ANCHETĂ / Afaceristul Bădiţă cere statului milioane de lei pentru lucrări fictive

Marconf SRL preia datorii inexistente ale statului

Viaţa omului de afaceri Gheorghe Bădiţă devenise, în ultimii ani, un şir de infracţiuni prin care căuta să înşele statul cu sume foarte mari de bani. Cercetat penal, în prezent, pentru mai multe pedepsite de Codul Penal, noi episoade din acest şir de infracţiuni scot capul la lumină. Gazeta Nouă continuă seria investigaţiilor demarată cu mult înainte de punerea sa sub acuzare, dând publicităţii o nouă manevră prin care una dintre firmele controlate de familia Bădiţă, SC Marconf SRL Piatra Olt, a încearcă să dea statului o gaură de peste 4,8 milioane de lei. De altfel, procurorii DIICOT au săltat, marţi, o fostă angajată a Marconf pentru încasarea dubioasă a 9 milioane de lei de la stat.

În urmă cu câţiva ani, Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) Piatra Olt, înfiinţată în anul 2008 de Gheorghe Bădiţă, solicita Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Olt, în contul Ministerului Agriculturii, o sumă imensă de bani cu titlu de sprijin financiar pentru aşa-zise lucrări în domeniul îmbunătăţirilor funciare. Era vorba de 4.879.062 lei „reprezentând decontarea pentru lunile august-septembrie 2009, conform centralizatorului privind solicitările de acordare a sprijinului financiar pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru executarea lucrărilor suplimentare de aducere în stare de funcţiune a infrastructurii de îmbunătăţiri funciare”, după cum se arată într-un document în posesia căruia am intrat. Or, se ştie, de când a fost înfiinţată organizaţia, instalaţiile de irigaţii de la Piatra Olt nu au funcţionat decât în mică măsură, prin 2009, o singură dată. Stă mărturie în acest sens un document emis de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Olt, care arată situaţia irigaţiilor în perioada 2009-2012, potrivit căreia OUAI Piatra Olt a solicitat irigarea culturilor o singură dată, pe 571 hectare, în 2009.

Or, în acest context, statul a refuzat plata unor „lucrări suplimentare” în condiţiile în care nu ştia nimic de acestea. Aşa că organizaţia înfiinţată de Bădiţă încearcă marea cu degetul şi în instanţă. La data de 21.07.2011, pe rolul Tribunalului Olt a fost înregistrat dosarul 3182/104/2011, având ca obiect somaţia de plată către Direcţia Agricolă Olt. Instanţa a respins, în 30 august 2011, cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În acelaşi an, OUAI Piatra Olt cheamă în judecată Ministerul Agriculturii, dar la prima înfăţişare renunţă la acţiune. „Astfel de lucrări suplimentare, dacă se fac, nu se fac aşa, hai să le fac şi dup-aia cer bani statului pentru ele. Trebuie să convingi mai întâi statul de utilitatea lor, să pui pe masă un plan bine determinat în consens cu legislaţia în domeniu şi care să fie apoi aprobat şi apoi după aceea, cu voia şi aprobarea instituţiilor statului, te apuci de executarea lor”, susţine unul dintre juriştii instituţiilor chemate în instanţă.

Este şi nu prea este

Surse din cadrul ANIF Olt admit că în 2009 au avut loc lucrări de genul celor invocate de Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii Piatra Olt, executate însă de TCIF Craiova şi înregistrate ca pagubă de ANIF, pentru că OUAI Piatra Olt nu le-a plătit nici până acum, astfel că pe rolul Tribunalului Olt există un proces în acest sens. „Ştim că până în 2009, inclusiv, statul acorda sprijin financiar pentru reparaţii şi punerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii, ca şi pentru irigarea culturilor. Nişte lucrări în acest sens au existat, însă au fost executate de TCIF Craiova, căruia noi ne-am grăbit să-i plătim, urmând să recuperăm banii de la OUAI, care trebuia să plătească parte de la stat, parte, respectiv 20 la sută din valoare, din contribuţia proprie. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, astfel că noi ne-am adresat instanţei de judecată împotriva acestei organizaţii pentru recuperarea pagubei. Valoarea lucrărilor este însă de ordinul sutelor de mii de lei, nu este nici pe departe vorba de peste 4,8 milioane de lei, cât spuneţi dumneavoastră că cere OUAI Piatra Olt statului. Eu nu ştiu de lucrări suplimentare şi de asemenea valori”, ne-a declarat fostul director al ANIF Olt, Marin Petroi.

Tertip

Ca să dea o aparenţă de legalitate acestui aşa-zis debit al statului, OUAI Piatra Olt, controlat de Bădiţă, cesionează aşa-zisa creanţă către SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de acelaşi Bădiţă. Se petrecea la începutul anului trecut, prin încheierea contractului de cesiune de creanţă nr. 21/15.02.2012. Deşi de un astfel de contract trebuie, de regulă, să ia act şi să semneze şi debitorul, în cazul de faţă debitorul cedat, adică Ministerul Agriculturii, habar nu avea în momentul încheierii contractului de existenţa acestuia, astfel că documentul nu conţine semnătura şi ştampila instituţiei.

Dubiosul contract nu a mai apucat să fie pus în executare, pentru că, între timp, SC Marconf SRL a intrat în insolvenţă - o altă poveste în care apar tot felul de pretenţii financiare pe motive imaginare şi documente suspecte. Iar aceeaşi OUAI Piatra Olt nu este străină de aceste mişmaşuri cu iz penal. Organizaţia s-a înscris la masa credală cu o creanţă de peste 13 milioane de lei, datorii care ar proveni în cea mai mare parte din irigarea culturilor de care ar fi beneficiat SC Marconf SRL, firmă care s-a ocupat şi de lucrări agricole pe suprafeţe de teren luate în arendă. Vorbim de aceleaşi imaginare irigaţii, astfel că documentele doveditoare depuse de OUAI Piatra Olt la dosarul insolvenţei aflat pe rolul Tribunalului Olt sub numărul 1055/104/2012 au toate şansele să fie fictive. De altfel, creanţa cea mai mare a Marconf este revendicată de membrii familiei Bădiţă, care ar fi creditat firma care le aparţine cu diverse sume de bani de ordinul milioanelor de lei – manevră utilizată îndeobşte în astfel de cazuri cu scopul de a minimaliza şansele adevăraţilor creditori în a-şi recupera banii. În dosar este invocat şi contractul de cesiune a aşa-zisei creanţe de peste 4,8 milioane de lei.

Protecţie

Curajul de a pune în circulaţie documente fictive cu o uşurinţă care frizează iresponsabilitatea (ca să ne exprimăm eufemistic) i-a fost insuflat afaceristului Gheorghe Bădiţă de protecţia de care se bucura din partea unor persoane sus-puse în cadrul instituţiilor statului. Aşa se explică de ce, de câteva luni, Bădiţă este cercetat în stare de arest preventiv alături de directorul adjunct al Direcţiei de Finanţe Olt, Florin Bîlteanu, şeful Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (AFPCM) Olt, Ion Encescu şi comisarul şef de poliţie Laurenţiu Lazăr. De altfel, procurorii DIICOT au reţinut, marţi, pentru audieri, o fostă angajată a SC Marconf SRL, pentru încasări dubioase de 9 milioane de lei, tot în domeniul îmbunătăţirilor funciare.

