Jaf în bugetul public pe calea indemnizației de artist

Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, se numără printre actele normative care au deschis poarta oportuniştilor către beneficii pe care nu le meritau. În Olt, oportunismul manifestat în cadrul acestei legi a luat, însă, forme infracţionale. Pentru că de această indemnizaţie beneficiază din plin indivizi care nu aveau dreptul la ea. Printre beneficiari se numără oameni care în vremea sistemului totalitar din România au activat în tot soiul de formaţii corale sau ansambluri folclorice de amatori, oameni care nu au activat în astfel de structuri, dar care au obţinut documente că ar fi activat, precum şi foşti activişti de partid care, neavând calităţi artistice, au răspuns de astfel de forme culturale de masă în faţa tovarăşilor superiori. Mai grav este că în joc au intrat şi instituţii publice care au eliberat documente oficiale ce au servit celor care vânau beneficiile Legii 8/2006, deşi nu aveau dreptul s-o facă.

Costel MIREA

Legea 8/2006 a instituit o indemnizaţie care reprezintă 50% din valoarea pensiei şi de care pot beneficia pensionarii care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Potrivit normelor metodologice de aplicare a legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică. Bun.

Nu ştim care era numărul exact de membri ai Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) în 2006, anul apariţiei legii. Ştim, însă, că ea a fost cea mai căutată dintre toate uniunile de creatori după apariţia legii şi că, din 2006 încoace, respectiva uniune a legitimat sute de persoane din Olt, eliberându-le acestora adeverinţe pe baza cărora au solicitat ulterior Casei Judeţene de Pensii (CJP) Olt mult râvnita indemnizaţie.

Semnale de alarmă

Explozia de solicitări a înfricoşat conducerea de atunci a Casei Judeţene de Pensii, care a atenţionat atât Casa Naţională de Pensii (prin adresa nr. 13.126/2008), cât şi Ministerul Muncii (prin adresa 1.474/2010) în legătură cu suspecta multitudine de cereri pe Legea 8/2006. La rândul lor, cele două instituţii centrale au cerut explicaţii UCIMR, explicaţii pe care nu le-au primit niciodată.

Un tablou de ansamblu al fenomenului îl oferă Adresa nr. 795/27.03.2009 pe care Casa Naţională de Pensii o transmitea Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.

„Menţionăm că, la data de 31.03.2007, la nivelul caselor teritoriale de pensii erau înregistrate un număr de 4.392 de cereri de acordare a indemnizaţiei lunare prevăzute de actul normativ sus-menţionat (Legea 8/2006 – n.r.) ale persoanelor care aveau calitatea de membri ai uniunilor de creatori, iar în prezent, la nivelul lunii februarie 2009, se află în evidenţa noastră un număr de 7.768 de dosare. Considerăm că acest fenomen se datorează în mare măsură acordării cu mare uşurinţă a calităţii de membru al unei uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. În practică, se constată o mare afluenţă de cereri de acordare a drepturilor conform Legii 8/2006, în special din partea unor membri ai uniunii dumneavoastră. Din examinarea carnetelor de membru anexate cererilor de acordare a drepturilor prevăzute de lege rezultă că cea mai mare parte dintre solicitanţi au dobândit calitatea de membri ai acestei uniuni cu puţin timp înainte de data solicitării drepturilor. Cu privire la acest fenomen, am sesizat Ministerul Culturii, anexând spre exemplificare adresa nr. 13.126/2008 a Casei Judeţene de Pensii Olt, pe care v-o transmitem împreună cu xerocopii ale câtorva carnete de membri ai UCIMR”, se arăta în adresa Casei Naţionale de Pensii.

Nu întâmplător în această adresă era citat judeţul Olt. În 2010, nu mai puţin de 607 pensionari beneficiau de indemnizaţia acordată în temeiul Legii 8/2006. Cei mai mulţi dintre aceştia au fost băgaţi cu lopata în UCIMR, după apariţia legii.

Alte documente

Printre entităţile care au tras un semnal de alarmă în legătură cu ceea ce se petrecea în Olt pe marginea Legii 8/2006 s-a numărat şi Consiliul Judeţean al Persoanelor Vârstnice (CJPV) Olt, care în data de 4 martie 2010 transmitea Guvernului României un memoriu pe această temă. Conţinutul documentului este extrem de elocvent.

