Fostul senator Zlăvog, în afaceri cu iz de mânărie la Găneasa

Fost senator PRM de Olt în perioada 2000 – 2004 şi consilier judeţean în mandatul 2008 – 2012, omul de afaceri Gheorghe Zlăvog şi-a pus lumea-n cap la Găneasa, unde deţine o căsoaie cât toate zilele, terenuri cumpărate din domeniul public, dar şi o afacere închegată, prin larga bunăvoinţă a autorităţilor locale, cu fonduri europene de peste 1,7 milioane de euro. Comportamentul său de moşier cu pretenţii dincolo de limita bunului simţ şi de lege supără mai mulţi localnici care îşi văd încălcate drepturile şi interesele legitime. Răspunzând sesizărilor acestora, am descins la faţa locului în documentare şi, interesându-ne de modul în care a dobândit fostul parlamentar PRM ceea ce are acum în comună, am găsit lucruri foarte interesante.

Costel MIREA

După 1990, Gheorghe Zlăvog a intrat în afaceri în domeniul construcţiilor. Cele două firme pe care le controlează, SC Romcristal SA şi SC Megalit SRL, i-au adus o bunăstare care se reflectă în casele şi terenurile pe care le deţine la Slatina, Predeal şi Tunari – Ilfov. În urmă cu mai mulţi ani, el şi-a extins averea şi în spaţiul rural, cumpărând imobile în comuna Găneasa, unde acum deţine o căsoaie cu etaj şi o afacere în domeniul piscicol durată cu fonduri europene de peste 1,7 milioane de euro, după ce a concesionat lacul de acumulare din localitate pe bucăţi. Afacerea, lăcomia şi aroganţa fostului senator aduc însă daune localnicilor.

După ce a concesionat lacul prevăzut cu baraj şi a creat un altul mai mic în vecinătate, pe un teren cumpărat de la o persoană fizică, a dispărut un pod construit din tuburi de beton pe canalul de scurgere al lacului principal. Podul servea la trecerea localnicilor din mai multe sate, printre cele două lacuri de acumulare, către proprietăţi agricole şi către o poiană unde oamenii îşi lăsau animalele la păscut. Dispărând podul cu pricina, a apărut un altul în aval, la nici 100 de metri distanţă, dar nu din tuburi (care au dispărut din zonă), ci din beton brut, opturând curgerea apei care, la fiecare ploaie serioasă, inundă terenurile agricole din zonă, creând pagubă localnicilor.

Plângeri şi termene nerespectate

„La ultimele inundaţii a fost prăpăd pe terenul meu şi pe alte terenuri din cauza acelui beton turnat de-a dreptul în canal. Nu cu mult timp înainte dădusem cu îngrăşăminte la grâu, o investiţie pierdută. Şi sunt mai multe probleme cu domnul Zlăvog. Când a săpat să toarne podul acela de beton, mi-au dispărut şi grămezile de bălegar pe care le aveam în vecinătate, la capul locului”, se plânge unul dintre localnici, Marin Bădicescu, care deţine teren în tarlaua cu pricina (T109) şi care a făcut mai multe sesizări ba la primărie, ba la prefectură.

Într-un final, prin 2012, a reuşit să urnească din loc o comisie constituită la nivelul primăriei, care a constatat la faţa locului abuzurile lui Zlăvog, punându-i acestuia în vedere, printre altele, să spargă podul-stăvilar şi să construiască un altul din tuburi de beton, pentru ca apa să aibă curgere liberă. Comisia a stabilit şi un termen – 15 martie 2012. Au trecut doi ani, iar grămada de beton e tot acolo.

Locul vechiului pod se află acum în stăpânirea fostului parlamentar, care a obţinut de la primărie încă o suprafaţă de teren de-a lungul canalului de scurgere, chipurile pentru întreţinerea barajului. Ceea ce nu ştiu localnicii este că, în înţelegere cu autorităţile locale, ex-senatorul Gheorghe Zlăvog a cumpărat cam toată zona împrejmuitoare a lacului. Aşa a dispărut „planul”, adică o cale de acces între Drumul Naţional 64 şi terenurile agricole ale oamenilor din satul Oltişor, care, de unde până mai ieri parcurgeau doar câteva sute de metri până la proprietăţile agricole, acum trebuie să ocolească peste trei kilometri, prin Enoşeşti (Piatra Olt) pentru a ajunge la terenuri.

Întrebat dacă cele relatate de cetăţeni sunt adevăruri, Gheorghe Zlăvog ne-a înşirat povestea în varianta sa, sărind cu grijă detaliile pe care le deţinem noi. A spus, printre altele, că vechiul pod nu el l-a dărâmat, ci primăria. Şi tot primăria a luat tuburile. Noul pod-stăvilar nu provoacă niciun fel de inundaţie, ci de vină este canalul colmatat şi plin de buruieni. Vorbim de canalul care preia apa din cele două lacuri ale sale şi care ar trebui să-i dea griji şi lui, nu doar autorităţilor. În rest, tot ce a concesionat şi a cumpărat în zonă a fost concesionat şi cumpărat cinstit şi legal. Cât de cinstit s-a făcut totul, vom arăta mai jos.

Coincidenţe suspecte

Căutând să parcurgem drumul lui Gheorghe Zlăvog către averea şi afacerile pe care le deţine azi în Găneasa, am găsit lucruri mai mult decât interesante. Deşi casa, neterminată atunci, a fost cumpărată cu mulţi ani înainte, Zlăvog nu a demarat nici o afacere în localitate decât după ce a ajuns senator. Concesionarea unei părţi a lacului de acumulare pe o perioadă de 49 de ani, prin intermediul firmei Megalit SRL, reprezentată legal la acea dată de soţia fostului senator, s-a făcut pentru o redevenţă de numai 1.470 de euro, plătită în două tranşe anuale (2004 şi 2005). Trebuie precizat că, tot atunci, una dintre firmele controlate de parlamentar a renovat şi sediul primăriei pentru o sumă frumoasă. Toate acestea se petreceau pe timpul primarului Ilie Tâlvănoiu.

Relaţiile excelente între Zlăvog şi autorităţi au continuat şi sub mandatul fostului primar Nicolae Preda (2008 – 2012). În acest interval, patronul de la Romcristal a reuşit, prin licitaţii ale căror anunţuri de participare erau publicate în publicaţii cu tiraj extrem de mic şi apariţii rare, să cumpere de la primărie suprafeţele de teren din jurul afacerii sale. Aşa a dispărut „planul” pe care localnicii îl foloseau din moşi-strămoşi, aşa a dispărut şi poiana din coasta proprietăţii lui Zlăvog, acolo unde oamenii îşi păşteau vitele.

Afaceri cu iz de mânărie

După ce, prin contractul 2290/30.09.2004, SC Megalit SRL a concesionat 1,75 ha din lac, restul luciului de apă a fost concesionat prin acte adiţionale, Primăria i-a concesionat apoi diverse suprafeţe de teren, printre care şi păşuni. În urmă cu trei ani, Consiliul Local Găneasa aproba, prin Hotărârea nr. 12 din 22.02.2011, vânzarea prin licitaţie publică a 13.524 mp de teren exact în zona de interes a fostului senator. Evident că, la licitaţia organizată în data de 17 iunie 2011, câştigătoare a ieşit SC Megalit SRL, care a avut doi concurenţi: o firmă de construcţii cu sediul în Slatina, care a oferit suma de 4.600 de lei pentru suprafaţă scoasă la mezat, şi o persoană fizică, tot din Slatina, care a oferit 4.200 de lei. Firma câştigătoare a oferit, cu totul şi cu totul „întâmplător”, cel mai bun preţ – 5.000 de lei.

Este momentul să spunem că, în dialogul nostru cu fostul senator, acesta spunea că s-a retras din afacerile cu construcţii pentru că azi lucrările se dau pe şpagă, iar el este o persoană cinstită. Cât de cinstit a fost Gheorghe Zlăvog la licitaţia din 17 iunie 2011 o spune identitatea celor care l-au concurat: firma de construcţii are sediul social la aceeaşi adresă cu firmele fostului senator, iar persoana fizică participantă este o rudă apropiată a sa, fost acţionar în SC Megalit SRL.

•••

Să mai spunem că bunele relaţii dintre ex-primarul Nicolae Preda şi ex-senatorul Gheorghe Zlăvog care s-au manifestat, odată, la nivel oficial, s-au transformat, ulterior, în relaţii de bună vecinătate. Pentru că, înainte de a i se sfârşi mandatul de primar, fostului edil i-a răsărit o gospodărie, cu acoperiş şi lac, chiar lângă gospodăria lui Zlăvog, unde îşi adăposteşte animalele şi utilajele agricole pe care le deţine.

(Publicat în Gazeta Nouă din 25 martie 2014)

Cum a ajuns sora lui Remeş în dosarul mafiei de la FC Caracal

Una dintre persoanele acuzate de fraude economice în dosarul „FC Caracal”, alături de fostul primar al oraşului Gheorghe Anghel şi de fostul şef al SC IGO SA Caracal, Stelian Veselin, Artemiza Pisică, nimeni alta decât sora fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş (care a ispăşit un an de închisoare în dosarul „Caltaboşul”), a intrat în hora mafiei de la fosta echipă de fotbal din poziţia de director economic al IGO. Femeia care a executat ordinele lui Veselin a fost bine recompensată atât de şeful ei, cât şi de Gheorghe Anghel. Să dăm drumul la amănunte.

Costel MIREA

Artemiza Pisică, cercetată în dosarul „FC Caracal”, alături de alte şase persoane, printre care se numără fostul primar al municipiului Caracal, Gheorghe Anghel, şi fostul director al Întreprinderii de Gospodărire Orăşenească (IGO) SA, Stelian Veselin, este sora lui Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor (1998 – 2000) şi ministru al Agriculturii (2007), ieşit recent din închisoare unde a ispăşit o pedeapsă de un an din cei trei ani la care a fost condamnat în dosarul „Caltaboşul” (aşa se explică de ce Remeş deţinea terenuri agricole pe raza judeţului Olt).

Ridicaţi în 20 februarie de procurorii DIICOT în dosarul în care sunt cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală, abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals material, uz de fals şi evaziune fiscală, membrii grupului (din care mai fac parte Cristian Georgescu, fost vicepreşedinte al echipei şi ex-comisar al Gărzii Financiare Olt, Victor Botezatu – trezorier, Petre Neacşu – secretar şi Cosmin Stănescu – membru în biroul executiv al echipei) aveau roluri exacte, fiecare pe palierul său, la pupitrul fărădelegilor de la FC Caracal. Iar unul dintre rolurile importante, chiar dacă mai puţin vizibil, l-a avut Artemiza Pisică din poziţia de director economic al IGO SA.

Fără număr de la casieria IGO

După ce, în perioada în care fratele ei era ministru al Finanţelor, sora lui Remeş a ocupat funcţia de director al CEC Caracal, ea s-a reîntors în rândul salariaţilor de la SC IGO SA, unde lucrase înainte pe postul de contabil şi unde, graţie directorului general Veselin, a ajuns în poziţia de director economic. Sub ochii doamnei Pisică s-au scurs sume foarte mari de bani din conturile societăţii în conturile asociaţiei FC Caracal sau în buzunarele celor care reprezentau firma-căpuşă SC Progres Club SRL, înfiinţată în 2009 de Stelian Veselin, prin intermediul fostei asociaţii sportive „Progresul” (unde Veselin deţinea cea mai mare participaţie) şi condusă, din postura de administrator, de un alt membru al grupului infracţional cercetat în acelaşi dosar, Victor Botezatu. Nu o dată acesta a ridicat direct de la casieria IGO sume considerabile de bani fie în baza unor sponsorizări ale societăţii către echipa de fotbal, fie în baza unor lucrări închipuite prestate doar pe hârtie de firma-căpuşă.