Documentul prin care Marconf a încercat să tragă pe sfoară statul

Afacerist slătinean, „făcut ca la Nufărul” de Justiţia din Olt

Gheorghe Lazăr spune că a devenit victimă a Justiţiei în lupta cu o angajată a Tribunalului Olt

Mai mulţi magistraţi din Olt şi avocata Melania Ghidănac sunt acuzaţi de un om de afaceri din Slatina că l-au nedreptăţit în mod intenţionat într-o cauză civilă, respectiv într-un dosar penal, în favoarea unei angajate a Tribunalului Olt cu care el se află în conflict. Cu toţii au luat partea celei care are loc de muncă în sistemul judiciar şi care şi-a bazat acţiunile împotriva bărbatului pe existenţa unui înscris sub semnătură privată despre care omul spune că este un fals.

Gheorghe Lazăr, un om de afaceri de 54 de ani din Slatina, s-a pomenit în 2008 chemat la Poliţie, în cadrul unui dosar penal întocmit în baza unei plângeri în care fosta sa soţie, Tania Dobeanu, arăta că îi este dator cu nişte sume de bani pe care nu i le-a mai returnat. Femeia îşi baza acuzaţia pe un înscris sub semnătură privată, o chitanţă prin care fostul soţ şi-ar fi luat obligaţia să-i restituie nişte sume de bani pe care le-ar fi primit de la ea. Omul a rămas interzis când a aflat că semnase un document pe care nu îl văzuse niciodată. Venind cu dovezi în acest sens, oamenii legii nu au putut fi convinşi de femeie că avea dreptate, drept pentru care au închis dosarul cu NUP. Povestea însă nu s-a încheiat aici, dând naştere unui proces civil cel puţin interesant, în care reclamanta avea să fie ajutată de funcţia de referent pe care o deţine în cadrul Tribunalului Olt, la Compartimentul Contabilitate, dar şi de un avocat cunoscut pe plan local, Melania Ghidănac, a cărei semnătură se află pe chitanţa cu pricina.

Declaraţii contradictorii

Un înscris sub semnătură privată care prinde putere juridică nu doar în prezenţa părţilor, ci şi în faţa şi cu implicarea unui avocat, ar trebui să fie un document cu pretenţii de redactare şi în acord cu toată legislaţia în vigoare pe acest segment. Chitanţa pe care avocata Melania Ghidănac şi-a pus semnătura este însă un text scurt, cu exprimări lapidare, redactat la calculator într-un singur exemplar (cel puţin documentul nu atestă că ar fi fost încheiat în mai multe exemplare, aşa cum ar fi fost normal). De altfel, actul poartă doar data încheierii, nu şi locul în care a fost încheiat şi nici datele de identificare ale părţilor. Apoi, chitanţa nu respectă dispoziţiile articolul 1180 din Codul Civil, potrivit căruia „actul sub semnãturã privatã, prin care o parte se obligã cãtre alta a-i plãti o sumã de bani sau o câtime oarecare, trebuie sã fie scris în întregul lui de acela care l-a subscris, sau cel puţin acesta, înainte de a subsemna, sã adauge la finele actului cuvintele «bun şi aprobat», arãtând totdeauna în litere suma sau câtimea lucrurilor şi apoi sã iscãleascã“. Cerinţe inexistente în cazul de faţă. În plus, angajata Tribunalului Olt susţinea, nu mai departe de ieri, că chitanţa cu pricina a fost redactată de avocata Melania Ghidănac în locuinţa acesteia, în vreme ce avocata, care afirmă că toată povestea este reală, susţinea, tot ieri, că documentul a fost întocmit şi semnat de părţi, în câte un exemplar pentru fiecare, la biroul său de avocatură.

Neavând succes pe linie penală, angajata Tribunalului Olt deschide proces civil în 2009 la Judecătoria Slatina. Proces s-a încheiat în 2010, în favoarea reclamantei, în ciuda tuturor suspiciunilor care planau asupra acestui caz şi peste care judecătoarea Simona Popescu (fostă Bichea), preşedinte de complet, a trecut uşor cu vederea. De pildă, în sentinţa civilă nr. 45 din 7 ianuarie 2010, instanţa reţine că pârâtul ar fi recunoscut că semnătura de pe chitanţa în discuţie îi aparţine, în vreme ce omul afirmă că a recunoscut doar că semnătura seamănă cu a sa, nu că îi aparţine. Instanţa a pus mare preţ pe depoziţia martorului Ghidănac Melania, avocata care, în trecut, l-a reprezentat pe pârât într-un proces comercial, obţinând de la el diverse documente care îi purtau semnătura. În schimb, instanţa a refuzat să ia în considerare multe dintre argumentele pârâtului.

Rezoluţie ascunsă

N-am putea spune cât de nepărtinitoare a fost în acest proces judecătoarea Simona Popescu. Ştim însă că reclamanta a depus la Judecătoria Slatina trei cereri de chemare în judecată, toate vizând aceeaşi speţă şi având aceleaşi părţi, în decurs de numai câteva zile. După ce a văzut că una dintre cereri a fost repartizată completului de judecată care îi convenea, reclamanta a renunţat la celelalte. Această strategie reprezintă un abuz de drept procesual pe care magistraţii slătineni s-au făcut că nu-l văd. Strategia avea să se repete într-un alt proces pe care aceeaşi persoană l-a deschis împotriva fostului soţ pentru partaj judiciar, astfel încât să îi pună în executare bunurile imobile în baza datoriei hotărâte de instanţă în procesul anterior. Şi, cu toate că avocatul apărării s-a prins de manevră, scoţând-o în evidenţă, instanţa a conexat dosarele, deşi, fiind vorba de trei cereri pe aceeaşi speţă şi aceleaşi părţi, trebuiau pur şi simplu respinse.

Inutil să mai spunem că recursul la primul proces, judecat la Tribunalul Olt de magistraţii Ioana Mircescu, Liliana Popescu şi Dan Mihai Lucinel Diaconescu (ultimii doi pensionaţi în 2011), a fost respins cu uşurinţă, astfel că Decizia civilă nr. 587 din 25 mai 2010 este aproape o copie a sentinţei hotărâte de instanţa de fond.

Suspiciuni planează şi asupra procurorului Pavel Marinel Corneliu, azi şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, instituţie căreia afaceristul „făcut ca la Nufărul“ de fosta soţie cu sprijinul magistraţilor s-a adresat cu plângere penală împotriva acesteia. Rezoluţia dată de procuror în dosarul 2212/P/2010, survenită la 7 februarie 2011 şi în care se dispunea neînceperea urmăririi penale, n-a fost comunicată petentului în termenul legal, din motive care nu au putut fi explicate de reprezentanţii parchetului. Abia în 12 februarie 2013, la doi ani de la dispunerea ei, cel îndreptăţit s-o primească a intrat în posesia rezoluţiei. Atacând-o cu plângere împotriva rezoluţiilor procurorului, omul n-a avut mai mult succes: plângerea i-a fost respinsă recent ca „neîntemeiată şi tardiv introdusă“.