„Precizăm că în judeţul Olt nu a existat un cor profesionist, fiind folosite coruri de amatori care erau constituite din salariaţi din învăţământ şi din sistemul de sănătate, care prezentau spectacole ocazionale, cu ocazia unor zile sărbătorite la nivel naţional. Aceste coruri îşi efectuau repetiţiile în timpul programului de lucru şi în extraprogram. În judeţul Olt există o filială a UCIMR, al cărui reprezentant se deplasează prin judeţ şi strânge cereri cu care merge la Bucureşti pentru a obţine adeverinţe care atestă calitatea de membru al UCIMR. Adeverinţele de membru al UCIMR se eliberează imediat, iar tabelele membrilor se transmit ulterior la Casa Judeţeană de Pensii Olt, unde în prezent există un număr de 604 beneficiari. Considerăm că este necesar ca, în această situaţie, să se analizeze amănunţit şi să se stabilească criterii concrete pe baza cărora să se acorde calitatea de membru şi, implicit, indemnizaţia, nu aşa cum se procedează în prezent, când orice persoană poate obţine calitatea de membru al UCIMR, pe bază de declaraţie cu martori sau pe declaraţie dată în faţa unui notar public. Considerăm că sunt prea multe persoane indemnizate, deoarece toţi participanţii la cor erau scutiţi de program, dar erau plătiţi din fondul de salarii. De asemenea, considerăm că Legea 8/2006 nu se referă la cei care au participat la cor ocazional, o dată sau de două ori pe an, şi nici la cei care participau la corurile unităţilor economice din sănătate, învăţământ sau din alte sectoare”, se arată în memoriul CJPV Olt.

Un fost tovarăş binevoitor

Reprezentantul UCIMR despre care se aminteşte în memoriu este fostul instructor cultural pe vremea comuniştilor Constantin Lazăr. Acesta a recunoscut că a dus personal la sediul UCIMR din Bucureşti o parte din documentaţiile celor care aveau să devină la foc automat membri ai uniunii, deşi, potrivit normelor în vigoare, solicitanţii trebuiau să depună personal dosarele sau să le trimită prin poştă. El mai recunoaşte şi că unii dintre cei care beneficiază de indemnizaţia acordată în baza Legii 8/2006 nu s-au ocupat cu arta în sine, ci doar au răspuns pe linie de partid de acţiunile culturale ale amatorilor din judeţ. Contactat pentru o declaraţie pe marginea acestui subiect, Constantin Lazăr a comentat demersul nostru jurnalistic ca fiind unul ce ar avea la bază informaţii răutăcioase din partea unor oameni care nu au reuşit să obţină drepturile acordate de Legea 8/2006.

„Nu eu am făcut dosare. Eu doar le-am spus (solicitanţilor – n.r.) de ce au nevoie, ce acte, ce documente trebuie. Eu am fost omul scenei, cunoşteam pe fiecare în parte: tu ai fost, tu n-ai fost. Pe unii i-am dat înapoi. Acum Legea 8 continuă, dar pentru cine? Numai pentru profesionişti, precum cei de la Ansamblul «Doina Oltului», de exemplu, solişti, instrumentişti etc. Corurile de amatori ţineau de sindicate şi de partid; de sindicat că insistau ei să fie aşa ceva, iar de partid pentru că dacă nu aveai aşa ceva te zbura. Deci, eu atât făceam, că mă sunau ei (solicitanţii – n.r.), scoteam hârtia şi le spuneam ce acte trebuie. Nu am fost delegat, nu răspundeam eu de asta. Mulţi s-au dus ei direct la Bucureşti. Eu doar la o parte le-am dus dosarele la uniune, că ştiam unde este uniunea şi că mă mai duceam la Bucureşti, la copii. La cei care nu erau bune (dosarele – n.r.) le dădeau înapoi: mai trebuie o fotografie, mai trebuie ceva. Dar cei care v-au spus dumneavoastră ce v-au spus şi-au bătut joc de dumneavoastră, au fost din ăştia înrăiţi, care nu au putut obţine această hârtie, pentru că nu au muncit în viaţă. Eu nu mă mai ocup de treburile astea de patru ani, că am zis că vreau să-mi văd de viaţa mea şi de bătrâneţile mele. Şi, oricum, acum au dreptul la indemnizaţie doar profesioniştii”, a spus Constantin Lazăr.