Chiar dacă în unele cazuri documentele nu purtau viza de control financiar preventiv a directorului economic (dăm exemplu suma de 1.049.505 lei, ridicată de Botezatu de la casieria unităţii în mai multe tranşe în 2012, în baza contractului de sponsorizare 212/22.09.2012), asemenea plăţi ar fi trebuit să scoată capul în scriptele financiare ale societăţii care treceau pe sub ochii doamnei Pisică. Dânsa nu a sesizat, însă, nici o neregulă. Nici în 2012, nici în noiembrie – decembrie 2011, când acelaşi individ a ridicat de la casiera IGO SA 130.000 de lei, nici în altă dăţi, pentru că activitatea infracţională descoperită de poliţişti şi procurori se întinde pe perioada 2010-2013.

Alte plăţi suspecte

Nu ştim dacă băieţii cu ochi albaştri or fi pus la dosar şi ceva informaţii legate de plăţile SC IGO SA la capitolul serviciilor juridice, efectuate în mandatul surorii fostului ministru al Agriculturii în situaţii cel puţin ciudate. De pildă, IGO SA a plătit, în 2011 şi în 2012, nu mai puţin de 124.000 de lei unei avocate din Craiova pentru servicii de asistenţă juridică, în condiţiile în care societatea avea, la data plăţilor, doi consilieri juridici angajaţi cu acte-n regulă. Plăţile s-au făcut în baza contractelor cu numerele 49/01.07.2011 şi 35/06.03.2012. Avocata se numeşte Judith Fuchs şi este consoarta, fără acte, a judecătorului Florin Cristian Veselin de la Judecătoria Caracal, nimeni altul decât nepotul fostului şef al IGO, Stelian Veselin. Cei doi deţin două case în Craiova. Când IGO avea un proces în care era reprezentată de concubina nepotului directorului general, aceasta era plătită cu 5.000 de lei pe lună.

Alt gen suspect de plăţi se făceau pentru întreţinerea sau reapararea unor autoturisme, altele decât cele din parcul auto al societăţii. Să dăm un exemplu. Un audit căzut ca un trăznet peste şefii de la IGO a scos la iveală plata a 32.268 de lei către dealerul SC Autec Autotehnik SRL, reprezentând contravaloarea unor reparaţii efectuate la autoturismul Skoda Octavia, înmatriculată cu OT 01 ZWX, la volanul căreia putea fi observat doar directorul general al societăţii, Stelian Veselin. Suma a fost plătită în două tranşe, una la data de 27 ianuarie 2011, iar cea de-a doua la data de 20 noiembrie 2012. Ne întoarcem şi spunem că este imposibil ca asemenea plăţi să fi fost făcute fără ştirea directorului economic. Dosarul aflat în cercetări la DIICOT Olt atestă acest lucru.

Recompense

Potrivit procurorilor DIICOT, „prin activitatea infracţională conjugată şi prin mijloace frauduloase, grupul infracţional organizat a creat un prejudiciu total de 6.039.550 lei”. Artemiza Pisică s-a pensionat prin toamna anului 2012. Când a părăsit locul de muncă ea nu a plecat, însă, doar cu lucrurile personale din birou, ci şi cu vreo şapte sute de milioane de lei vechi, un soi de bonus pentru calitatea actului economic prestat ca şefă la IGO SA, susţin surse apropiate cazului. Familia sa controlează astăzi şi o mică afacere la Caracal, un fast-food care funcţionează pe un teren luat de la Primăria Caracal pe vremea când primar era Gheorghe Anghel.

(Publicat în Gazeta Nouă din 18 martie 2014)

Cârdăşie politică la Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială Olt

Ileana Ghiță și Nicolae Drăghici sunt nu doar colegi de partid, ci și de mișmașuri pe lângă lege

Una dintre instituţiile publice din judeţul Olt aflate sub controlul liberalilor, Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială, a fost transformată în fabrică de funcţionari publici. Şi nu vorbim de funcţionari publici care, odată intraţi în sistem, asigură bunul mers al lucrurilor în domeniul lor profesional, ci de indivizi care folosesc corpul funcţionarilor publici drept trambulină pentru a ajunge în posturi de conducere plătite gras din buzunarele contribuabililor, păcălind legea. Liberalul Nicolae Drăghici, unul dintre protejaţii fostului ministru al Culturii Gigel Ştirbu, liderul PNL Olt, a fost ajutat să urce pe o astfel de trambulină. Iată povestea.

Costel MIREA

Pentru a putea ocupa postul pe care a fost numit, pentru a doua oară, temporar, cel de director al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, omul plimbat de organizaţia judeţeană a PNL prin mai multe locuri călduţe (financiar vorbind), Nicolae Drăghici, nu putea fi aburcat în fruntea culturii judeţene fără a fi „uns” funcţionar public, potrivit legii. Şi s-a găsit soluţia: repede şi, evident, tot pe filieră liberală. Profesor de carieră, spre sfârşitul anului trecut domnia-sa a fost angajat şi în funcţia de consilier la Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Olt cu largul concurs al şefei acestei instituţii, colega sa de partid Ileana Ghiţă.

Se petrecea în luna noiembrie, după ce postul fusese declarat vacant temporar, oportunitatea oportunităţilor pentru Nicolae Drăghici. Şefa instituţiei a cerut acordul şefilor de la Bucureşti pentru organizarea concursului, ca şi cum instituţia avea nevoie urgentă de un specialist, colegul său a promovat din prima concursul şi iacătă-l angajat pe postul de inspector social, grad profesional superior. Numai că, imediat după ce i s-au întocmit actele de angajare, omul a intrat subit în concediu fără plată, aşteptând să i se întocmească şi hârtiile pentru detaşare. La doar câteva zile de la promovarea concursului – trambulină, omul a primit şi hârtie oficială de detaşare pe postul pe care l-a tot urmărit vreme de mai bine de un an.

Întrebată dacă povestea este adevărată, directoarea instituţiei, surprinsă, nu a putut nega.

„Nu neg faptul că domnul Drăghici a fost angajat la noi, nu am cum să neg acest lucru, pentru că asta este o realitate, dar ocuparea postului s-a făcut cu toate avizele, a fost legală. A fost angajat, prin concurs, că a susţinut concurs, pe un post de inspector la inspecţia socială, funcţie pentru care se cer doar studii superioare, indiferent în ce domeniu. Cam o săptămână a stat la noi domnia-sa, dar să ştiţi că nu a beneficiat de nici un avantaj, pentru că imediat după ce a fost angajat a intrat în concediu fără plată. Postul pe care a fost dânsul angajat era declarat vacant temporar”, a recunoscut Ileana Ghiţă, şefa AJPIS.

La o singură întrebare doamna Ileana Ghiţă nu a putut răspunde: dacă legalitatea a mers mână în mână cu moralitatea în acest caz.

Cârdăşie politică

Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici nu a fost încălcată în nici un articol sau aliniat al său în cazul de faţă, dar au fost siluite cu asupra de măsură buna-credinţă a legiuitorului şi spiritul legii, în condiţiile în care actul normativ nu a fost creat pentru artificii cu extract politic de genul celui utilizat de liberalul Nicolae Drăghici, în cârdăşie cu şefa de la AJPIS.

Potrivit articolului 57 din lege, aliniatul 1, „recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs, în limita funcţiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice”. În acelaşi articol de lege, la aliniatul 3, se mai arată că „concursul are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale”.

De merite profesionale şi competenţă nu poate fi vorba în toată această poveste la nivelul postului pentru care a fost susţinut un concurs. De competiţie, nici atât, pentru că, să vezi noroc pe capul lui, Drăghici nu a avut concurenţă pe post. În plus, postul a fost ocupat de cineva care urmărea un cu totul alt scop, iar aici doamna Ghiţă, care a solicitat expres acordul Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (ANPIS) pentru organizarea concursului şi a pus pe drum un reprezentant al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP), care a făcut parte din comisia de examinare, ar trebui să răspundă într-un fel sau altul.

Cu fundul în vreo patru bărci

Nu ştim cât de cinstită a fost comisia de concurs şi cât de bine s-a pregătit actualul director al DCPN Olt pentru a fi declarat admis pentru postul de inspector social la Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială. Ştim însă că însuşi candidatul promovat nu ştie bine pe ce fel de post a fost promovat.

„Păi eu nu sunt pe post definitiv de funcţionar public, este ceva temporar sau cam aşa ceva, nu ştiu sigur cum i se spune, dar dacă vrei să ştii exact o poţi contacta pe doamna Ghiţă de la AJPIS, ea ştie bine lucrurile astea. Eu doar am respectat legea pentru postul de la Direcţia pentru Cultură. Ştii şi tu că a fost un algoritm politic, iar postul ăsta ne-a revenit nouă, liberalilor, iar pentru acest post am fost desemnat eu”, a spus Nicolae Drăghici, ajutat nu să încalce legea, ci s-o păcălească.

Graţie susţinerii politice şi bunăvoinţei colegei sale de partid, el deţine acum, în afară de catedra de profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu” din Slatina şi de orele pe care le predă în cadrul Filialei Slatina a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti, pe lângă funcţia de director la Cultură, şi calitatea de angajat al Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială Olt. Şi asta într-un judeţ în care foamea (pardon, rata şomajului) este foarte ridicată.

(Publicat în Gazeta Nouă din 12 martie 2014)

Universitarul Gheorghe Stan face bani din plagiat

Fondator şi fost şef al filialei din Slatina a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti, Gheorghe Stan, „întemeietorul învăţământului superior la Slatina”, cum îi place să se autodefinească, a furat ca-n codru, după 1990, din operele unor mari oameni de cultură români. Fost tehnician veterinar şi maistru, format apoi ca „om nou” în socialism (a fost responsabil cu domeniul culturii de mase la UTC, Sindicate şi, mai târziu, la „Judeţeana de Partid”), Gheorghe Stan a vrut şi el, în democraţie, să aibă o operă „personală”. Vom dovedi, în cele ce urmează, că ditamai conferenţiarul universitar doctor Gheorghe Stan este un plagiator fără scrupule şi că face şi bani din această practică.

Costel MIREA

Gheorghe Stan şi-a desăvârşit studiile superioare la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi. După ce şi-a drapat numele cu titlul didactic de conferenţiar universitar doctor, omul a simţit nevoia să aibă şi o operă. O are acum, dar cu părţi care se întemeiează pe munca altora. Una dintre cărţile sale, „Istoria culturii şi civilizaţiei”, apărută la editura Ceres, Bucureşti, în 2004 şi reeditată la editura Hoffman, Caracal, în 2008, este un exemplu edificator în acest sens. Din cele 294 de pagini câte numără volumul, trei sferturi sunt pline cu texte din „Istoria culturii şi civilizaţiei” publicată, în mai multe tomuri, în perioada 1984-1995, de Ovidiu Drimba, mare istoric literar, comparatist şi traducător, fost asistent al lui Lucian Blaga în 1948 şi 1949.

Dovezi

Cartea cu acelaşi nume pe care şi-a pus numele Gheorghe Stan conţine peste 200 de pagini cu texte din Ovidiu Drimba, de la cultura şi civilizaţia epocilor preistorice până la cultura şi civilizaţi daco-getică. Noi ne oprim la civilizaţia şi cultura mesopotamiană pentru o primă exemplificare.

Text 1 – Ovidiu Drimba:
„… Cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei (nume dat de greci, însemnând «Ţara dintre fluvii» – Tigru şi Eufrat…), ţară care se întindea pe o lungime de aproape 1000 de km şi o lăţime maximă de aproximativ 400 km. «Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine şi a influenţat indirect chiar şi civilizaţia mai puţin veche a Greciei şi a Occidentului» (G. Furlani). În mod direct, influenţa aceasta a fost net predominantă în primul rând asupra a trei asemenea civilizaţii periferice: elamită, urartiană şi hitită(…). De fapt, termenul de «civilizaţie mesopotamiană» este un termen generic. În realitate, Mesopotamia a însumat contribuţiile civilizatorice şi culturale a trei popoare distincte a căror istorie s-a desfăşurat pe teritoriul său. Cel mai vechi, sumerienii, a ocupat sudul ţării de-a lungul coastei Golfului Persic. Apoi, akkadienii de origine semită, stabiliţi în zona centrală (până la latitudinea actualului Bagdad), fondatorii Babilonului. În fine, asirienii, triburi războinice venite din regiunile muntoase din nord (…)”.