În acest concurs de împrejurări, bărbatul nu crede nici în corectitudinea expertizei grafice a semnăturii sale, solicitată de el în plângerea către parchet şi care a fost făcută la IPJ Olt, dar despre a cărei existenţă a aflat foarte târziu.

Una peste alta, cazul, cusut cu multă aţă albă, reprezintă o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că reformarea Justiţiei, unul dintre cele mai importante deziderate ale României postdecembriste, nu va deveni prea curând o realitate.

Citește și
Secretele lui Cîrloganu, prietenul lui Bian
Cum se clasează dosarele penale la IPJ Olt. Studiu de caz
Rambursările ilegale de TVA, scandal cu prelungiri în Olt 
Ex-deputatul Bulă se dă artist amator ca să-şi umfle pensia cu 50 la sută
Instanţa lasă mega-scandalul fraudei de la Finanţe fără vinovaţi. Fum fără foc?
Activitatea infracțională a grupului condus de comisarul șef Lazăr, în documente
Caracatiţa lui „Tătuţu”. Noi dezvăluiri în dosarul „lotului” Lazăr
Rambursare ilegală de TVA către Marconf, „scăpată” de Finanţele Publice
Acţiunile care l-au aruncat pe Iacobov în puşcărie, plecate ilegal din Electrocarbon

Secretele lui Cîrloganu, prietenul lui Bian

Tandemul Cristinel Cîrloganu, șeful AJOFM Olt – Silviu Bian, fost președinte al ANOFM (condamnat, anul trecut, la închisoare pentru fapte de corupție) a funcționat perfect cu precădere în favoarea primului, care, după ce șeful său a fost reținut și, ulterior, arestat preventiv, nu s-a sfiit să recunoască public prietenia care îl leagă de acesta.

15 octombrie, 2011. Fostul președinte al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), Silviu Bian, este reținut, urma unui flagrant, de procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) pentru luare de mită în formă continuată.

17 octombrie, 2011. Directorul executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) Olt, Cristinel Cîrloganu, își recunoaște public prietenia care îl leagă de șeful său arestat și declară presei locale că el crede în nevinovăția lui Silviu Bian. În data de 23 mai 2012, acesta avea să fie condamnat de Tribunalul București la 9 ani de închisoare. Ce îi lega atât de strâns pe cei doi, încât șeful să își ajute subordonatul să-și păstreze postul de șef al AJOFM Olt cu orice preț în 2009, atunci când celebra Ordonanță 37 a măturat toți șefii instituțiilor publice susținuți de PSD pentru a fi înlocuiți cu apropiații partidului de guvernământ, PDL?

Fente

Imediat după apariția Ordonanței 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, care avea să schimbe şefii instituţiilor publice prin modificarea Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici (în care titulatura de director executiv era înlocuită cu cea de director coordonator), Cristinel Cîrloganu a gândit un plan eficient pentru a fenta ordonanța, cerând preşedintelui de atunci al ANOFM să-l mute pe funcţia de şef al Serviciului Juridic din cadrul AJOFM. Cererea lui Cîrloganu a fost înregistrată la ANOFM în 15 mai 2009, iar solicitarea îi este îndeplinită de Bian prin Ordinul 362 din 22.05.2009, prin care lui Cîrloganu i se modifică raporturile de serviciu prin „mutarea definitivă în funcţia publică de conducere de şef serviciu - Juridic, relaţii cu publicul, control măsuri active, resurse umane şi salarizare - consilier clasa I, grad profesional superior...". La scurt timp după emiterea ordinului de către amicul său declarat, Cîrloganu este numit, în condiţiile noii Ordonanţe 37, director coordonator al AJOFM Olt, nefiind, prin manevra cererii aprobate de preşedintele ANOFM, victimă „directă și nemijlocită” a actului normativ, cum va invoca mai târziu. Numirea vine la doar trei zile de la ordinul de mutare pe o funcție inferioară, lucru care îndreptățește ideea potrivit căreia la mijloc nu putea fi vorba decât de o făcătură.

La scurtă vreme, ordonanţa avea să fie declarată neconstituţională, lucru care venea în favoarea celor care îşi pierduseră funcţiile de conducere în mod cu adevărat „direct și nemijlocit”, mulţi dintre ei recâștigându-şi-le în instanţă. Şi-a recâştigat-o şi Cristinel Cîrloganu, perorând că „încetarea activităţii mele din funcţia de director executiv a avut loc ca efect direct şi nemijlocit al aplicării OUG 37/2009, declarată ca fiind neconstituţională“. Ca atare, „vă rog să dispuneţi încetarea numirii mele în funcţia de director coordonator şi reluarea activităţii în funcţia de director executiv...”. Asta îi solicita Cîrloganu prietenului său Silviu Bian. Și, prin Ordinul 702/2.09.2010, preşedintele ANOFM îl numeşte în funcţia cerută.

Răspunsuri ocolite

În Ordinul 702/2.09.2010 Silviu Bian invoca, printre altele, sentința unei instanțe judecătorești căreia Cîrloganu s-ar fi adresat împotriva ANOFM pentru anularea ordinului de mutare pe o funcție inferioară pe care el însuși o solicitase cu subiect și predicat, sub semnătură. Și Curtea de Apel Craiova pronunță, la 8 februarie 2010, Sentința 92/2010, prin care este anulat Ordinul Ordinul 362 din 22.05.2009. Recent am solicitat și noi, în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, această document judecătoresc, dar purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Craiova nu ni l-a putut furniza, susținând că nu găsește în baza de date a instituției o asemenea sentință. Ne-a putut furniza, în schimb, o altă sentinţă în care instanţa a luat act că reclamantul Cîrloganu renunţă la proces. Ne-am adresat şi ANOFM, solicitând un răspuns care să ne limpezească dacă repunerea lui Cristinel Cîrloganu pe funcția de șef al AJOFM Olt a fost legală sau ilegală. Iar conducerea ANOFM nu a confirmat o atare ilegalitate. Dar nici nu a infirmat-o. Iată răspunsul care ocolește obiectul solicitării noastre: „Prin Ordinul președintelui ANOFM nr. 702/02.09.2010, domnul Cîrloganu Marian Cristinel a fost reintegrat în funcția publică de conducere avută, respectiv de director executiv al AJOFM Olt, în urma Sentinței nr. 92/2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova”.

Să revenim la întrebare: care este secretul prieteniei atât de strânse între Bian şi Cîrloganu?

Bube-n cap

Răspunsul ni l-ar putea furniza, poate, conflictul dintre AJOFM Olt şi SC Ada & Roby Consulting SRL Craiova, firmă care a câştigat în 2010 contractul de management în cazul proiectului „Căi de formare şi ocupare în sectorul turismului alternativ – Alter Tour“, finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007 – 2013 şi care are drept obiectiv general facilitarea şi creşterea accesului pe piaţa muncii a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Pentru că reprezentanţii firmei nu au răspuns afirmativ anumitor solicitări, de care se ştia până sus, şi pentru că au refuzat să mai angajeze, în cadrul contractului de management, anumite persoane din cadrul AJOFM, şeful revenit pe căi complicate la conducerea instituţiei a demarat proces în instanţă pentru rezilierea contractului.

