DNA a „pierdut” dosarul în care era cercetat actualul procuror șef al DIICOT, Alina Bica

Procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au „pierdut” dosarul în care era cercetat actualul procuror șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Alina Bica. Ea figura într-un dosar penal din 2010 în care era acuzată că a favorizat mai multe persoane cercetate alături de omul de afaceri Corneliu Iacobov, în celebrul dosar „Rafo”. Deși la sfârșitul anului 2012, DNA confirma existența dosarului încă „nesoluționat”, un răspuns ulterior la o nouă solicitare formulată în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public lasă să se înțeleagă faptul că un asemenea dosar nu a existat niciodată. Răspunsul vine după ce Alina-Mihaela Bica a fost propusă pentru ocuparea funcției de șef al DIICOT.
Costel MIREA

Alina-Mihaela Bica, procurorul de caz în dosarul în care omul de afaceri Corneliu Iacobov a fost trimis în judecată, alături de mai multe persoane, pentru devalizarea Rafo Onești, a fost acuzată că, prin disjungere, a „salvat” trei persoane învinuite în aceeași cauză de la trimiterea în fața instanței. Este vorba de directorul de atunci al SC Electrocarbon SA Slatina, Teodor Cărămizaru și de doi subordonați ai acestuia, Liviu Țugulan și Eracle Ciocârlan, cu toții urmăriţi penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

Ce s-a întâmplat?

În 2005, Corneliu Iacobov, Toader Găurean, Marin Marin și Liliana Luchian au fost trimişi în judecată pentru prejudicierea Rafo Oneşti, după ce aceştia au încheiat cu o firmă din Câmpina, Metaleuroest SRL, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un pachet de acţiuni deținut de Rafo la SC Electrocarbon SA Slatina.

Cele 3.404.572 de acţiuni (42,6549 % din totalul acţiunilor Electrocarbon) au intrat în posesia SC Rafinăria Dărmăneşti SA, controlată de Iacobov prin SC Imperial Oil SA, după ce rafinăria a cumpărat o creanţă pe care firma cipriotă Famsor Investments System Management Limited o deţinea asupra societăţii slătinene. Creanţa, consfinţită prin contractul 110/24.08.1999 privind un împrumut pe care Asociaţia Salariaţilor PAS Electrocarbon îl făcuse la firma cipriotă pentru privatizarea fabricii cumpărând acţiuni de la stat, era garantată printr-un gaj asupra acestor acţiuni. Aşa că, achiziţionând creanţa, gajul trece la Rafinăria Dărmăneşti care pune garanţia în executare.

Pachetul de acţiuni ajunge ulterior la SC Rafo Oneşti SA, care îl pune, la rândul ei, gaj în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare de benzină pe care Rafo îl încheie cu SC Metaleuroest SRL Câmpina, controlată de afaceriștii Emil Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu. Pentru că Rafo nu-şi onorează obligaţia contractuală de a livra la termen marfa (deşi avea benzina pe stoc), Metaleuroest pune gajul în executare, punând mâna pe acţiunile Electrocarbon pentru numai 26.772.000.000 ROL (valoarea contractului), deşi ele valorau 85.114.000.000 ROL. Tranzacţia păguboasă pentru Rafo Oneşti (care înregistrează astfel o pierdere de 58.342.300.000 ROL) a fost, în realitate, o vânzare mascată de acţiuni în afara regulilor pieţei de capital, eludându-se legea pentru ca afaceriştii Tufan şi Anastasescu să preia la subpreţ controlul asupra Electrocarbon.

Achitaţi mai întâi de instanţa Tribunalului Bucureşti, Corneliu Iacobov, Toader Găureanu (administrator unic al Rafo Oneşti) şi Marin Marin (director general adjunct de management la Rafo), au fost condamnaţi, în 18 noiembrie 2010, de Curtea de Apel Bucureşti la mai mulţi ani de închisoare cu suspendare pentru devalizarea Rafo, decizie menţinută în 2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde avocații inculpaților făcuseră recurs.

În același dosar calitatea de învinuit au avut-o și Teodor Cărămizaru, director general al Electrocarbon Slatina, precum și doi subordonați ai acestuia, Liviu Țugulan și Eracle Ciocârlan. Urmăriţi penal în rând cu Iacobov & Compania, ei nu au mai fost trimiși în fața instanței, pentru că procurorul de caz, Alina Bica, a „disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor“. Asta în condiţiile în care existau indicii că Iacobov a cumpărat creanța de la Famsor Investments System Management Limited, însușindu-și acțiunile Electrocarbon, cu bani tot de la Electrocarbon, după ce societatea din Slatina ar fi virat abuziv către SC Imperial Oil SA Dărmănești o importantă sumă de bani, respectiv 20 de miliarde de lei vechi.

Disjungerea cauzei a dus la întocmirea unui alt dosar, cu numărul 13/D/P/2006, preluat pentru cercetări de acelaşi procuror Alina Bica. Aceasta dispune ulterior declinarea competenţei de soluţionare a dosarului către DNA, întrucât „prejudiciul rezultat din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune depăşeşte 1.000.000 euro“. DNA, la rândul său, îşi declină competenţa, culmea, pentru că prejudiciul citat e mai mic de un million de euro, Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, care dă, fără prea mari bătăi de cap din partea procurorilor, NUP.

În 2010, o persoană implicată în mai multe procese cu reprezentanții Electrocarbon a făcut plângere la DNA împotriva Alinei Bica pentru modul în care i-a scos din dosarul RAFO pe cei trei reprezentanți ai Electrocarbon, procurorii anticorupție întocmind dosarul 133/P/2010. Către sfârșitului anului trecut, răspunzând la o întrebare conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pe acest dosar, Biroul de informare și relații publice al DNA dădea, sub numărul 1052/VIII/3, următorul răspuns: “Cauza penală la care faceți referire nu a fost soluționată. Informații suplimentare nu sunt publice, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. 1, lit. e, f din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public”.

La o solicitare ulterioară formulată de Olt Alert pe marginea aceluiași dosar, Direcția Națională Anticorupție și-a schimbat radical poziția, fiind lovită de o amnezie totală. Iată răspunsul conținut de adresa nr. 546/VIII/2 din 21 mai 2013: “Persoana la care faceți referire în cerere (Alina Bica – n.r.) nu are calitatea de învinuit sau inculpat în niciun dosar penal aflat pe rolul DNA”.

Prima solicitare a fost făcută la DNA înainte ca Alina Bica să fie popusă pentru ocuparea postului de procuror șef al DIICOT. Cea de-a doua – după. No comment!