Text 1 – Gheorghe Stan:
„După documentele istorice cele mai autorizate, cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit, în văile fertile ale Mesopotamiei (nume dat de greci – Ţara dintre fluvii), care se întindeau, pe o lungime de 1000 km şi o lăţime de 400 km. Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine, influenţând indirect, civilizaţia din Grecia şi pe cea a Occidentului” (pagina 58). Civilizaţia dintre fluvii a avut o influenţă directă asupra unui număr de trei, asemenea civilizaţii periferice: elamită, urartiană, şi hitită. Termenul de civilizaţie mesopotamiană este mai mult generic, deoarece influenţa Mesopotamiei a însumat contribuţii la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei la un număr de trei popoare: a) Sumerienii – care ocupau sudul ţării de-a lungul coastei Golfului Persic; b) Akkadienii – de origine semită, stabiliţi până în apropierea actualului oraş Bagdad, fondatorii Babilonului; c) Asirienii – triburi războinice venite din regiunile muntoase din nord. (pag. 59).

Sărim peste capitolul Egiptului antic, unde am găsit, de asemenea, multe „inspiraţii” şi ne oprim la cultura şi civilizaţia ebraică pentru un alt exemplu.

Text 2 – Ovidiu Drimba:
„Civilizaţia ebraică s-a constituit şi a durat în timp 14 secole pe un spaţiu restrâns; suprafaţa Israelului era la început de aproximativ 15.000 km pătraţi. Ţara avea – coborând de la înălţimea de 3.000 m a Munţilor Hermon până la Marea Moartă, ale cărei ţărmuri sunt cu 394 m sub nivelul Mediteranei – o mare varietate de relief şi condiţii climatice. (…) Cursurile de apă erau foarte puţine şi foarte sărace. Zăcămintele de minereuri erau de asemenea sărace. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina «ţara în care curge laptele şi mierea»“.

Text 2 – Gheorghe Stan:
„Această cultură şi civilizaţie s-a constituit şi a durat timp de 14 secole, pe un teritoriu relativ restrâns, suprafaţa Israelului era la început de 15 mii km pătraţi. Această zonă se caracteriza prin înălţimea Munţilor Hermon de 3.000 m şi până la ţărmurile de la Marea Moartă. Teritoriul era foarte arid, cu numeroase cutremure, cu vânturi specifice deşertului şi perioade lungi de secetă. Cursurile de apă erau foarte puţine şi cu un debit mic, iar subsolul era sărac în zăcăminte. Cu toate acestea, textele din Biblie numesc Palestina, ţara în care «curge laptele şi mierea»” (pag. 93)

Singura diferenţă între cele două rânduri de texte este aceea că primul a fost scris cu aproape un deceniu înaintea celui „emanat” de Gheorghe Stan. Şi mai este o diferenţă: dl Stan foloseşte haotic semnele de punctuaţie. Tot ce a făcut autorul plagiatului este să pună numele autorilor şi paginile din care s-a „inspirat” în bibliografia de la finalul capitolelor (şi nici asta în toate cazurile), neindicând nicăieri că este vorba de citate, deşi, după cum s-a văzut, avem de-a face cu preluări masive de texte. Exemplele ar putea continua într-un lung şir pentru care ne-ar trebui câteva zeci de ediţii să-l epuizăm.

Explicaţii

Contactat telefonic pentru o declaraţie pe acest subiect, conf. univ. dr. Gheorghe Stan ne-a explicat că volumul este o sinteză pentru studenţi şi că n-ar constitui un plagiat, deşi recunoaşte că s-a „inspirat” din Ovidiu Drimba şi din alţi autori.

„Asta e o treabă aşa, care am făcut-o eu pentru studenţi după un model european. Eu am avut curs de istorie şi civilizaţie şi pe fondul ăsta am respectat programa. Treaba a fost benefică. Eu şi aşa m-am pensionat acum, nu e nici o problemă. Nu mi-am dat doctoratul cu lucrarea, deci este un material în sprijinul studenţilor. Eu zic să fim oameni serioşi. Nu e plagiat. Am preluat nişte idei, dar eu le-am comentat, le-am aranjat într-o formă logică, are o anumită structură. Eu zic să rămânem la acest nivel asta al nostru şi să nu facem tam-tam că nu e bine, adică n-ai de ce, nu cred eu că foloseşte la cineva”, a spus Gheorghe Stan, care a ţinut să ne atragă atenţia că „dacă lucrurile se degradează, există judecată”.

De asemenea, dl Stan a ţinut să precizeze că lucrarea în cauză a tipărit-o şi pentru imagine, fără să aibă alte beneficii, întrucât ea nu este destinată vânzării. O raită prin librăriile slătinene ne-a convins că omul minte. O dovedeşte imaginea care ilustrează acest articol.

(Publicat în Gazeta Nouă din 4 martie 2014)

Primăria Caracal pierde milioane de lei în baza unor bilete la ordin semnate ilegal de fostul primar Gheorghe Anghel. Dosar la DNA

Lungul şir al explicaţiilor pe care fostul primar al municipiului Caracal, Gheorghe Anghel, le are de dat organelor de cercetare penală este departe de a lua sfârşit. În afară de dosarul în care este judecat alături de alte 13 persoane pentru devalizarea primăriei şi de cel în care este cercetat pentru fraude la fosta echipă de fotbal FC Caracal, Anghel trebuie să dea explicaţii şi în faţa procurorilor DNA cu privire la nişte bilete la ordin din cauza cărora bugetul Caracalului a pierde milioane de lei în favoarea GDF Suez.

Costel MIREA

Biletele la ordin au fost semnate în 2009 şi 2010 de fostul primar Gheorghe Anghel, care a garantat astfel cu bugetul local pentru mai multe debite pe care Întreprinderea de Gospodărire Comunală (IGO) SA le înregistra către furnizorul de gaze, SC GDF Suez Energy România SA. Biletele la ordin cumulau 5,9 milioane de lei şi aveau scadenţa în 2010 şi 2011, însă, din motive deocamdată neclare, nimeni nu a cerut executarea lor atâta timp cât Gheorghe Anghel s-a aflat în funcţie. Imediat ce acesta a pierdut alegerile locale în 2012, GDF Suez Energy România SA a făcut demersuri pentru executarea silită a primăriei, noua administraţie fiind nevoită să plătească banii.

De curând, primăria a fost silită să plătească GDF Suez nu mai puţin de 2,1 milioane de lei din suma totală garantată de fostul primar, după ce furnizorul de gaze naturale s-a mai văzut cu o sumă consistentă în conturi tot din această poveste.

„Eu nu ştiu de ce nu au fost plătite înainte de alegerile din 2012. Cert este că un bilet la ordin când se emite are dată fixă scadentă; atunci trebuia pus în aplicare. Asta o spun specialiştii în contabilitate, nu eu, că nu mă pricep. De ce nu s-a procedat aşa – nu pot interpreta eu”, a declarat actualul primar al municipiului, Eduard Ciocăzanu.

Pe de altă parte, biletele la ordin au fost avalizate (garantate) de fostul edil fără să aibă girul consiliului local. Semnătura sa a fost valabilă însă pentru că primarul este ordonator de credite. „Biletele la ordin au fost avalizate de fostul primar fără să respecte legea administraţiei publice locale, fără o hotărâre a consiliului local. Cu toate acestea, ne-au executat şi ne-au luat 21 de miliarde de lei (vechi)”, a mai spus Eduard Ciocăzanu.

Lupta administraţiei caracalene cu GDF Suez Energy România SA în instanţă nu a favorizat-o până acum. Primăria încearcă în prezent să dovedească în faţa magistraţilor că respectivele la ordin au fost avalizate ilegal. Un câştig de cauză în acest dosar ar pune primăria în situaţia de a cere înapoi banii plătiţi GDF Suez.

Dosar la DNA

Potrivit surselor noastre, acest caz face obiectul unui dosar la Direcţia Naţională Anticorupţie, informaţie confirmată în parte şi de actualul primar al Caracalului. „Aşa am înţeles, că este un dosar pe cazul ăsta la DNA, dar nu ştiu sigur”, a afirmat edilul.

Gheorghe Anghel a fost şi este bun prieten cu fostul director general al SC IGO SA, Stelian Veselin, pe care, în ciuda datoriilor imense acumulate de IGO, a continuat să îl susţină în fruntea societăţii. Ambii au fost săltaţi nu demult de procurorii DIICOT în dosarul „FC Caracal”, după ce ei şi alţi învinuiţi ar fi creat un prejudiciu de peste 6 milioane de lei. Banii au fost sustraşi de la primărie şi din conturile IGO SA pentru susţinerea echipei de fotbal FC Caracal, însă sume mari de bani ar fi ajuns în buzunarele suspecţilor.

Gheorghe Anghel este judecat într-un alt dosar, alături de alte 13 persoane, pentru devalizarea bugetului local.

Afaceri toxice de milioane de euro la Scorniceşti

După 1989, mulţi băieţi deştepţi iviţi în diverse domenii economice au scos şi continuă să scoată bani şi din piatră seacă. SC Vivani Salubritate SA, o firmă cu sediul social în Slobozia, Ialomiţa şi care derulează afaceri şi în judeţul Olt, a scos şi continuă să scoată bani cu ghiotura nu chiar din piatră seacă, ci din deşeuri. Mai exact, din decontaminarea solurilor şi refacerea ecologică a terenurilor poluate cu substanţe petroliere sau toxice. În ciuda milioanelor de euro încasate pentru această treabă, deşeurile provenite din exploatările petroliere şi depozitate pe platforma deţinută de Vivani Salubritate la Scorniceşti nu prea se bucură de o decontaminare care să respecte condiţiile impuse de legislaţia de mediu, lucru care pune în pericol mediul înconjurător şi sănătatea oamenilor.

Costel MIREA

În setul condiţiilor de mediu pe care OMV Petrom este obligată să le respecte se regăseşte, printre altele, şi ecologizarea terenurilor contaminate cu produse petroliere provenite din procesul de foraj, iar una dintre firmele abonate la contractele oferite de compania de petrol şi gaze în acest domeniu este SC Vivani Salubritate SA Slobozia. Pentru lucrările de tratare şi eliminare a deşeurilor provenite din activităţile de foraj ale OMV Petrom în Oltenia, firma din Slobozia şi-a deschis, în 4 noiembrie 2011, un sediu secundar la Scorniceşti, într-un spaţiu deţinut de SC Girexim SRL în satul Piscani, pe locul fostului CAP.

Conform contractului, deşeurile solide rezultate în urma exploatării sondelor de petrol ar trebui supuse unui proces de neutralizare denumit în termeni ştiinţifici desorbţie. Acest procedeu ar avea ca scop reducerea nivelului substanţelor periculoase din deşeurile respective la un nivel care să asigure depozitarea acestora în condiţii sigure pentru mediul înconjurător, potrivit www.promptmedia.ro, informaţii confirmate pentru Gazeta Nouă de surse din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.
În realitate, de acest procedeu s-a uzat la Scorniceşti doar o scurtă perioadă de trei luni, instalaţia mobilă de desorbţie adusă în Olt fiind, în 2012, demontată şi transportată în alt loc.

Ulterior, substanţele periculoase din deşeuri ar fi fost neutralizate prin folosirea de Inercem, un liant care absoarbe substanţele petroliere şi le stabilizează în aşa fel încât să nu mai migreze la contactul cu apa. Acest procedeu este departe, însă, de a avea eficienţa primului. Mai mult: în realitate, şlamul petrolier ar fi fost „decontaminat” doar pe hârtie, prin întocmirea de buletine de analize false, în urma cărora deşeurilor respective li s-ar fi atribuit, în mod ilegal, coduri de deşeuri nepericuloase, lucru ce ar fi permis reducerea costurilor de transport şi obţinerea de venituri ilegale prin decontarea, de la bugetul de stat, a lucrărilor de ecologizare realizate necorespunzător. Cert este că, potrivit informaţiilor noastre, întocmirea buletinelor de analize pentru acest tip de deşeuri se efectuează într-un laborator propriu al firmei din Slobozia, ceea ce spune multe.