Sau poate răspunsul ar putea fi căutat şi în faptul că anumiţi angajaţi din cadrul AJOFM Olt au câştigat sume fabuloase de bani după ce, suspendaţi cu uşurinţă din funcţii, au lucrat în diverse proiecte finanţate din fonduri europene, după care s-au întors în instituţie.

Cert este că astfel de apecte pline de suspiciuni au atras, prin 2011, verificări ale poliţiei, care nu a găsit însă nimic în neregulă. Însărcinat cu această treabă a fost comisarul Constantin Nedeloiu de la Serviciul de Investigarea Fraudelor, el însuşi cu probleme de ordin penal. Ca şi Bian, prietenul lui Cîrloganu.

Cum se clasează dosarele penale la IPJ Olt. Studiu de caz

Scandurile care au zguduit Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Olt în ultimele luni au scos la iveală o serie de nereguli, unele dintre ele flagrante. Au fost dispuse verificări și aplicate sancțiuni. În paralel cu demararea cercetării penale împotriva unor polițiști acuzați, abia acum, de fapte cu greutate în Codul Penal, unele dosare au fost scuturate bine de praf și soluționate la foc automat. Un asemenea dosar stătea sub straturi groase de praf de cinci ani. A fost soluționat, apoi, cât ai zice peşte. Un banal furt de bunuri din gospodăria unui cetățean nu avea nevoie de cinci ani pentru ca organul de cercetare penală să-l soluționeze, decât în măsura în care cazul ascundea ceva. Și, într-adevăr, cazul ascundea un nume cu greutate.

La data de 8 noiembrie 2007, un cetățean din comuna Colonești, Preda Radian, sesiza organele de poliție cu privire la faptul că autori necunoscuți au pătruns, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie, același an, în ograda sa, de unde au sustras plăcuțele cu numărul de înmatriculare ale autoturismului pe care îl deținea în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Prin rezoluția din data de 15 aprilie 2008, poliția a început urmărirea penală „in rem” pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, infracțiune pedepsită de Codul Penal cu închisoare de la 3 la 15 ani. Cazul a încăput pe mâna agentului şef principal Gheorghe Marian Bînță, însă de el s-a ocupat și ofițerul Vasile Iulian Iliescu. Cinci ani au durat cercetările. La sfârșitul anului 2012, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu propunerea de clasare, propunere motivată, sub semnătura comisarului Sorin Florea de la Investigaţii Criminale, de faptul că prejudiciul pagubei este mic și că fapta nu prezintă pericol social. Dosarul a fost preluat de procurorul Sorin Marian Lia, care, prin Ordonanța 11.12.2012, dă curs soluției propuse de poliţişti. O ordonanţă cu multe explicaţii, aşa cum simţi nevoia să faci atunci când ţii cu tot dinadinsul să convingi pe cineva că nu are dreptate. „Potrivit art. 17 din Codul Penal, infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, iar pentru ca o faptă să constituie infracţiune trebuie să fie prevăzută de legea penală, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să prezinte pericol social. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului «dacă este cunoscută»”, susţine, în ordonanţă, procurorul Lia. Dacă oamenii legii şi-ar fi dat străduinţa, cu râvna cu care citează larg din Codul Penal şi din Codul de Procedură Penală, să rezolve cazul, ar fi luat în seamă nu doar că autorul ar fi necunoscut, ci şi că semnatarul plângerii a indicat numele unei persoane bănuite că ar fi putut avea legătură cu furtul. De aici, situaţia se complică. Pentru poliţişti. Pentru că numele nu este purtat de fitecine, ci de un, pe-atunci, deputat.

Imunitatea, bat-o vina!

Persoana pe care păgubitul a indicat-o ca putând avea legătură cu furtul este fostul (de-acum) deputat Nicolae Stan, autointitulat Bulă. „Prin declaraţia dată la organul de urmărire penală, am indicat persoana pe care o bănuiam de săvârşirea infracţiunii şi întrucât aceasta avea calitatea de deputat, în speţă fiind vorba de numitul Stan Nicolae, s-a dispus începerea urmăririi penale «in rem» pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în cauză nemaifiind administrate probe, întrucât se aştepta expirarea imunităţii parlamentare a persoanei bănuite”, susţine cetăţeanul Preda Radian. Acesta a explicat bănuiala pe care o are asupra lui Stan prin existenţa unui vechi conflict între el şi demnitar de pe vremea când acesta era primar al comunei Coloneşti, bănuială întărită şi de mărturii ale câtorva oameni din localitate. Omul dă, deci, nume de persoane faţă de care Bulă s-a lăudat că va avea grijă ca mai vechiul său duşman să nu mai circule cu maşina, ba chiar numele unui cetăţean care a recunoscut că a fost rugat de Stan, cu puţin înainte de săvârşirea faptei, să sustragă el însuşi plăcuţele cu pricina, furnizând şi numele celui care, până la urmă, ar fi pus în operă fapta pentru cel care a clocit-o. Poliţiştii au procedat la audieri, martorii au vorbit, dar oamenii legii nu s-au apropiat de deputat. Nu mică i-a fost mirarea păgubitului atunci când poliţiştii i-au spus verde-n faţă că nu l-au putut audia pe Stan din cauza imunităţii parlamentare de care se bucura. Ca şi când n-ar exista, la o adică, practica declinării competenţei către organele de cercetare penală îndrituite să cerceteze (şi) parlamentari, reglementată de acelaşi Cod de Procedură Penală din care procurorul de caz citează copios în ordonanţa prin care dispune clasarea cauzei, luând de bună, în ciuda tuturor informaţiilor furnizate în dosar de păgubit, propunerea poliţiştilor. Cu care, nu putem să n-o spunem, procurorul Lia a fost coleg de breaslă până în urmă cu câţiva ani. Din multitudinea de suspiciuni care planează asupra modului în care oamenii legii au instrumentat acest caz să mai evidenţiem una: deşi poliţiştii invocă (neargumentat, după cum am arătat mai sus) faptul că imunitatea demnitarului i-a ţinut departe de el, cum se explică faptul că dosarul este scos de la naftalină şi clasat cu puţin înainte de a expira mandatul de deputat al lui Stan (decembrie 2012)? Mai facem precizarea că, la data în care poliţistul Bînţă dispunea începerea urmăririi penale (15.04.2008), Nicolae Stan nu era încă parlamentar, ci primar în Coloneşti.

•••

Cazul în sine, un furt acolo, n-ar fi cine ştie ce, deşi posesorul maşinii nu a mai putut circula cu autoturimul fără plăcuţele cu numărul de înmatriculare. Putea solicita altele, spune purtătorul de cuvânt al IPJ Olt. Putea, dar omul vrea să i se facă dreptate, iar Poliţia a cam lăsat-o moartă, ca şi procurorul Lia, ca şi prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, Marinel Corneliu Pavel, căruia păgubitul i s-a adresat cu plângere împotriva actelor procurorului şi care a respins plângerea. Ciudat e că şeful parchetului spune că autoturismul nu mai este în circulaţie, deşi cei de la Permise Auto dau răspunsuri în dungă atunci când păgubitul le solicită un răspuns oficial. Împotriva rezoluţiei prim-procurorului Pavel, păgubitul a făcut plângere la Judecătoria Slatina, sperând că instanţa va desfiinţa rezoluţia şi va trimite cauza Parchetului în vederea continuării cercetărilor.

