de mase la UTC, Sindicate şi, mai târziu, la „Judeţeana de Partid”), Gheorghe Stan a vrut şi el, în democraţie, să aibă o operă „personală”. Vom dovedi, în cele ce urmează, că ditamai conferenţiarul universitar doctor Gheorghe Stan este un plagiator fără scrupule şi că face şi bani din această practică.

Costel MIREA

Gheorghe Stan şi-a desăvârşit studiile superioare la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi. După ce şi-a drapat numele cu titlul didactic de conferenţiar universitar doctor, omul a simţit nevoia să aibă şi o operă. O are acum, dar cu părţi care se întemeiează pe munca altora. Una dintre cărţile sale, „Istoria culturii şi civilizaţiei”, apărută la editura Ceres, Bucureşti, în 2004 şi reeditată la editura Hoffman, Caracal, în 2008, este un exemplu edificator în acest sens. Din cele 294 de pagini câte numără volumul, trei sferturi sunt pline cu texte din „Istoria culturii şi civilizaţiei” publicată, în mai multe tomuri, în perioada 1984-1995, de Ovidiu Drimba, mare istoric literar, comparatist şi traducător, fost asistent al lui Lucian Blaga în 1948 şi 1949.

Dovezi

Cartea cu acelaşi nume pe care şi-a pus numele Gheorghe Stan conţine peste 200 de pagini cu texte din Ovidiu Drimba, de la cultura şi civilizaţia epocilor preistorice până la cultura şi civilizaţi daco-getică. Noi ne oprim la civilizaţia şi cultura mesopotamiană pentru o primă exemplificare.

Text 1 – Ovidiu Drimba:
„… Cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei (nume dat de greci, însemnând «Ţara dintre fluvii» – Tigru şi Eufrat…), ţară care se întindea pe o lungime de aproape 1000 de km şi o lăţime maximă de aproximativ 400 km. «Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine şi a influenţat indirect chiar şi civilizaţia mai puţin veche a Greciei şi a Occidentului» (G. Furlani). În mod direct, influenţa aceasta a fost net predominantă în primul rând asupra a trei asemenea civilizaţii periferice: elamită, urartiană şi hitită(…). De fapt, termenul de «civilizaţie mesopotamiană» este un termen generic. În realitate, Mesopotamia a însumat contribuţiile civilizatorice şi culturale a trei popoare distincte a căror istorie s-a desfăşurat pe teritoriul său. Cel mai vechi, sumerienii, a ocupat sudul ţării de-a lungul coastei Golfului Persic. Apoi, akkadienii de origine semită, stabiliţi în zona centrală (până la latitudinea actualului Bagdad), fondatorii Babilonului. În fine, asirienii, triburi războinice venite din regiunile muntoase din nord (…)”.

Text 1 – Gheorghe Stan:
„După documentele istorice cele mai autorizate, cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit, în văile fertile ale Mesopotamiei (nume dat de greci – Ţara dintre fluvii), care se întindeau, pe o lungime de 1000 km şi o lăţime de 400 km. Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine, influenţând indirect, civilizaţia din Grecia şi pe cea a Occidentului” (pagina 58). Civilizaţia dintre fluvii a avut o influenţă directă asupra unui număr de trei, asemenea civilizaţii periferice: elamită, urartiană, şi hitită. Termenul de civilizaţie mesopotamiană este mai mult generic, deoarece influenţa Mesopotamiei a însumat contribuţii la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei la un număr de trei popoare: a) Sumerienii – care ocupau sudul ţării de-a lungul coastei Golfului Persic; b) Akkadienii – de origine semită, stabiliţi până în apropierea actualului oraş Bagdad, fondatorii Babilonului; c) Asirienii – triburi războinice venite din regiunile muntoase din nord. (pag. 59).

Sărim peste capitolul Egiptului antic, unde am găsit, de asemenea, multe „inspiraţii” şi ne oprim la cultura şi civilizaţia ebraică pentru un alt exemplu.

Text 2 – Ovidiu Drimba:
„Civilizaţia ebraică s-a constituit şi a durat în timp 14 secole pe un spaţiu restrâns; suprafaţa Israelului era la început de aproximativ 15.000 km pătraţi. Ţara avea – coborând de la înălţimea de 3.000 m a Munţilor Hermon până la Marea Moartă, ale cărei ţărmuri sunt cu 394 m sub nivelul Mediteranei – o mare varietate de relief şi condiţii climatice. (…) Cursurile de apă erau foarte puţine şi foarte sărace. Zăcămintele de minereuri erau de asemenea sărace. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina «ţara în care curge laptele şi mierea»“.

Text 2 – Gheorghe Stan:
„Această cultură şi civilizaţie s-a constituit şi a durat timp de 14 secole, pe un teritoriu relativ restrâns, suprafaţa Israelului era la început de 15 mii km pătraţi. Această zonă se caracteriza prin înălţimea Munţilor Hermon de 3.000 m şi până la ţărmurile de la Marea Moartă. Teritoriul era foarte arid, cu numeroase cutremure, cu vânturi specifice deşertului şi perioade lungi de secetă. Cursurile de apă erau foarte puţine şi cu un debit mic, iar subsolul era sărac în zăcăminte. Cu toate acestea, textele din Biblie numesc Palestina, ţara în care «curge laptele şi mierea»” (pag. 93)

Singura diferenţă între cele două rânduri de texte este aceea că primul a fost scris cu aproape un deceniu înaintea celui „emanat” de Gheorghe Stan. Şi mai este o diferenţă: dl Stan foloseşte haotic semnele de punctuaţie. Tot ce a făcut autorul plagiatului este să pună numele autorilor şi paginile din care s-a „inspirat” în bibliografia de la finalul capitolelor (şi nici asta în toate cazurile), neindicând nicăieri că este vorba de citate, deşi, după cum s-a văzut, avem de-a face cu preluări masive de texte. Exemplele ar putea continua într-un lung şir pentru care ne-ar trebui câteva zeci de ediţii să-l epuizăm.

Explicaţii

Contactat telefonic pentru o declaraţie pe acest subiect, conf. univ. dr. Gheorghe Stan ne-a explicat că volumul este o sinteză pentru studenţi şi că n-ar constitui un plagiat, deşi recunoaşte că s-a „inspirat” din Ovidiu Drimba şi din alţi autori.

„Asta e o treabă aşa, care am făcut-o eu pentru studenţi după un model european. Eu am avut curs de istorie şi civilizaţie şi pe fondul ăsta am respectat programa. Treaba a fost benefică. Eu şi aşa m-am pensionat acum, nu e nici o problemă. Nu mi-am dat doctoratul cu lucrarea, deci este un material în sprijinul studenţilor. Eu zic să fim oameni serioşi. Nu e plagiat. Am preluat nişte idei, dar eu le-am comentat, le-am aranjat într-o formă logică, are o anumită structură. Eu zic să rămânem la acest nivel asta al nostru şi să nu facem tam-tam că nu e bine, adică n-ai de ce, nu cred eu că foloseşte la cineva”, a spus Gheorghe Stan, care a ţinut să ne atragă atenţia că „dacă lucrurile se degradează, există judecată”.

De asemenea, dl Stan a ţinut să precizeze că lucrarea în cauză a tipărit-o şi pentru imagine, fără să aibă alte beneficii, întrucât ea nu este destinată vânzării. O raită prin librăriile slătinene ne-a convins că omul minte. O dovedeşte imaginea care ilustrează acest articol.

(Publicat în Gazeta Nouă din 4 martie 2014)