Nereguli depistate de Garda de Mediu

O dată scăpate, pe hârtie, de adjectivul „periculoase”, deşeurile aduse şi „decontaminate” la Scorniceşti au luat drumul unui depozit ecologic amenajat la Albota (Argeş) şi la halda de deşeuri de la Braneţ, acolo unde SMR Balş îşi depozita, odată, zgura provenită din procesul de producţie, azi administrată de o firmă din Argeş, SC Vespa Investmens & Consulting SRL.
Anul trecut, Garda de Mediu Olt a făcut trei controale la sediul secundar al SC Vivani Salubritate SA de la Scorniceşti, toate trei soldate cu amenzi usturătoare în valoare totală de 90.000 de lei pentru mai multe nereguli. În plus, comisarii Gărzii de Mediu au cerut Agenţiei pentru Protecţia Mediului să nu mai autorizeze nici un transport pentru firma din Slobozia până la intrarea acesteia în legalitate. Şi totuşi, imediat după sărbătorile de iarnă, camioane aparţinând SC Farkas Ro Trans SRL Bucureşti, specializată în transport rutier de mărfuri, inclusiv periculoase, şi care are contract de transport cu SC Vivani Salubritate SRL, străbat judeţul de la Scorniceşti la halda Braneţ. Surse apropiate acestei afaceri susţin că, la începutul anului în curs, reprezentanţii firmei din Slobozia au cerut Agenţiei pentru Protecţia Mediului să le dea din nou dezlegare la transportul deşeurilor către halde.

Cine este Vivani Salubritate SA

SC Vivani Salubritate SA a fost înfiinţată în anul 2001 şi în ultimii şapte ani face jocurile în afacerile cu deşeuri, inclusiv petroliere, din postura de locomotivă a Asociaţiei pentru managementul deşeurilor industriale şi a siturilor contaminate (AMDISC). Pachetul majoritar de acţiuni, 80%, îl deţine Chinox AG, persoană juridică înregistrată în Elveţia şi reprezentată de un anume Janos Jozsef Kalman, cetăţean ungur, restul de 20% revenind persoanelor fizice Vasile Iancu (19,12%), Jeno Imreh (0,1%) şi Marian Popa (0,78%). Fie pe calea subcontractării, fie pe cea a contractării directe ca membră a unor asocieri, Vivani Salubritate a pus mâna pe multe zeci de milioane de euro de la OMV Petrom în ultimii şapte ani. Unul dintre contractele prin care Vivani Salubritate şi-a extins afacerile în Olt este contractul 8460015164/17.07.2012, în valoare de 5.098.439,12 euro, fără TVA, parte dintr-un contract-mamă în valoare de peste 93 de milioane de lei. Graţie acestor afaceri, firma a înregistrat în 2012 un profit net de peste 1,7 milioane de lei, iar în 2011 – peste 10 milioane de lei.

În urma neregulilor constatate în 2013 de Garda de Mediu, autorităţile din Olt stau cu ochii pe activitatea economică de la Scorniceşti. Şi totuşi, în ciuda sancţiunilor aplicate şi a atenţionărilor făcute pentru ca SC Vivani Salubritate SA să intre în legalitate, aceasta continuă să scoată bani grei dintr-o afacere care ar putea afecta sănătatea multor generaţii de oameni. Şi asta pentru că şlamurile petroliere tratate necorespunzător conţin poluanţi care pot persista în sol şi în pânza freatică zeci sau chiar sute de ani.

(Publicat în Gazeta Nouă din 18 februarie 2014)

Jaf în bugetul public pe calea indemnizației de artist

Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, se numără printre actele normative care au deschis poarta oportuniştilor către beneficii pe care nu le meritau. În Olt, oportunismul manifestat în cadrul acestei legi a luat, însă, forme infracţionale. Pentru că de această indemnizaţie beneficiază din plin indivizi care nu aveau dreptul la ea. Printre beneficiari se numără oameni care în vremea sistemului totalitar din România au activat în tot soiul de formaţii corale sau ansambluri folclorice de amatori, oameni care nu au activat în astfel de structuri, dar care au obţinut documente că ar fi activat, precum şi foşti activişti de partid care, neavând calităţi artistice, au răspuns de astfel de forme culturale de masă în faţa tovarăşilor superiori. Mai grav este că în joc au intrat şi instituţii publice care au eliberat documente oficiale ce au servit celor care vânau beneficiile Legii 8/2006, deşi nu aveau dreptul s-o facă.

Costel MIREA

Legea 8/2006 a instituit o indemnizaţie care reprezintă 50% din valoarea pensiei şi de care pot beneficia pensionarii care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Potrivit normelor metodologice de aplicare a legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică. Bun.

Nu ştim care era numărul exact de membri ai Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) în 2006, anul apariţiei legii. Ştim, însă, că ea a fost cea mai căutată dintre toate uniunile de creatori după apariţia legii şi că, din 2006 încoace, respectiva uniune a legitimat sute de persoane din Olt, eliberându-le acestora adeverinţe pe baza cărora au solicitat ulterior Casei Judeţene de Pensii (CJP) Olt mult râvnita indemnizaţie.

Semnale de alarmă

Explozia de solicitări a înfricoşat conducerea de atunci a Casei Judeţene de Pensii, care a atenţionat atât Casa Naţională de Pensii (prin adresa nr. 13.126/2008), cât şi Ministerul Muncii (prin adresa 1.474/2010) în legătură cu suspecta multitudine de cereri pe Legea 8/2006. La rândul lor, cele două instituţii centrale au cerut explicaţii UCIMR, explicaţii pe care nu le-au primit niciodată.

Un tablou de ansamblu al fenomenului îl oferă Adresa nr. 795/27.03.2009 pe care Casa Naţională de Pensii o transmitea Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.

„Menţionăm că, la data de 31.03.2007, la nivelul caselor teritoriale de pensii erau înregistrate un număr de 4.392 de cereri de acordare a indemnizaţiei lunare prevăzute de actul normativ sus-menţionat (Legea 8/2006 – n.r.) ale persoanelor care aveau calitatea de membri ai uniunilor de creatori, iar în prezent, la nivelul lunii februarie 2009, se află în evidenţa noastră un număr de 7.768 de dosare. Considerăm că acest fenomen se datorează în mare măsură acordării cu mare uşurinţă a calităţii de membru al unei uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. În practică, se constată o mare afluenţă de cereri de acordare a drepturilor conform Legii 8/2006, în special din partea unor membri ai uniunii dumneavoastră. Din examinarea carnetelor de membru anexate cererilor de acordare a drepturilor prevăzute de lege rezultă că cea mai mare parte dintre solicitanţi au dobândit calitatea de membri ai acestei uniuni cu puţin timp înainte de data solicitării drepturilor. Cu privire la acest fenomen, am sesizat Ministerul Culturii, anexând spre exemplificare adresa nr. 13.126/2008 a Casei Judeţene de Pensii Olt, pe care v-o transmitem împreună cu xerocopii ale câtorva carnete de membri ai UCIMR”, se arăta în adresa Casei Naţionale de Pensii.

Nu întâmplător în această adresă era citat judeţul Olt. În 2010, nu mai puţin de 607 pensionari beneficiau de indemnizaţia acordată în temeiul Legii 8/2006. Cei mai mulţi dintre aceştia au fost băgaţi cu lopata în UCIMR, după apariţia legii.

Alte documente

Printre entităţile care au tras un semnal de alarmă în legătură cu ceea ce se petrecea în Olt pe marginea Legii 8/2006 s-a numărat şi Consiliul Judeţean al Persoanelor Vârstnice (CJPV) Olt, care în data de 4 martie 2010 transmitea Guvernului României un memoriu pe această temă. Conţinutul documentului este extrem de elocvent.

„Precizăm că în judeţul Olt nu a existat un cor profesionist, fiind folosite coruri de amatori care erau constituite din salariaţi din învăţământ şi din sistemul de sănătate, care prezentau spectacole ocazionale, cu ocazia unor zile sărbătorite la nivel naţional. Aceste coruri îşi efectuau repetiţiile în timpul programului de lucru şi în extraprogram. În judeţul Olt există o filială a UCIMR, al cărui reprezentant se deplasează prin judeţ şi strânge cereri cu care merge la Bucureşti pentru a obţine adeverinţe care atestă calitatea de membru al UCIMR. Adeverinţele de membru al UCIMR se eliberează imediat, iar tabelele membrilor se transmit ulterior la Casa Judeţeană de Pensii Olt, unde în prezent există un număr de 604 beneficiari. Considerăm că este necesar ca, în această situaţie, să se analizeze amănunţit şi să se stabilească criterii concrete pe baza cărora să se acorde calitatea de membru şi, implicit, indemnizaţia, nu aşa cum se procedează în prezent, când orice persoană poate obţine calitatea de membru al UCIMR, pe bază de declaraţie cu martori sau pe declaraţie dată în faţa unui notar public. Considerăm că sunt prea multe persoane indemnizate, deoarece toţi participanţii la cor erau scutiţi de program, dar erau plătiţi din fondul de salarii. De asemenea, considerăm că Legea 8/2006 nu se referă la cei care au participat la cor ocazional, o dată sau de două ori pe an, şi nici la cei care participau la corurile unităţilor economice din sănătate, învăţământ sau din alte sectoare”, se arată în memoriul CJPV Olt.

Un fost tovarăş binevoitor

Reprezentantul UCIMR despre care se aminteşte în memoriu este fostul instructor cultural pe vremea comuniştilor Constantin Lazăr. Acesta a recunoscut că a dus personal la sediul UCIMR din Bucureşti o parte din documentaţiile celor care aveau să devină la foc automat membri ai uniunii, deşi, potrivit normelor în vigoare, solicitanţii trebuiau să depună personal dosarele sau să le trimită prin poştă. El mai recunoaşte şi că unii dintre cei care beneficiază de indemnizaţia acordată în baza Legii 8/2006 nu s-au ocupat cu arta în sine, ci doar au răspuns pe linie de partid de acţiunile culturale ale amatorilor din judeţ. Contactat pentru o declaraţie pe marginea acestui subiect, Constantin Lazăr a comentat demersul nostru jurnalistic ca fiind unul ce ar avea la bază informaţii răutăcioase din partea unor oameni care nu au reuşit să obţină drepturile acordate de Legea 8/2006.

„Nu eu am făcut dosare. Eu doar le-am spus (solicitanţilor – n.r.) de ce au nevoie, ce acte, ce documente trebuie. Eu am fost omul scenei, cunoşteam pe fiecare în parte: tu ai fost, tu n-ai fost. Pe unii i-am dat înapoi. Acum Legea 8 continuă, dar pentru cine? Numai pentru profesionişti, precum cei de la Ansamblul «Doina Oltului», de exemplu, solişti, instrumentişti etc. Corurile de amatori ţineau de sindicate şi de partid; de sindicat că insistau ei să fie aşa ceva, iar de partid pentru că dacă nu aveai aşa ceva te zbura. Deci, eu atât făceam, că mă sunau ei (solicitanţii – n.r.), scoteam hârtia şi le spuneam ce acte trebuie. Nu am fost delegat, nu răspundeam eu de asta. Mulţi s-au dus ei direct la Bucureşti. Eu doar la o parte le-am dus dosarele la uniune, că ştiam unde este uniunea şi că mă mai duceam la Bucureşti, la copii. La cei care nu erau bune (dosarele – n.r.) le dădeau înapoi: mai trebuie o fotografie, mai trebuie ceva. Dar cei care v-au spus dumneavoastră ce v-au spus şi-au bătut joc de dumneavoastră, au fost din ăştia înrăiţi, care nu au putut obţine această hârtie, pentru că nu au muncit în viaţă. Eu nu mă mai ocup de treburile astea de patru ani, că am zis că vreau să-mi văd de viaţa mea şi de bătrâneţile mele. Şi, oricum, acum au dreptul la indemnizaţie doar profesioniştii”, a spus Constantin Lazăr.