Să reamintim faptul că Bulă a fentat, de-a lungul anilor, mai multe dosare penale, deşi, precum în cazul de faţă, a tot fost arătat cu degetul. Povestea înşirată aici ar putea constitui oricând un studiu de caz pe marginea modului în care unii oameni ai legii înţeleg să soluţioneze dosare cu miză sensibilă.

Rambursările ilegale de TVA, scandal cu prelungiri în Olt

Direcția de Finanțe Olt, zguduită de un nou episod al rambursărilor ilegale de TVA

Scandalul izbucnit în 2011 la Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Olt pe tema returnărilor ilegale de TVA către firmele omului de afaceri Gabriel Brătucu este departe de a se stinge. Ba, apariţia unor noi elemente arată că, de fapt, instituţia este la un pas de a fi aruncată în aer de un nou episod. Pentru că, deşi auditorii Camerei de Conturi Olt care au descoperit mari nereguli asupra returnărilor de TVA derulate în 2010 au stabilit o serie de măsuri pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului public, nu doar că respectivele măsuri nu au fost puse în aplicare, dar şirul returnărilor a continuat mai dihai în timpul controlului şi după plecarea auditorilor.

Aşadar, suma rambursată firmelor liberalului Brătucu în 2010 reprezintă doar 10% din suma rambursată în 2011, după auditul efectuat de Camera de Conturi.
Să reamintim, pe scurt, că auditorii Curţii de Conturi au descoperit în urmă cu doi ani una dintre cele mai bine organizate reţele specializate în fraudarea statului prin returnări masive de TVA în baza unor tranzacţii fictive. Controlorii au găsit atunci mai multe dovezi că firmele controlate de liberalul Brătucu, SC Prodal SRL, SC Gabiplast SRL şi SC Methalux Olt SRL, făceau să circule mai mult hârtii fiscale decât bunuri la care acestea făceau referire, respectiv lingouri de aluminiu care, în mod dubios, proveneau ba de la furnizori din Dolj despre care s-a dovedit ulterior că nu puteau livra astfel de marfă în lipsa unor autorizaţii speciale, ba din procese tehnologice proprii pentru care s-ar fi utilizat deşeuri cu provenienţă, de asemenea, neclară. Cert este că cei de la Curtea de Conturi au stabilit, la finalul controlului, că firmele în discuţie au beneficiat de sume imense de bani provenite din rambursări ilegale de TVA şi că inspectorii fiscali ai DGFP Olt nu şi-au adâncit investigaţiile fiscale prin controale încrucişate, în condiţiile în care existau informaţii că tranzacţiile în baza cărora se solicitau rambursările de bani erau fictive. Auditorii au decis „stabilirea prejudiciului şi dispunerea măsurilor legale pentru recuperarea acestuia în cazul rambursărilor de TVA către agenţii economici care au înregistrat operaţiuni nereale cu lingouri de aluminiu”. Controlorii au descoperit că veniturile la bugetul statului au fost diminuate cu peste 14 milioane de lei, sumă reprezentând TVA dedusă nelegal, din care peste 8,6 milioane de lei au fost rambursate.
Actul de control, respectiv Decizia nr. 26/2011 a Camerei de Conturi Olt, a fost atacată de Fisc la Tribunalul Olt şi anulată parţial, în 20 noiembrie 2012, de magistraţii acestei instanţe.

Distanţe şi tensiuni

Chiar dacă, înainte de a se adresa instanţei de judecată, DGFP Olt a contestat la Curtea de Conturi a României Decizia 26/2011, instituţia era obligată să aplice măsurile dispuse în actul de control al Camerei de Conturi Olt. N-a făcut-o. Şi nu doar că nu a pus în executare, potrivit legii, actul de control, dar a continuat să gireze rambursări de TVA de felul celor asupra cărora auditorii externi au stabilit că au probleme de legalitate. Surse apropiate cazului susţin că, deşi atenţionat asupra gravităţii lucrurilor, în timpul controlului din 2011 şi după control Fiscul a acordat, pentru acelaşi tip de operaţiuni, rambursări de zece ori mai mari decât cele descoperite de audit. Beleaua cade în mare parte pe Inspecţia Fiscală care, trasă de urechi de auditorii externi pentru superficialitatea inspecţiilor fiscale generale efectuate la agenţii economici selectaţi pentru verificări, nu şi-a schimbat, ulterior, atitudinea profesională. Într-o astfel de împrejurare, tensiunile în interiorul instituţiei au crescut, ca şi distanţele între conducătorii acesteia, semn că, în ciuda semnalelor date în conferinţele de presă pe marginea subiectului că toată povestea e doar un scandal mediatic alimentat dinspre latura politică, lucrurile sunt grave. Astfel, în procesul deschis anul trecut de Finanţele Publice la Tribunalul Olt pentru anularea Deciziei 26/2011, conducerea instituţiei a refuzat în două rânduri solicitarea şefului Inspecţiei Fiscale, Florin Bîlteanu, de a cere instanţei de judecată suspendarea executării deciziei pe timpul procesului. De ce? Pentru că lucrurile puţeau rău de tot şi frica se instaurase prin birourile din care plecau decizii. Cererea a fost formulată, până la urmă de sindicatul instituţiei, dar magistraţii Tribunalului Olt au respins-o, ca şi cei ai Curţii de Apel Craiova, unde reclamantul s-a adresat cu recurs. Ce s-a mai întâmplat între timp? Tribunalul Olt s-a pronunţat pentru anularea Deciziei 26/2011, soluţie atacată cu recurs de Curtea de Conturi la Curtea de Apel Craiova, împotriva lui Bîlteanu şi a şefului Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, Ion Encescu, a pornit urmărirea penală tot pe marginea unui caz de rambursare ilegală de TVA (într-o speţă cuprinsă în aceeaşi Decizie 26/2011), iar Camera de Conturi a emis, la capătul unui alt audit, o nouă decizie în care lucrurile stau cu mult mai rău decât în prima.

Din nou la instanţă

Noua decizie poartă numărul 29/27 iunie 2012 şi conţine, aşadar, un prejudiciu mult mai mare adus statului de firmele lui Brătucu decât cel din decizia precedentă. Printre firmele care (re)apar în hora economică întinsă în jurul societăţilor acestuia se numără Exim Prod Colect SRL, Prodnef SRL şi Sort Nef SRL.
Problema de fond este, ca şi în precedentul act de control, că nu se cunosc furnizorii de materie primă folosită în producţia lingourilor de aluminiu. Ei figurează doar pe hârtii.

Nemulţumită de rezultatul noului val de controale, DGFP a contestat şi Decizia 29/2012 şi, pentru că contestaţia a fost respinsă, s-a adresat din nou instanţei de judecată pentru anularea documentului.
Pe de altă parte, şi de această dată s-a solicitat instanţei suspendarea executării actului de control, în care auditorii Camerei de Conturi Olt au dispus, din nou, recuperarea prejudiciului adus statului. Ultima rambursare pe anul 2011 către firmele liberalului Brătucu s-a făcut în luna noiembrie. Dacă paguba a crescut întinzându-se şi pe durata anului 2012, nu ştim. O vor afla reprezentanţii Curţii de conturi, care de vreo lună au luat din nou la bani mărunţi Direcţia de Finanţe. Care, la rândul ei, a luat la bani mărunţi firma Delta Aluminiu SRL din Slatina. Ce caută inspectorii fiscali acolo şi de ce acţionarii turci ai societăţii caută protecţie la un nivel foarte înalt, vom dezvălui într-un articol viitor.