Direcţia pentru Cultură Olt, campioană la eliberarea adeverinţelor

De soarta celor care au râvnit să primească, pe lângă pensie, şi indemnizaţia potrivit Legii 8/2006 s-a ocupat şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, prin larga bunăvoinţă a directorului instituţiei, Dorin Teodorescu. Potrivit surselor noastre, direcţia a eliberat sute de astfel de adeverinţe, deşi instituţia nu deţine nicio arhivă privind activităţile celor care au solicitat acest tip de document şi nici nu are competenţe legale în acest sens. Printre persoanele care au solicitat şi primit de la DCPN Olt o astfel de adeverinţă se numără şi fostul deputat de Olt Nicolae Stan, deşi el este pensionat nu la termen, ci pe caz de boală.

Pe de altă parte, fostul parlamentar, care a solicitat o adeverinţă din care să reiasă că în tinereţe a făcut parte dintr-un ansamblu de dansatori populari (căluşari), este contrazis de oameni care cunosc istoria ansamblurilor profesioniste şi de amatori din judeţ. Am dat doar un exemplu.

Unele persoane din cadrul Ministerului Culturii au fost uluite să audă că DCPN Olt a eliberat astfel de documente.

Plăţi de peste 40 miliarde lei vechi anual
În 2010, când se trăgea un nou semnal de alarmă pe marginea acestui subiect, din cei 604 beneficiari, câţi existau în plată, mai bine de jumătate primeau ca indemnizaţie între 500 şi 1.000 de lei, semn că avem de-a face cu foşti tovarăşi de partid cu pensii între 1.000 lei şi 2.000 de lei. Mai exact, la nivelul anului 2010, 81 de beneficiari ai Legii 8/2006 primeau indemnizaţie până la 300 lei, 88 de persoane îşi rotunjau pensia cu sume între 300 şi 400 lei, 78 de pensionari luau indemnizaţie între 400 şi 500 lei, alţi 354 de pensionari se bucurau de valori între 500 şi 1.000 lei – 354 de beneficiari, în vreme ce trei beneficiari ai legii citate cu pensie de peste 2.000 de lei primeau indemnizaţie de peste 1.000 de lei.

În acest moment, numărul beneficiarilor Legii 8/2006 din Olt se menţine la 600 de persoane, ceea ce nu înseamnă că din 2010 încoace UCIMR şi-a închis porţile, pentru că, între timp, unii au ieşit din plată prin deces, alţii le-au luat locul. Cei mai mulţi beneficiari sunt din Slatina, Balş, Scorniceşti şi Slătioara. Unii dintre ei o merită, alţii, cei mai mulţi, au avut doar norocul să găsească sprijin şi bunăvoinţă la unele instituţii precum Direcţia pentru Cultură sau unele primării care au binevoit să elibereze mult râvnitele adeverinţe, cărora li s-au adăugat ba o fotografie de grup, ba o declaraţie de martor, ba o declaraţie pe proprie răspundere dată în faţa notarului, că numai hârtii trebuiau ca UCIMR să dea legitimaţie de membru. Suma pe care statul o plăteşte lunar, prin Casa Judeţean de Pensii, este una impresionantă. În decembrie 2013 astfel de plăţi s-au ridicat 334.876 de lei în Olt, ceea ce înseamnă că într-un an CJP plăteşte 4.018.512 lei, adică peste 40 de miliarde de lei vechi.

Conducerea Casei Judeţene de Pensii arată că, dacă ar fi să se facă o reverificare a dosarelor, nu ea este în măsură să o facă.

„La noi este simplu: a venit omul cu dosarul complet cerut de lege, a intrat în plată. Noi nu verificăm dacă actele de la dosar au o realitate în spate”, a declarat directorul CJP Olt, Iulian Smarandache.

Potrivit legii, responsabilitatea întreagă asupra corectitudinii şi exactităţii datelor consemnate în dovada calităţii de membru îi revine UCIMR, în cazul nostru. Cu alte cuvinte, doar uniunea însăşi şi-ar putea face curat în propria ogradă. Şi nu doar ea, am adăuga noi. Ceea ce au făcut unele instituţii din 2007 încoace ar trebui desfăcut de organele de cercetare penală.

(Publicat în Gazeta Nouă din 29 ianuarie 2014)