Direcţia pentru Cultură Olt, campioană la eliberarea adeverinţelor

De soarta celor care au râvnit să primească, pe lângă pensie, şi indemnizaţia potrivit Legii 8/2006 s-a ocupat şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, prin larga bunăvoinţă a directorului instituţiei, Dorin Teodorescu. Potrivit surselor noastre, direcţia a eliberat sute de astfel de adeverinţe, deşi instituţia nu deţine nicio arhivă privind activităţile celor care au solicitat acest tip de document şi nici nu are competenţe legale în acest sens. Printre persoanele care au solicitat şi primit de la DCPN Olt o astfel de adeverinţă se numără şi fostul deputat de Olt Nicolae Stan, deşi el este pensionat nu la termen, ci pe caz de boală.

Pe de altă parte, fostul parlamentar, care a solicitat o adeverinţă din care să reiasă că în tinereţe a făcut parte dintr-un ansamblu de dansatori populari (căluşari), este contrazis de oameni care cunosc istoria ansamblurilor profesioniste şi de amatori din judeţ. Am dat doar un exemplu.

Unele persoane din cadrul Ministerului Culturii au fost uluite să audă că DCPN Olt a eliberat astfel de documente.

Plăţi de peste 40 miliarde lei vechi anual
În 2010, când se trăgea un nou semnal de alarmă pe marginea acestui subiect, din cei 604 beneficiari, câţi existau în plată, mai bine de jumătate primeau ca indemnizaţie între 500 şi 1.000 de lei, semn că avem de-a face cu foşti tovarăşi de partid cu pensii între 1.000 lei şi 2.000 de lei. Mai exact, la nivelul anului 2010, 81 de beneficiari ai Legii 8/2006 primeau indemnizaţie până la 300 lei, 88 de persoane îşi rotunjau pensia cu sume între 300 şi 400 lei, 78 de pensionari luau indemnizaţie între 400 şi 500 lei, alţi 354 de pensionari se bucurau de valori între 500 şi 1.000 lei – 354 de beneficiari, în vreme ce trei beneficiari ai legii citate cu pensie de peste 2.000 de lei primeau indemnizaţie de peste 1.000 de lei.

În acest moment, numărul beneficiarilor Legii 8/2006 din Olt se menţine la 600 de persoane, ceea ce nu înseamnă că din 2010 încoace UCIMR şi-a închis porţile, pentru că, între timp, unii au ieşit din plată prin deces, alţii le-au luat locul. Cei mai mulţi beneficiari sunt din Slatina, Balş, Scorniceşti şi Slătioara. Unii dintre ei o merită, alţii, cei mai mulţi, au avut doar norocul să găsească sprijin şi bunăvoinţă la unele instituţii precum Direcţia pentru Cultură sau unele primării care au binevoit să elibereze mult râvnitele adeverinţe, cărora li s-au adăugat ba o fotografie de grup, ba o declaraţie de martor, ba o declaraţie pe proprie răspundere dată în faţa notarului, că numai hârtii trebuiau ca UCIMR să dea legitimaţie de membru. Suma pe care statul o plăteşte lunar, prin Casa Judeţean de Pensii, este una impresionantă. În decembrie 2013 astfel de plăţi s-au ridicat 334.876 de lei în Olt, ceea ce înseamnă că într-un an CJP plăteşte 4.018.512 lei, adică peste 40 de miliarde de lei vechi.

Conducerea Casei Judeţene de Pensii arată că, dacă ar fi să se facă o reverificare a dosarelor, nu ea este în măsură să o facă.

„La noi este simplu: a venit omul cu dosarul complet cerut de lege, a intrat în plată. Noi nu verificăm dacă actele de la dosar au o realitate în spate”, a declarat directorul CJP Olt, Iulian Smarandache.

Potrivit legii, responsabilitatea întreagă asupra corectitudinii şi exactităţii datelor consemnate în dovada calităţii de membru îi revine UCIMR, în cazul nostru. Cu alte cuvinte, doar uniunea însăşi şi-ar putea face curat în propria ogradă. Şi nu doar ea, am adăuga noi. Ceea ce au făcut unele instituţii din 2007 încoace ar trebui desfăcut de organele de cercetare penală.

(Publicat în Gazeta Nouă din 29 ianuarie 2014)

Tunuri financiare de sute de mii de euro la APIA Olt

Pentru că legislaţia este una permisivă în ceea ce priveşte acodarea subvenţiei în agricultură, escrocii au dat năvală în rând cu fermierii cinstiţi asupra fondurilor europene şi autohtone puse la dispoziţia celor care muncesc sau întreţin legal terenurile agricole. Fraudarea fondurilor în acest domeniu şi-a făcut simţită prezenţa şi în judeţul Olt, unde spanioli, italieni, dar şi români au dat adevărate tunuri prin intermediul unor firme înfiinţate în acest scop. Mai grav este că autorităţile sunt neputincioase în recuperarea milioanelor de euro care intră fraudulos în teşchereaua acestor escroci.

Costel MIREA

Subvenţiile agricole acordate de Uniunea Europeană şi de Guvernul României în sectorul vegetal (SAPS – schema unică de plată pe suprafaţă) sunt cel mai uşor de fraudat. Trebuie doar să înfiinţezi o firmă cu obiect de activitate în domeniul agriculturii, să găseşti oamenii potriviţi (uşor de amăgit) cu care să închei contracte de arendă pentru terenurile ce le aparţin şi să soliciţi plata pe suprafaţă. Nu trebuie să munceşti pământul. Dacă firma nu pică la control (care se face pe un anumit eşantion stabilit prin analiza de risc sau prin selecţie aleatoare), îţi iei sutele sau milioanele de euro şi pe-aci ţi-e drumul. Dacă specialiştii APIA te iau, totuşi, la ochi şi, la control, găsesc pe terenul pentru care soliciţi sprijinul pe suprafaţă doar buruieni, nu păţeşti nimic. Ţi se ia doar dreptul de a mai solicita subvenţia vreme de trei ani (sancţiune multianuală). Dacă ai apucat să bagi la teşcherea câteva sute de mii de euro şi tunul dat autorităţilor este descoperit, devii debitor dat pe mâna celor de la Finanţele Publice, pentru executare. În acest caz, îţi lichidezi firma şi ai dispărut. Nu de tot. Înfiinţezi altă societate, cauţi un alt loc de acţiune şi o iei de la capăt. Să dăm exemple concrete.

Caracatiţa italiană

În 2008, doi italieni, Luca Serena şi Renzo Rondinini, au preluat o societate comercială de la două persoane din Bucureşti prin cesiune de acţiuni, Firma se numea SC Textile Industrie SRL, denumire schimbată de noii acţionari în SC K27 Dezvoltare şi Promovare Investiţii SRL, specializată în activităţi de servicii suport pentru întreprinderi. În 2009, acţionarii italieni se înmulţesc prin majorare de capital, schimbând denumirea firmei în Seada Soft Energy & Agriculture in Danubian Area SRL şi activitatea principală a acesteia în cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase. În 10 februarie 2009, firma descinde în Olt, iar în 2010 italienii preiau în arendă aproape 2000 de hectare de terenuri agricole pe raza localităţilor Drăgăneşti-Olt, Făgeţelu, Pleşoiu, Leleasca, Teslui, Curtişoara, Găneasa şi Spineni şi depun la APIA cerere pentru acordarea subvenţiei aferente lucrărilor agricole. În urma unor sesizări, specialiştii APIA au efectuat în 2011 un control pe teren în urma căruia au constatat că toată suprafaţa pentru care se solicitase plata pe suprafaţă era pârloagă. Suma pe care urma să o primească de la APIA era de peste 100.000 de euro. Controlul inopinat al celor de la APIA a împiedicat acţiunea de fraudare aflată în plin avânt. Dar SC Sanson Energy SRL nu a putut fi împiedicată. Firma, înfiinţată în 2011 şi aparţinând tot unor italieni, printre membrii fondatori numărându-se şi Seada Soft Energy & Agriculture in Danubian Area SRL, a primit peste 112.000 de euro pentru terenuri luate în arendă pe raza localităţilor Făgeţelu, Leleasca şi Spineni şi, evident, nemuncite. Firma, administrată de Antonio Salati, domiciliat în localitatea Nepi, Italia şi de Sergio Sole, cu domiciliul în localitatea italiană Montalto di Castro (ambele în regiunea Lazio), a dat tunul şi nu a mai revenit cu altă cerere anul acesta. Ceilalţi acţionari ai firmei, alături de cei doi administratori (fiecare cu câte 9% din pachetul de acţiuni) şi de Seada Soft Energy & Agriculture in Danubian Area SRL sunt doi italieni din Roma, Luca Gianforchetti şi Claudio Cipollone. Ţinând cont că cel mai consistent procent de acţiuni (49%) este deţinut de Seada Soft Energy & Agriculture in Danubian Area SRL, afacerea îi aparţine. Aceeaşi firmă mai controlează 49% din acţiunile SC Sebalu Agri Natural SRL Bucureşti, care în 2011 a avut ghinionul unui control al APIA ce a pus capăt unei alte fraude în pregătire. Firma, cu sediul în Slatina şi administrată de o anume Claudia Maria Dugulan din Orşova, acţionară în societate prin SC Mudu’ Natural Oil SRL, care deţine 51%, luase în arendă peste 400 de hectare de teren pe raza comunei Laloşu, Vâlcea, o pârloagă „mulsă” de subvenţia agricolă şi de alte firme cu acţionari străini.

Tun şi în sudul judeţului

La sfârşitul anului 2011, peste 250 de proprietari de terenuri agricole au dat în judecată firma SE.ME. Agro-Energia SRL Bucureşti, controlată tot de cetăţeni italieni, pentru rezilierea contractelor de arendă încheiate cu aceasta. Firma arendase terenuri în sudul judeţului, la Gura Padinii şi Gârcov, iar oamenii nu primiseră nimic pentru că suprafeţele agricole au rămas nemuncite. Reclamanţii au avut câştig de cauză în 6 martie 2012, când instanţa de judecată le-a admis cererile. Da, dar între timp firma a primit în cont valoarea subvenţiei solicitate în contul terenurilor arendate, adică peste 67.000 de euro. După care acţionarii au dispărut.

Nu doar italienii s-au năpustit la APIA Olt, ci şi cetăţeni spanioli (SC Catalana Agroinvest SRL este un exemplu grăitor), dar şi firme cu acţionari români (SC Avi Agistino SRL Coloneşti).

•••

Aceste practici care, în opinia noastră, intră sub incidenţa Codului Penal, scapă nepedepsite. Aşa cum arătam în debutul acestui material, APIA nu are decât competenţa de a aplica sancţiunea multianuală sau, după caz, de a stabili debite care ajung la Finanţe, pentru executare. De regulă, persoana juridică nu ajunge să fie executată pentru că are la îndemână mijloace de a-şi pierde urma. După ştiinţa noastră, băieţii de la „Doi şi-un sfert” s-au ocupat de acest fenomen. Printre informaţiile stocate n-or fi şi date despre implicarea autorităţilor române, la diferite etaje, în astfel de lovituri?

Dorin Teodorescu, afaceri pe cârca statului

Deşi cu un salariu de nedispreţuit, rotunjit cu venituri de pe urma activităţii de profesor la Colegiul Naţional „Ion Minulescu” Slatina sau cu cele din activitatea de expert în evidenţa şi clasarea cărţilor vechi româneşti, fostul şef al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Olt, Dorin Teodorescu, aflat acum la conducerea Direcţiei pentru Cultură Neamţ, a încasat de la stat, de-a lungul anilor, şi sume necuvenite de bani, folosindu-se de oportunitatea delegaţiilor în interes de serviciu plătite de Ministerul Culturii. Cel puţin aşa susţin surse din domeniul culturii. Printre multele deplasări ca reprezentant al instituţiei pe care o conducea în Olt, Teodorescu îşi lua delegaţie pentru a încasa diurna şi când avea de făcut călătorii în interesul propriului buzunar.