Ex-deputatul Bulă se dă artist amator ca să-şi umfle pensia cu 50%

Singura artă pe care a practicat-o Nicolae Stan - Bulă a fost politica. Fără prea mare strălucire, însă

Fostul deputat de Olt Nicolae Stan, zis Bulă, care, imediat după ce a pierdut alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, s-a pensionat medical, vrea să-şi suplimenteze veniturile cu o indemnizaţie de fost artist amator, susţinând că, în tinereţe, a fost dansator de Căluş. Şi totuşi, Bulă nu a dansat niciodată frumosul şi complexul joc tradiţional. O spun vechi specialişti recunoscuţi în domeniul coregrafiei.

Primar al comunei Coloneşti vreme de peste 18 ani şi deputat de Olt în legislatura 2008-2012, Nicolae Stan a optat, imediat după alegerile parlamentare din decembrie, pe care le-a pierdut, pentru varianta pensionării pe caz de boală, lucru pe care nu şi l-ar fi imaginat în condiţiile în care ar fi câştigat un nou mandat de parlamentar. Ceea ce nu înseamnă că omul nu este bolnav. Venitul care îi revine însă ca pensionar pe cale medicală este unul infim faţă de indemnizaţia de parlamentar de care a beneficiat timp de patru ani, aşa că Bulă s-a gândit la suplimentarea pensiei cu o indemnizaţie de artist amator ca fost dansator popular în comuna natală. În acest sens a făcut apel la Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, unde a solicitat o adeverinţă care să ateste că a evoluat pe post de căluşar. O asemenea adeverinţă se eliberează în baza Legii 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Potrivit acestui act normativ, cei care au activat în formaţii corale, formaţii de dansatori sau instrumentiştii, o dată intraţi în sistemul public de pensii, pot beneficia, în condiţiile legii, de o indemnizaţie de 50% din valoarea pensiei.
Iar fostul primar şi deputat ar fi evoluat, în urmă cu aproape trei decenii, ca dansator într-o formaţie de căluşari din comuna natală, Coloneşti. Cel puţin aşa spune şeful Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional (DCPN) Olt, Dorin Teodorescu, care, foarte ataşat de persoana fostului deputat, trădând o veche relaţie de prietenie, s-a grăbit să îi elibereze mult dorita adeverinţă. „Lăsaţi-l, domnule, pe Stan. A venit anul acesta aici, la direcţie, distrus, a şi plâns. I-am dat adeverinţă că a jucat Căluşul, nu puteam să nu îi dau, pentru că am colaborat foarte bine cu el, nu a făcut nimeni ce a făcut el. Şi chiar a jucat Căluşul demult, când era preşedinte de CAP, prin ’85, ’86. Lăsaţi-l, că este distrus”, a declarat directorul DCPN Olt. Ar fi, totuşi, o mică problemă: specialiştii în domeniu care cunosc bine istoria formaţiilor de dansatori în Olt nu-şi amintesc să-l fi văzut vreodată pe Bulă executând acest frumos şi complex joc.

Uite artistul, nu e artistul

Iată ce spune cunoscutul coregraf Nichita Dragomira, fost director al Centrului Judeţean de Conservare si Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare şi al Ansamblului profesionist „Plaiurile Oltului”. „Bulă n-a jucat niciodată Căluşul. O spun cu o rezervă de numai 1%, că poate s-o fi îmbrăcat vreodată în costum de căluşar. Personal, nu ştiu ca el să fi jucat vreodată căluşul din 1979 încoace. Eu am lucrat la catedră, la Scorniceşti, iar din 1979 am fost adus la Slatina pe postul de coregraf, pentru că nu erau coregrafi în tot judeţul Olt. Ei bine, nu ştiu ca Bulă să fi jucat Căluşul. Şi îi cunosc bine pe cei care se ocupau cu Căluşul la Coloneşti, pe Stelică Martin, pe Neacşa. Pe de altă parte, la vremea aceea cei de la Coloneşti nu erau solicitaţi la niciun fel de manifestare artistică”, susţine Dragomira.

O spune şi Nicolae Alexandru, fost dansator şi coregraf profesionist. „El aşa spune, că ar fi jucat. Vine omul cu documente, îi dai adeverinţă. Eu, unul, nu îmi amintesc, de când am revenit în Olt, în 1986, să-l fi văzut vreodată în postura de dansator”, declară Alexandru. De altminteri, Nichita Dragomira şi Nicolae Alexandru erau, până în 1989, singurii dansatori-coregrafi cu atestat din judeţul Olt.

Tunuri

Deşi un bun neaşteptat pentru artiştii amatori care au prestat, cu adevărat, activitate artistică, Legea 8/2006 a creat şi condiţii favorabile unor adevărate tunuri financiare, după modelul bolnavilor închipuiţi care au beneficiat de pensie pe caz de boală sau după cel al revoluţionarilor înmulţiţi ca iepurii, deşi unii dintre ei au privit în direct la televizor, din pat, Revoluţia din 1989. Cel puţin în judeţul Olt numărul celor care au cerut adeverinţă care să ateste că au prestat activitate artistică este foarte mare, cei mai mulţi obţinând acest drept ca foşti interpreţi în formaţii corale. Potrivit CJP Olt, la 31 decembrie 2012, instituţia avea în evidenţă 624 de beneficiari pe Legea 8/2006. Prin 2009, directoarea Casei Judeţene de Pensii Olt, Silvia Drăghici, se arăta îngrozită de numărul mare de cereri care curgeau, pur şi simplu, către instituţie. De asemenea, Casa Naţională de Pensii atrăgea atenţia, prin adresa 795/27.03.2009, Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România că numărul foarte mare de cereri (7.768 de dosare în 2009) „se datorează în mare măsură acordării cu mare uşurinţă a calităţii de membru al unei uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică”. Mulţi dintre solicitanţi au devenit membri ai UCIMR cu puţin înainte de a depune dosarele la casele de pensii. De altfel, chiar şeful Direcţiei de Cultură Olt, Dorin Teodorescu, recunoaşte că legislaţia a fost extrem de permisivă şi că adeverinţe de artist amator au dat cu duiumul şi primăriile. „Eu aşa ştiu, că astfel de adeverinţe dădeau şi primăriile. Acum legea a fost modificată, în sensul că cei care solicită indemnizaţie trebuie să facă dovada că au atestat, că sunt membrii ai uniunilor de creatori”, afirmă Dorin Teodorescu.

•••

Deci şi Nicolae Stan trebuie să facă dovada că este membru al unei uniuni de creatori. Demersurile au fost, deja, demarate. Altminteri, ce căuta, nu mai departe de săptămâna trecută, căluşarul Stelică Martin din Coloneşti, prin Capitală, unde, potrivit apropiaţilor, urma să aibă o întrevedere cu deputatul PSD Mădălin Voicu? Trebuie spus că, cum, necum, artistul din Coloneşti a mai obţinut, în trecut, astfel de drepturi pentru diverse alte persoane, e drept, şi cu implicarea lui Bulă, pe atunci parlamentar cu influenţă. Acum influenţă nu prea mai are, dar Nicolae Stan este un om ambiţios. De ce, adică, fostul viceprimar al Slatinei şi actual consilier local Ana Anghel, de pildă, să primească o astfel de indemnizaţie (pentru că o primeşte) şi el, fost primar şi deputat, nu?

Candidatul PP-DD la Primăria Slatina, cercetat pentru înşelăciune şi plasare de valută falsă

Trecutul candidatului PP-DD la funcţia de primar al Slatinei furnizează surpriză după surpriză. Radu Orzaţă (foto), deşi acum un mieluşel manevrat de fostul general KGB Constantin Iavorski, care-l plăteşte din afacerile Unicom-Grup, se spărgea în figuri în primii ani de după 1990. N-avea, pe-atunci, permis de port armă, dar avea pistol pe care îl şi folosea. Avea şi bani cu duiumul de la părinţi, dar avea şi probleme cu legea. Una dintre probleme a fost un dosar penal pentru plasare de valută falsă.

La doar câteva luni după ce a trebuit să dea cu subsemnatul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru că a pus pistolul la tâmpla unui prieten şi şi-a bătut un alt amic, băgându-l în spital, Radu Orzaţă a fost luat la bani mărunţi de poliţişti şi procurori într-o poveste urâtă cu valută falsă. Totul a început în ziua de 25 februarie 1997, când un cetăţean din Slatina i-a sesizat pe oamenii legii de la Crimă Organizată cu privire la faptul că, în zona „Vacanţa”, un tânăr oferea spre vânzare valută falsă, respectiv lire sterline. În timpul cercetărilor, oamenii legii au stabilit că banii falşi fuseseră obţinuţi de Orzaţă Paul Radu, student la Universitatea Politehnica Bucureşti, ajutat să pună în circulaţie lirele sterline false de doi prieteni. Cei trei îşi recunoscuseră cinstit faptele, declarând sub semnătură că reuşiseră să vândă trei bancnote false a câte 50 de lire sterline fiecare, obţinând în schimbul lor 150.000 lei vechi. Potrivit declaraţiei pe care actualul candidat al PP-DD a dat-o poliţiştilor, acesta primise de la un bărbat necunoscut 10 bancnote de câte 50 de lire sterline, ştiind că banii erau falşi. Unul dintre cei doi amici a spus, însă, poliţiştilor că văzuse la Orzaţă nu mai puţin de 19 bancnote a câte 50 de lire sterline fiecare şi că acesta l-a rugat să le plaseze în Slatina.

Noroc cu procuroru’

Ulterior, în faţa procurorului de caz, Radu Orzaţă şi-a schimbat declaraţia, susţinând că tot ce spusese era neadevărat şi că prima declaraţie o dăduse sub presiunea poliţiştilor. Potrivit noii variante, el a intrat în posesia a trei bancnote, fiecare de 50 de lire sterline, la Bucureşti, în Piaţa Vitan, unde le-a primit de la un bărbat căruia îi vânduse mai multe cartuşe de ţigări de import, neştiind că erau bani falşi. În mod cu totul şi cu totul surprinzător, cel care văzuse la Orzaţă cele 19 bancnote a redus, ulterior, numărul hârtiilor la trei, astfel încât declaraţia dată la Parchet să se potrivească perfect cu cea a prietenului său aflat la ananghie.

Încă nu se stinseseră ecourile întâmplării cu pistolul din parcarea restaurantului Valea Oltului, o poveste în care victimele lui Radu Orzaţă au fost, tot ele, scoase vinovate pentru mărturie mincinoasă, deşi una (cea cu pistolul pus la tâmplă) se pricopsise cu atacuri de panică de care nu mai scăpa, iar cea bătută de Orzaţă avusese nevoie de opt zile de îngrijiri medicale. Atunci s-a găsit un magistrat înţelegător cu familia Orzaţă. Un asemenea magistrat s-a găsit şi în cel de-al doilea caz, în persoana fostului procuror Ioan Mihăilescu, azi avocat în cadrul Baroului Olt. Acesta a considerat că ultimele declaraţii le bat pe primele şi, cum între timp, cea de-a treia persoană care figura în dosar îşi găsise de muncă prin Germania, neputând fi, astfel, audiată, l-a scos de sub urmărirea penală pe Radu Orzaţă. Care a răsuflat uşurat din toţi rărunchii. Cu atât mai mult, cu cât faptele pentru care fusese cercetat, înşelăciunea şi punerea în circulaţie a unor valori falsificate, sunt infracţiuni pedepsite de Codul Penal cu ani grei de puşcărie.

Un pistolar pentru Primăria Slatina: Radu Orzaţă

Candidatul PP-DD la funcţia de primar al Slatinei, Radu Orzaţă, a ameninţat cu pistolul un prieten de pahar, l-a băgat în spital pe un altul, după care s-a făcut nevăzut. În urma faptelor sale, cel înscris acum în cursa electorală pentru Primăria Slatina a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, ameninţare şi lovire.

Scena care l-a îngrozit pe cel ameninţat cu arma de Orzaţă se petrecea în noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, la ora 02.30, în parcarea Restaurantului Valea Oltului de la marginea municipiului Slatina. Pe atunci, Radu Orzaţă avea 26 de ani şi făcea parte din categoria celor fără ocupaţie. Fără ocupaţie nu în urma vreunei restructurări de personal care să-l fi lăsat fără serviciu, ci fără ocupaţie ca băiat de bani gata. Plecat din fruntea societăţii Alro SA Slatina la scurtă vreme după Revoluţia din decembrie 1989, fostul director Alexandru Orzaţă, tatăl candidatului PP-DD, a intrat în serviciul unui fost general KGB, unde era plătit regeşte, aşa că fiul său nu era obligat de vreo soartă crudă să muncească, ci umbla creanga pe ici, pe colo, după ce părinţii săi s-au mutat la Bucureşti. Asta făcea actualul candidat al PP-DD şi în seara zilei de 8 iulie 1996: umbla creanga. Aşa a ajuns cu cei doi amici la Valea Oltului, de unde au plecat a doua zi dimineaţa, la 02.30, în stare de ebrietate. Nu se ştie ce a generat sfada dintre ei; cert este că, la un moment dat, Orzaţă a scos un pistol pe care îl deţinea ilegal şi l-a pus la capul unuia dintre amici, ameninţându-l că-i ia viaţa. Şi, ca să arate victimei că nu glumeşte, a tras un foc în aer. Zgomotul armei a mai descărcat energiile, aşa că agresorul s-a calmat, plecând cu cei doi prieteni la un alt local. Acolo, lui Radu Orzaţă i-a căşunat pe celălalt amic, pe care l-a lovit puternic cu pumnul în faţă. Cei doi amici de pahar au făcut, în aceeaşi zi, plângere la poliţie. În timpul cercetărilor efectuate la faţa locului, oamenii legii au găsit în parcarea de la Valea Oltului un cartuş pentru pistol cu muniţie iritant-lacrimogenă, netras. Cartuşul utilizat n-a fost de găsit, cum n-a fost de găsit pentru audieri nici Orzaţă. El a apărut târziu, când cazul a devenit o preocupare serioasă pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina.