Costel MIREA

Din 2008 până în prezent, şeful DCPN Olt s-a aflat în 376 de deplasări, atât în localităţi din judeţ, cât şi din afara acestuia. În perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2008, Dorin Teodorescu a fost delegat de instituţie să participe la diverse evenimente culturale, la întâlniri oficiale sau la acţiuni privind activitatea direcţiei în 102 cazuri.

Printre acestea se numără deplasările la anumite lăcaşuri de cult vestite, unde şeful DCPN rămânea de regulă mai multe zile. În 2009 şeful de la Cultură s-a aflat de trei ori la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, în 1 iulie, în perioada 19 – 23 august şi în intervalul 14 – 16 octombrie.

O zi mai târziu ajungea în Suceava unde avea să rămână o săptămână încheiată. În zilele de 6 şi 7 noiembrie, acelaşi an, s-a aflat la Târgovişte. Multe dintre aceste deplasări, mai ales cele reluate la anumite intervale de timp către aceeaşi destinaţie, nu au avut nimic de-a face cu instituţia condusă de Teodorescu, susţin sursele citate.

Despre fostul director al DCPN se ştie că este expert cu patalama în carte veche românească şi că se ocupă cu clasarea şi evidenţa cărţilor vechi aflate în fondurile lăcaşelor de cult şi ale anumitor instituţii, contracost, evident. La o astfel de deplasare în interes propriu, Dorin Teodorescu nu ar fi trebuit să figureze prezent la serviciu.

La mijlocul anului 2009 aceste deplasări cu miză multiplă au încetat brusc, după ce Teodorescu a pierdut funcţia în urma epurărilor operate de puterea politică de atunci prin modificarea Legii 188/1999 privind statutul public al funcţionarilor publici.

Punct şi de la capăt

Odată cu revenirea sa pe post, în urma unui proces intentat Ministerului Culturii şi câştigat de fostul director, Dorin Teodorescu şi-a reluat, în rând cu atribuţiile de serviciu, şi vechiul obicei al deplasărilor care atrag semnul întrebării. În perioada 21 – 25 august 2011 îl găsim pe directorul DCPN Olt lucrând de zor la fondul de carte al Mănăstirii Polovragi, judeţul Gorj, unde va reveni în intervalul 28 – 30 septembrie pentru a lucra cu aceeaşi râvnă.

Trecem în anul 2012, unde în situaţia deplasărilor directorului Teodorescu găsim 113 ieşiri, multe dintre acestea în judeţ, dar şi câteva curioase, precum cea din perioada 2 – 4 noiembrie, când şeful direcţiei s-a aflat la Vălenii de Munte, sau cea din zilele de 7, 8 şi 9 martie, când el s-a aflat la Cluj, ori cea din intervalul 22 – 24 iulie, când Dorin Teodorescu s-a reîntors pentru ceva treabă la Mănăstirea Bistriţa.

Dacă mai luăm în considerare că, pentru tehnoredactarea şi editarea propriilor cărţi şi a numeroase alte volume scoase la editura propriei fundaţii, respectiv Fundaţia „Universitatea pentru toţi”, Dorin Teodorescu a utilizat de-a lungul anilor materialele consumabile şi computerele instituţiei, folosindu-se şi de personalul din subordine, găsim motivul perfect care l-a făcut să se lupte vreme îndelungată ca un urs pentru a-şi păstra funcţia, apărând-o de toate năvalele abătute asupra sa în contexte politice.

Explicaţii

Despre toate acestea, Dorin Teodorescu susţine că ar fi simple născociri ale unora. Contactat telefonic, el a declarat că a executat astfel de lucrări, însă în cadrul unor proiecte şi cu ştiinţa superiorilor din Ministerul Culturii, neîncasând vreun ban. Declaraţiile sale se contrazic, însă, pe alocuri.

„Dacă vrei să munceşti, îţi primeşti şuturi în fund. Aşa este. La Mănăstirea Turnu am avut şi şedinţă de comisie de monumente istorice, a fost toată lumea cu mine. La Polovragi a fost însărcinarea fostului mitropolit Teofan, ai auzit de el? Marele avantaj e că noi am putut raporta clasarea de bunuri de patrimoniu naţional pe care alte judeţe nu au putut-o raporta. La Vălenii de Munte existau Zilele Nicolae Iorga, iar o dată am fost la un concurs de muzică populară unde candidatul dus de mine a luat locul trei. La Mănăstirea Bistriţa, depinde la ce perioade te referi. Acolo am avut şi un simpozion naţional despre Matei Basarab, dar şi alte activităţi importante. Dar la Bistriţa pot merge şi singur, pentru că acolo a fost mutat depozitul de la Horezu. Este de lucru pentru cine vrea să muncească. Eu nu mai vreau. Da, am fost şi acolo, am avut astfel de lucrări. Cei care au spus despre mine astfel de lucruri să aducă şi dovezi că am fost plătit. Dar în timpul său liber omul face ce vrea şi ce poate. Şi nu uita, dragul meu, că între anii 2009 – 2011 am fost persoană privată”, a declarat Dorin Teodorescu.

Noi nu ne referim, însă, la timpul liber al fostului director al DCPN Olt şi nici la perioada în care nu a fost director.

•••

Mutat prin detaşare pentru şase luni pe o funcţie similară la DCPN Cluj, Dorin Teodorescu a declarat unui cotidian local că detaşarea înseamnă, pentru el, o ascensiune profesională, ţinând cont că „Clujul are caracteristici pe care alte judeţe din sud nu le au”.

A uitat însă să amintească faptul că detaşarea sa a avut loc după un control comun al Ministerului Culturii, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi Prefecturii Olt la instituţia pe care o conducea. De la Cluj a fost mutat, nu demult, la Direcţia pentru Cultură Neamţ. Rai pentru el, la câte lăcaşuri de cult există în zonă. Mănăstiri, carte veche românească, oportunităţi, deplasări.

(Publicat în Gazeta Nouă din 5.11.2013)

Clica de la FC Caracal, cu averile sub sechestru pentru delapidare

Fostul preşedinte al defunctei echipe de fotbal FC Caracal, Stelian Veselin, şi alte şase persoane care s-au aflat în conducerea clubului în ultima perioadă au averile puse sub sechestru de procurori în cazul în care se fac cercetări pentru abuz în serviciu, delapidare şi infracţiuni de fals. Printre cei care sunt cercetaţi se numără şi consilierul local PP-DD Octavian Florea. Gazeta Nouă se află în posesia unor informaţii care arată cum erau pompaţi banii dinspre Întreprinderea de Gospodărire Orăşenească (IGO) SA către Asociaţia Fotbal Club Caracal, entităţi conduse, până în aprilie anul acesta, de aceeaşi persoană: Stelian Veselin.

Costel MIREA

Procurorii au pus sub sechestru bunurile mobile şi imobile ale celor care s-au aflat implicaţi în destinele echipei FC Caracal în ultimii ei ani de viaţă. Este vorba de fostul preşedinte al comitetului executiv al echipei şi ex-director general al SC IGO SA Caracal, Stelian Veselin, Cristian Georgescu, fost vicepreşedinte al echipei, Victor Botezatu (trezorier), Petre Neacşu (secretar), Cosmin Stănescu (membru în biroul executiv), fostul primar al Caracalului Gheorghe Anghel (preşedinte al Consiliului Director) şi consilierul local din partea PP-DD Octavian Florea (membru). Cu toţii sunt urmăriţi penal pentru abuz în serviciu, delapidare şi fals, după ce ani la rând echipa a fost sponsorizată cu sume uriaşe de bani care ajungeau în cu totul şi cu totul altă parte.

IGO SA – săracă, dar bogată

Deşi vlăguită de datorii şi aflată de mai mulţi ani în reorganizare judiciară, SC IGO SA găsea posibilităţi financiare pentru a face sponsorizări uriaşe sub conducerea lui Stelian Veselin, cel căruia îi revenea în acest soi de afaceri rolul celui care el centrează, el dă cu capul. Iată cum Veselin se sponsoriza pe el însuşi cu banii proveniţi din sumele încasate de la populaţie pentru utilităţi. La data de 22 septembrie 2011, în calitate de director general al IGO SA, Stelian Veselin semnează un contract de sponsorizare în valoare de 500.000 de lei (cinci miliarde lei vechi) care ajung la Asociaţia Fotbal Club Caracal, condusă de acelaşi Veselin din poziţia de preşedinte. La data de 19 decembrie 2011 istoria se repetă cu o singură diferenţă: de data aceasta era vorba de 800.000 de lei. Valoarea unui alt contract, semnat la data de 20 decembrie 2012, este una în alb, nemaifiind trecută o sumă anume: un sac fără fund din care cei care manevrau banii echipei de fotbal se puteau servi când vroiau.
De altfel, încă de la înfiinţarea clubului de fotbal (2004), acesta a fost gândit ca o afacere pentru buzunarele unora dintre cei implicaţi în fenomenul fotbalistic caracalean şi care, în momentul în care puneau piatra de temelie a clubului, îşi făcuseră deja încălzirea în materie de mişmaşuri cu Asociaţia sportivă „Progresul”, înfiinţată în 1997. Surse apropiate cazului susţin că un rol important în derularea faptelor penale l-a avut şi o firmă controlată de tandemul Stelian Veselin – Victor Botezatu, SC Progres Club SRL, căreia fostul primar al municipiului, Gheorghe Anghel, i-a dat, în 2010, mai multe spaţii comerciale, dar şi Hotelul „Sport 48”, cu tot cu restaurant şi terasă, în administrare gratuită. Toate acestea au fost luate înapoi, de curând, de Consiliul Local.

Omul cu banii

SC Progres Club SRL a fost înfiinţată în 1999 de fosta asociaţie „Progresul” (în care Veselin deţinea cea mai mare participaţie) şi de o persoană fizică, Ionescu Dan Valentin, având drept obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate. La scurtă vreme de la înfiinţarea firmei, acţionarul persoană fizică Ionescu a fost înlocuit cu Victor Botezatu, şeful biroului administrativ de la SC IGO SA şi mâna dreaptă a directorului/preşedintelui Veselin. Potrivit surselor citate, una dintre însărcinările lui Botezatu era să ridice de la casieria SC IGO SA banii cu care societatea sponsoriza, sub semnătura directorului general, echipa de fotbal. În perioada 1 noiembrie – 31 decembrie 2011 omul a luat de la casiere 130.000 de lei. Pe parcursul anului 2012, Botezatu ridică de la IGO ridică mai multe sume de bani în valoare totală de 1.049.505 lei, deşi nu avea semnătura şi viza de control financiar preventive a directorului economic. În plus, omul ridica de la casieria IGO şi alte sume de bani pentru SC Progres Club SRL în baza a tot felul de servicii închipuite. Să dăm exemple. În 2011, Victor Botezatu a încasat de la societatea unde îşi avea locul de muncă aproape 18.000 de lei în beneficiul firmei unde era administrator. Suma ar fi reprezentat contravaloarea unor aşa-zise lucrări de prestări servicii executate de SC Progres Club SRL, însă plata nu a avut la bază nici o situaţie de lucrări, nici un deviz care să înşire lucrările efectuate şi costurile acestora.

Alte manevre

Cei care manevrau fondurile IGO via FC Caracal au devenit nesăţioşi la un moment dat, aşa că au început să folosească şi alte căi de a scoate bani din societate. O altă persoană care ridica bani de la casieria societăţii este fostul secretar al FC Caracal, Petre Neacşu, şi el angajat al IGO în funcţia de şef serviciu la Resurse Umane. În 2012, acesta a ridicat de la casierie drept avansuri de trezorerie 93.408 lei pentru procurare de materiale. Un control derulat anul acesta a scos la iveală că documentele în baza cărora au fost efectuate plăţile nu erau însoţite de referate de necesitate întocmite de şefii de secţie şi aprobate de conducătorul unităţii, aşa cum cere procedura. Semn că nu s-a procurat nimic din ceea ce avea nevoie societatea. În schimb, au fost achiziţionate tot soiul de materiale care nu aveau nici o legătură cu obiectul de activitate al SC IGO SA.
La toate aceste aspecte o reacţie ar trebui să vină şi din partea administratorului judiciar care se ocupă de reorganizarea unităţii, Phoenix SPRL, controlată de Gheorghe Rîciu, care, în toţi aceşti ani, n-a văzut, n-a auzit şi n-a simţit nimic suspect la SC IGO SA.

(Publicat în Gazeta Nouă din 22.10.2-13)

Senatorul-mână lungă

Dacă în politică a intrat, la un moment dat, în degringoladă, în afaceri senatorul Ion Toma nu a fost părăsit niciodată de noroc. Nu vorbim de norocul chior, ci de unul fabricat în coconul de relaţii pe care l-a ţesut de-a lungul anilor pentru protejarea propriilor afaceri. Aşa se explică contractele cu ghiotura pe care firma de construcţii controlată de el, SC Scadt SA Slatina, le-a avut şi continuă să le aibă cu statul. Eforturile pe care demnitarul le face prin Bucureşti pentru a dirija fonduri publice către Olt sunt, de fapt, eforturi pentru Scadt SA, administrată de fiul său şi care capitalizează, ulterior, toată munca demnitarului din Capitală. În 2013, Scadt SA a păşit cu dreptul, doar în Olt urmând să capitalizeze peste 14 milioane de lei din patru contracte de lucrări finanţate din fonduri publice, încheiate cu primăriile din Slătioara, Orlea şi Bobiceşti.

Costel MIREA

Se spune că prima lucrare „prinsă” anul acesta la Slătioara, una dintre localităţile pe care Scadt SA şi-a pus de mulţi ani ventuza prin care aspiră fonduri publice, a fost câştigată legal, cinstit şi moral, adică nimeni nu are a-şi face mustrări de conştiinţă în legătură cu vreo intenţie, cu vreun tertip sau, Doamne-fereşte, cu vreo sfoară trasă. Este vorba de un proiect de canalizare în valoare de peste 4,5 milioane de lei, derulat în satul Salcia şi pentru care s-au luptat nu mai puţin de 11 constructori, unii dintre ei în asociere. Dintre toţi, cel mai frumos, mai bun şi mai cu moţ a fost Scadt SA, evident. De ce evident? Poate pentru faptul că doar dacă nu licitează deloc firma Scadt nu câştigă o lucrare la Slătioara. Sau poate pentru faptul că primarul comunei, Savu Ciocârlan, se află în aceeaşi tovărăşie politică, la UNPR, cu senatorul Toma.
Istoria proiectului

Primăria Slătioara a depus în urmă cu mai mult timp o cerere de finanţare la Administraţia Fondului pentru Mediu pentru proiectul „Protecţia resurselor de apă, sistem integrat de alimentare cu apă, staţie de tratare, canalizare şi staţie de epurare în comuna Slătioara, judeţul Olt”, cerere care a fost aprobată. Astfel, administraţia comunei a semnat, anul trecut, cu Administraţia Naţională pentru Mediu, Contractul pentru finanţare nerambursabilă nr. 233/N/24.04.2013, cu o valoare de 4.594.350 lei şi în baza căruia avea să se organizeze, în octombrie 2012, licitaţia de atribuire a contractului de lucrări.
În concurenţă s-au aflat SC Electrovâlcea SRL Râmnicu Vâlcea, asocierea Alinmar Construct SRL – SC Marsilva Com SRL din Slatina, SC Novara T Impex SRL Craiova, SC Alexcor Trading SRL Bucureşti, asocierea Grup Primacons SRL – Artemis Industrie SRL Slatina, SC Hidroconstrucţia SA, SC Aceti SRL Slatina, SC Condor Păduraru SRL Slatina şi SC Scadt SA.
Cel mai mic preţ a fost oferit de SC Electrovâlcea SRL, respectiv 2.390.910,62 lei, care, pentru că a oferit cea mai mică sumă, a pierdut cursa către atribuire, fiind coborâtă la prima oprire după deschiderea ofertelor, alături de Novara Impex (care a oferit 2.830.030 lei), asocierea Grup Primacons – Artemis Industrie (cu preţul de 2.828.872 lei), Aceti (2.728.124,22 lei) şi Condor Păduraru (2.506.798 lei), după ce Alinmar Construct şi Marsilva au fost respinse pentru lipsă de documentaţie la dosar. Au rămas în cărţi, aşadar, Alexcor Trading SRL (cu o ofertă de 3.510.345,08 lei), SC Hidroconstrucţia SA (care a oferit 3.281.258,22 lei) şi, evident, Scadt SA (cu preţul de 2.979.720 de lei). Câştigătoare a fost declarată, potrivit procesului verbal din data de 16 ianuarie 2013, SC Scadt SA.

Iz penal

Ce este curios la această licitaţie? Faptul că imediat după deschiderea ofertelor au fost îndepărtate, după cum lesne se observă, găsindu-se tot felul de explicaţii în stufoasa OUG 34/2006 privind achiziţiile publice, toate firmele participante care au oferit preţuri mai mici decât cel oferit de Scadt SA, rămânând în cursă – culmea culmilor -, în afară de aceasta, doar societăţile cu preţuri deasupra ofertei făcute de Scadt.
Dacă legăm această „întâmplare” de faptul că cel ce a umblat în sus şi-n jos prin Capitală ca finanţarea să fie aprobată a fost tocmai senatorul Ion Toma, închidem ochii a înţelegere şi putem declara că suntem pe deplin edificaţi.

Iată dovada: „Dintre toţi, de ajutat ca Toma nu a ajutat niciunul. Drept dovadă: am fost 10 (primării – n.r.) care am avut proiecte (de genul celui câştigat de Scadt – n.r.); şi decât eu, Bobiceştiul şi Orlea le ducem la capăt. Şi a mai fost şi meritul lui Steriu (deputatul Valeriu Steriu, coleg de partid cu Toma – n.r.). Şi Steriu e un om de nota 200”. Afirmaţia îi aparţine primarului comunei Slătioara, Savu Ciocârlan, coleg de partid cu ambii parlamentari.

Lucrări gârlă

Cu „norocul” pe care îl are în afaceri, senatorul Ion Toma ar putea juca la loto. Demnitarul nu joacă, însă, la loto, ci câştigă contracte de lucrări finanţate din fonduri publice. La doar câteva luni de la fericita licitaţie pentru canalizare, Scadt SA a mai „prins” un contract la Slătioara. Este vorba de lucrări de asfaltare a unor drumuri comunale care umflă conturile firmei lui Toma cu încă aproape 3,1 milioane de lei. Contractul a fost semnat cu autoritatea contractantă în data de 15 mai 2013 şi are o durată de execuţie de trei luni.
Să mai spunem că proiectele finanţate de Fondul de Mediu la care primarul din Slătioara a făcut referire, cele de la Orlea şi Bobiceşti, pentru care a transpirat senatorul Toma pe la Bucureşti, tot de SC Scadt SA sunt puse în operă. Pentru lucrările de la Orlea, firma controlată de Ion Toma va încasa, conform contractului semnat în data de 19 martie 2013, aproape 6,6 milioane de lei, iar pentru cele de la Bobiceşti, potrivit contractului parafat în 2 octombrie 2012, peste 1,5 milioane de lei.
De altfel, doar în ultimii cinci ani firma lui Toma a încheiat nu mai puţin 20 de contracte cu instituţii ale statului român, totul în valoare de aproape 60 de milioane de lei (600 de miliarde lei vechi), din care aproape jumătate (peste 26 de milioane de lei) provin numai din judeţul Olt. Conform declaraţiei de interese a demnitarului, Scadt SA a lucrat, în 2007 şi 2008, la Bărăşti pentru 3.786.768,63 lei, în 2009 şi 2010 la Oporelu, pentru 1.560.117 lei, în perioada 2009-2011, la Baldovineşti, pentru suma de 1.258.032 lei, în 2009-2010, la Cezieni, pentru 2.610.595 lei, în 2011-2012, la Dobreţu, pentru suma de 2.613.749 lei, iar anul acesta, având diverse termene de finalizare a lucrărilor, societatea desprinsă din fostul IJCM Olt trage tare, aşa cum am arătat mai sus, la Slătioara, Orlea şi Bobiceşti. Deocamdată.

•••

Deşi, pentru că în Olt a fost părăsit de şansele electorale, Toma a candidat pentru actualul mandat de senator într-un colegiu din judeţul Ialomiţa, demnitarul aplică judeţului din care provine strategia domnitorului Alexandru Lăpuşneanu, din raţiuni, însă, diferite: Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau. Pentru bani.
(Publicat în Gazeta Nouă din 9 iulie 2013)

Școlile din Olt, „ușurate” de bani sub conducerea liberalului Nicolae Drăghici

Un document oficial al Inspectoratului Școlar Județean (IȘJ) Olt care ne-a parvenit de curând arată că pe timpul primului mandat de inspector general al liberalului Nicolae Drăghici, în perioada 2007 – 2008, mai multe unități școlare din județ au constituit surse de bun câștig pe lângă lege pentru câteva firme din Slatina, recomandate șefiilor de instituții școlare de o protejată a inspectoratului.

Costel Mirea

În cei doi ani, sute de unități de învățământ au primit sume impresionante de bani pentru dotări. Majoritatea instituțiilor școlare au achiziționat bunuri doar de la patru firme mari și late, recomandate cu căldură și insistență de directoarea de atunci a Școlii cu clasele I – VIII Găneasa, Gigi Zamfir. Printre firmele norocoase s-au numărat SC Arhimob Prod SRL (patron – Cristian M. Neacșu), SC Giratour SRL Slatina (Preda Ilie) şi SC Luculus SRL (Marin Neacşu). Acestea au fost recomandate de directoarea din Găneasa în cadrul ședințelor organizate de Inspectoratul Școlar Județean cu șefii instituțiilor de învățământ din județ, în prezența și cu larga îngăduință a lui Drăghici. Cel puțin așa se spune într-un document oficial care conține rezultatele unui control intern efectuat în anul 2009.

Să intrăm în amănunte

În anul 2007, Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 Scornicești (centru financiar pentru școlile și grădinițele arondate) i-a fost repartizată suma de 40.000 lei pentru achiziționarea de mobilier școlar și preșcolar. Unitatea școlară a încheiat contract de achiziție cu SC Arhimob Prod SRL Slatina în luna decembrie. Suma avea să fie achitată în totalitate în 2008, deși – avea să se descopere în 2009 – firma livrase școlii beneficiare doar 50 de scaune în loc de 120, câte prevedea contractul. De asemenea, la Grădinița cu program normal Constantinești, aceeași firmă livrase 6 măsuțe, deși se plătise pentru 10, și 16 scăunele, deși se plătise pentru 20. La data controlului mai lipseau un dulăpior și 10 scaune. Toate plătite. Lipsa din inventar a acestor bunuri s-a ridicat la 2170 de lei.

O situație similară a fost descoperită și la Școala cu clasele I – VIII din Bircii – Negreni, unde, deși fuseseră contractate pentru livrare și plătite, lipseau 35 de scaune tapițate și 7 dulapuri vitrină în valoare de 7350 de lei. „La data controlului, mobilierul constatat lipsă, era recuperat de la firma SC Mesager SRL Scornicești, care s-a obligat să aducă în numele SC Arhimob Prod SRL mobilierul lipsă. Deoarece aceasta a emis factură la valoarea totală fără a detalia separate cantitățile și valorile pentru școală și separate pentru grădiniță, nu au putut fi întocmite notele de intrare – recepție“, se arată în nota de constatare nr. 1216/16.02.2009.

Să mai spunem că, pentru sumele repartizate în anul 2008 privind dotarea laboratoarelor școlare cu mobilier, școala din Scornicești a selectat aceeași firmă cu bube-n cap pentru livrarea de bunuri la Școala cu clasele I – VIII nr. 1 Mărgineni – Slobozia (Jitaru). Și din nou firma dă gaură la inventar, de data aceasta în valoare de 6150 de lei. Mobilierul lipsă a fost adus și recepționat ulterior, în 2 – 10 februarie 2009, bunurile livrate necorespunzând la capitolul dimensiuni cu cele contractate și fiind incomplete.

Tot în 2007, pentru dotarea Centrului de Documentare și Informare din cadrul Școlii Bobicești unitatea școlară a achiziționat de la SC Giratour SRL și de la Arhimob Prod SRL aparatură de specialitate și mobilier în valoare 40.000 lei. În 2009 inventarul avea o lipsă de 5.059,98 lei.

În același an Liceul Teoretic Balș, care funcționează ca centru financiar pentru 16 unități de învățământ din zonă, achiziționează de la SC Arhimob Prod SRL mobilier în valoare de 23.000 lei. La data controlului s-a descoperit că bunurile au fost efectiv primite la sfârșitul lunii ianuarie 2009 (abia când s-a zvonit că va urma un control pe cheltuielile din 2007 și 2008). Probabil din cauza grabei cu care s-au mișcat factorii de răspundere, actele au fost întocmite cu diferențe financiare față de contravaloarea reală a unor bunuri.

Punct și de la capăt

Deși au tras clapa mai multor școli, în 2007 de la Giratour și Arhimob Prod SRL cumpără mobilier școlar 13 instituții de învățământ din Corabia (Colegiul A.I. Cuza – în valoare de 29.317 lei, Școala nr. 3 – 10.011 lei, Școala nr. 4 – 8218 lei), Gârcov (5140 lei), Giuvărăști (5436 lei), Ianca (5111 lei), Izbiceni (7286 lei), Orlea (4744 lei), Gura Padinii (4631 lei), Ștefan cel Mare (4518 lei), Tia Mare (6947 lei), Grojdibodu (5281 lei) și Potelu (Școala de Arte și Meserii – 4758 lei). La școala din Giuvărăști contravaloarea unor bunuri, respective 1.553 lei, lipsea.

Pentru centrele de documentare și informare din Ianca, Tia Mare și Giuvărăști aceleași firme au livrat mobilier și aparatură de specialitate. Vorbim tot de anul 2007. Și la Școala Giuvărăști a fost achitată suma de 40.000 lei pentru CDI, inventarele efectuate la nivelul unității la 31 decembrie 2007 și 31 decembrie 2008 arătau lipsa mai multor bunuri în valoare de 5.395,99 lei.

Pentru dotarea CDI Ianca deși se achită 40.000 lei în 2008, mobilierul și aparatura de specialitate apar abia în februarie 2009, după demararea controlului, situație întâlnită și la CDI înființat la nivelul Școlii Grojdibodu. La CDI Ianca a fost descoperită și o lipsă financiară de 1.174 lei. Școala cu clasele I – VIII din aceeiași localitate a mai achiziționat bunuri pentru dotarea laboratoarelor și a diverse cabinete în valoare de 6.094 lei și material sportiv de 2.000 lei de la SC Liberta Nova SRL, mobilier preșcolar de 4.000 lei de la Arhimob Prod SRL Slatina și mobilier școlar în valoare de 32.500 lei de la aceeași firmă. La data controlului, auditorii au constatat o lipsă în inventar de 2.870 lei, reprezentând contravaloarea unei multifuncționale din sume repartizate pentru bunuri ce trebuiau achiziționate de la SC Liberta Nova SRL Slatina.

•••

Nimeni n-a păţit nimic după descoperirea acestor matrapazlâcuri pe bani publici.„Până să vin eu la inspectorat, plățile se făceau doar de inspectorat. Am impus măsura ca școlile să decidă ce mobilier vor, ce culoare, ce materiale, să-și aleagă firmele furnizoare și să-și plătească singure bunurile de mobilier. Am auzit că au fost niște probleme, dar nu a fost vina mea”, a declarat Nicolae Drăghici.

Anul trecut, colegii săi liberali îl puseseră din nou în fruntea IȘJ Olt. Şi, nici n-a fost pus bine în funcţie, că Drăghici a şi început să-şi impună în funcţii vechi subordonaţi cu care să poată „colabora” bine, precum în trecut, la buna funcţionare a învăţământului local. Inclusiv pe linie de investiţii şi dotări. Postul a fost pierdut însă la scurt timp de PNL la masa negocierilor cu PSD, astfel că Nicolae Drăghici a rămas pe dinafară.

(Publicat în Gazeta Nouă din 25.06.2013)

Avocat slătinean, cercetat pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals

Un avocat din Slatina, Marian Voinea, fost ofiţer de Securitate, este cercetat penal de procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals. El a încercat să-i păcălească pe magistraţii Judecătoriei Slatina într-un proces civil, depunând la dosar înscrisuri care urmau să producă efecte favorabile părţii apărate de Voinea, dar care nu aveau nici o legătură cu procesul.

Costel Mirea

Avocatul slătinean a fost angajat de Primăria Brebeni într-un proces în care instituţia contesta executarea unei hotărâri judecătoreşti. Numai că avocatul a depus contestaţia în afara termenului legal, astfel că instanţa de judecată a dat câştig de cauză părţii adverse. Marian Voinea a depus atunci la dosar un plic şi o recipisă poştală care ar fi trebuit să dovedească faptul că documentul contestaţiei ar fi fost trimis prin intermediul unei firme de curierat rapid, deşi biroul avocatului Voinea este situat la doar 50 de metri distanţă de sediul Judecătoriei. Instanţa nu s-a lăsat convinsă de explicaţia fostului securist şi a menţinut hotărârea. Aceasta a fost atacată cu recurs la Tribunalul Olt. Recursul a fost admis, magistraţii tribunalului trimiţând dosarul la prima instanţă spre rejudecare. Judecătorul care a judecat cauza a verificat însă veridicitatea înscrisurilor depuse la dosar de avocat şi a ajuns la concluzia că înscrisurile nu au nici o legătură cu procesul. În consecinţă, instanţa a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în legătură cu fapta avocatului.

Avocatul Marian Voinea a mai fost cercetat de procurorii craioveni, în urmă cu patru ani, pentru fals şi uz de fals, tot în legătură cu un document cu valoare într-un proces.

Marian Voinea a lucrat până în 1989 ca ofiţer de Securitate în judeţul Teleorman, pe parte de informaţii interne. În primii ani de după Revoluţie a fost angajat la Prefectura Olt. După ce a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii Craiova, el a îmbrăţişat profesia de avocat, intrând în breaslă în 2005.

Soția consilierului local Florin Obretin a dat o gaură de două miliarde lei vechi Casei de Ajutor Reciproc „Expresul CFR”

Soţia consilierului local slătinean Florin Obretin, Denisa Obretin, a dat o gaură de circa două miliarde de lei vechi Asociaţiei pentru Ajutor de Deces şi Casa de Ajutor Reciproc (AAD CAR) „Expresul CFR”. Ea şi-a pierdut postul de preşedinte al Filialei Slatina a acestei organizaţii, după ce un control i-a scos la lumină fapta. Soţii Obretin vor pierde, marți, şi apartamentul pe care îl deţin la Slatina, singura modalitate ca asociaţia să îşi recupereze banii.

Costel MIREA

Deși reprezentanții filialei slătinene au infirmat vreo lipsă în gestiune, surse din cadrul centralei asociației ne-au șoptit că povestea este adevărată. Controlul a fost unul intern şi a descoperit lipsa în gestiune în luna decembrie a anului trecut. Reprezentanţii asociaţiei nu au făcut plângere la organele de cercetare penală, mulţumindu-se cu promisiunea Denisei Obretin că va returna toţi banii lipsă. Potrivit surselor citate, modul de operare era aparent simplu: fosta preşedintă a filialei făcea credite la Casa de Ajutor Reciproc în numele unor persoane care habar nu aveau că sunt debitori la CAR. Pe de altă parte, se pare că Denisa Obretin îşi însuşea sume de bani şi din plăţile unor oameni cu împrumuri la CAR. Mulţi dintre ei nu primeau chitanţe pentru banii returnați în rate.

Faptele Denisei Obretin se întind pe câţiva ani şi, deşi de-a lungul vremii la nivelul filialei s-au derulat mai multe controale, acestea nu au descoperit nimic până la finele anului trecut. Se pare că angajata reuşea să îşi convingă superiorii, ori de câte ori aceştia îi atrăgeau atenţia asupra unor debite mai vechi neonorate, că cei care înregistrau astfel de debite sunt buni platnici şi că lucrurile se vor regla în timp. Debitele cu pricina erau, însă, fructul ingineriilor preşedintei.

Aceasta şi-a pierdut funcţia de conducere şi, în ianuarie 2013, ea a fost dată afară din asociaţie. Ulterior s-ar fi angajat la o firmă privată din domeniul asistenței medicale generale, dar în scurt timp, după ce conducerea companiei a aflat de faptele femeii, a încheiat cu ea raporturile de muncă.

Pe de altă parte, pentru că, până de curând, fosta președintă a CAR „Expresul CFR” Slatina nu a reuşit să returneze banii palmaţi, conducerea asociaţiei a decis să pună în executare apartamentul pe care soţii Obretin îl deţin în Slatina și care figura ca garanție pentru postul pe care Denisa Obretin îl ocupa. Săptămâna trecută inspectorii din cadrul centralei „Expresul CFR” au avut o întrevedere cu cei doi soți, urmând ca marţi, 11 iunie, să fie semnate actele de predare-preluare a apartamentului.

Chinezu’, spectacol cu pumni din belșug la un botez (VIDEO)

Marian Lazăr, zis Chinezu’, din Slatina, a provocat un scandal monstru în prima parte a acestei luni, la o petrecere pentru care organizatorii au închiriat sala unui restaurant din municipiul-reședință de județ. El a împărțit pumni și coturi cu nemiluita cui îi apărea în față.

Niculina ALECSE

Petrecerea a fost organizată la restaurantul Axxa cu ocazia unui botez, iar Chinezu’ s-a numărat printre invitați. Numai că el nu a venit singur, ci și cu câțiva prieteni. După ce a consumat mai multe pahare de alcool, Lazăr s-a încins într-atât că a trebuit să se răcorească împărțind pumni în stânga și în dreapta, lovind invitații care îi ieșeau în cale. Un participant a anunțat evenimentul la 112, însă polițiștilor le-a luat mai bine de o jumătate de oră să sosească la fața locului, potrivit unui martor. A fost nevoie de o nouă solicitare la serviciul național unic pentru apeluri de urgență pentru ca o echipă mixtă de polițiști și jandarmi să intervină. Autorul scandalului a ieșit însă, bine mersi, printre oamenii legii nu strecurându-se, ci părăsind pur și simplu localul ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, în bustul gol.

Mai mult, pentru că nimeni nu dorea să depună o plângere pentru cele întâmplate, nici măcar cei care au încasat pumnii împărțiți cu „generozitate” de Chinezu’, polițiștii au adoptat o atitudine extrem de calmă.

Totuși, oamenii legii au reușit, într-un târziu, să îl identifice pe scandalagiu și să îi aplice o amendă de 500 de lei, pentru tulburarea ordinii publice. „Autorul faptei a fost pedepsit cu aplicarea unei sancțiuni contravenționale în valoare de 500 lei la Legea 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încalcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice”, a declarat, pentru Olt Alert, comisarul șef Iuliana Tudor.

Patronul localului susține că el nu a depus la Poliție o plângere pentru distrugere pentru că nu au fost distruse obiecte aparținând restaurantului. „Eu nu aveam de ce să depun plângere, pentru că nu mi-au fost distruse lucrurile, iar sala a fost închiriată pentru petrecerea respectivă. Este însă regretabil că se întâmplă asemenea lucruri la astfel de evenimente la care oamenii vor doar să se simtă bine”, a afirmat patronul localului.

Marian Lazăr este patronul firmei Marchin Trans SRL, specializată în transportul mărfurilor, care în 2011 a fost implicată în scandalul furtului de fier vechi cu complicitatea a doi angajați ai Direcției pentru Administrarea Patrimoniului Public și Privat din cadrul Primăriei Slatina. Chinezu’ nu a putut fi însă acuzat atunci de procurorii DIICOT de săvârșirea vreunei fapte ilegale.