Făcut scăpat

De la Poliţie dosarul a plecat către Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina cu propunerea de trimitere în judecată. La această concluzie au ajuns oamenii legii în urma cercetărilor: că autorul trebuie să ajungă în faţa instanţei de judecată. Având, însă, un tată celebru pe atunci în Olt (Alexandru Orzaţă a fost director al SC Alro SA vreme de peste un deceniu), Radu a scăpat de belea. Faptele sale au rămas, însă, în memoria poliţiştilor care au făcut cercetări în dosar şi în cea a unui magistrat „cumsecade”.

Nici victimele nu au uitat prea uşor această cumpănă din viaţa lor: cel căruia i s-a pus arma la tâmplă a ieşit cu greu, după mai multe zile, din starea de panică provocată de gestul lui Orzaţă, iar cel lovit a avut nevoie de o săptămână de îngrijiri medicale pe patul de spital. Cu toate acestea, amândoi au fost acuzaţi de mărturie mincinoasă. A fost singura carte pe care s-a putut juca, la un moment dat, salvarea lui Radu Orzaţă. O carte scoasă, însă, din mânecă.

Candidatul PP-DD la Primăria Slatina, Radu Orzaţă, este unealta unui fost general KGB

Radu Orzaţă lucrează pentru fostul general KGB Constantin Iavorski

Ce l-a făcut pe Radu Orzaţă, reprezentantul PP-DD în Consiliul General al Capitalei, să renunţe la mandatul său de consilier de Bucureşti pentru a candida la funcţia de primar al Slatinei, ştiind din capul locului că nu are nicio şansă la alegerile parţiale din 3 februarie? Răspunsul trebuie căutat nu implicit în persoana acestuia, ci luând aminte la cine se ascunde, de fapt, în spatele său. Dacă, inexplicabil, un asemenea individ ar ajunge vreodată să ocupe funcţia de primar, Primăria Slatina ar intra sub controlul unor foşti ofiţeri KGB, astăzi importanţi oameni de afaceri cu interese economice în România. Iată de ce.

Deşi din declaraţia sa de avere lipsesc sursele veniturilor, care în 2011 au fost de ordinul zecilor de mii de euro, este bine de ştiut că Radu Orzaţă a ocupat diverse funcţii de conducere în imperiul economic Unicom-Group, controlat de Constantin Iavorski, fost ministru al Energiei în Republica Moldova şi fost general KGB (temutul Comitet al Securităţii Statului în Rusia comunistă).

Constantin Iavorski a lucrat, în trecut, pentru miliardarul rus Roman Abramovici, dar şi pentru oligarhul Boris Berezovski, un apropiat al serviciilor secrete ruse (FSB). Potrivit unui investigator american, Jeffrey Robinson, care a făcut documentări pe marginea crimei organizate ruse, la jumătatea anilor ’90, când Kremlinul a decis să privatizeze rafinăria OMSK Oil, controlată până atunci de stat, compania Sibneft, controlată de Abramovici şi vândută, în 2005, companiei Gazprom, a fost implicată într-un caz sinistru. Pentru că s-a opus vânzării acţiunilor deţinute de stat, directorul general de atunci al rafinăriei a sfârşit tragic, fiind găsit mort în apele unui râu. Acţiunile au fost cumpărate de Sibneft, iar vânzările de petrol s-au făcut printr-o companie din New-York, Belka Energy, şi prin compania Runicom, unde s-a şcolit în afaceri Constantin Iavorski, potrivit Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI).

Iavorski şi familia Orzaţă

După ce a ieşit din politică (dar întreţinând, potrivit presei din România, legături cu serviciile secrete ruseşti), Constantin Iavorski a început, în 1993, să facă afaceri în România. Pe când ministru al Industriilor era Dan Ion Popescu, Iavorski a început să domine, prin Unicom SA, piaţa importurilor de carburanţi şi combustibili pentru industria energetică, devenind principalul furnizor de păcură pentru companii precum Conel sau Termoelectrica. Din 1999, grupul a intrat şi pe segmentul serviciilor de bunkeraj (alimentarea navelor cu combustibili). În prezent, Unicom-Group cuprinde firmele Unicom Holding (importă şi comercializează carburanţi şi combustibili), Unicom Oil Terminal (servicii pentru firme cu profil petrolier şi chimic), Unicom Tranzit şi Unifertrans (transporturi de marfă pe calea ferată) şi Unicom Wood Production (prelucrarea lemnului).

Mâna lungă a fostului general KGB, intrat în afaceri cu soţia, Larisa, şi cu cele două fiice ale sale, Olga şi Irina, s-a chemat, ani la rând, Alexandru Orzaţă, fostul director general al SC Alro SA Slatina şi tatăl lui Radu Orzaţă, plecat de la conducerea unităţii slătinene imediat după 1990. Potrivit unor informaţii, ruperea sa de Alro n-a fost totală, el lucrând ulterior, pentru un timp, pentru un fost ofiţer DIE (Departamentul de Informaţii Externe), Ştefan Mărgineanu, prin firma căruia, SC Metanef SA, Alro îşi vindea marfa şi se aproviziona cu materie primă şi materiale din ţară şi străinătate. Ulterior îl găsim pe Orzaţă cocoţat în funcţia de preşedinte al Unicom SA, aparţinând familiei Iavorski. Orzaţă a deţinut, pentru un timp, şi acţiuni la această companie.

Pe fiul lui Orzaţă, Radu, îl găsim, de prin 2008 încoace, preşedinte al consiliului de administraţie şi director general al SC Unicom Top Energy SRL, prin care Iavorski făcea bani buni din comerţul cu combustibili solizi, lichizi şi gazoşi şi cu produse derivate. În 2010, mai multe firme, printre care şi SC Unicom Top Energy SRL, sunt absorbite de Unicom Holding, iar numele lui Orzaţă junior dispare din scriptele oficiale ale firmelor lui Iavorski. Pentru scurtă vreme, pentru că în decembrie 2010 îl găsim pe postul de manager proiect produse energetice la SC Unicom Holding SA. „Acum sunt director general şi acţionar la Unicom-Group“, a recunoscut, ieri, pentru Gazeta Nouă, Radu Orzaţă

Legături

După anul 2000, Iavorski deţinea, împreună cu soţia, Larisa, şi cele două fiice ale sale, Olga şi Irina, acţiuni în compania Cemtrade, o subsidiară a concernului Russky Alyuminiy, controlat de cei doi oligarhi şi care preluase fabrica de alumină de la Oradea, cu intenţia de a pune mâna şi pe Alro Slatina.

Numele firmelor lui Iavorski a fost legat de contrabanda cu păcură la începutul anilor 2000, precum şi de diverse operaţiuni de transfer al banilor prin reţele complicate de off-shore-uri. Aici s-a dovedit extrem de util Alexandru Orzaţă, tatăl lui Radu Orzaţă şi reprezentantul mai multor firme marca Iavorski la cele mai importante licitaţii.

Iată din ce soi de cerc vine candidatul PP-DD să lupte pentru fotoliul de primar al Slatinei, poziţie din care s-ar putea aranja afaceri extrem de profitabile pentru camarila din spatele său. Există mai multe precedente la acest capitol. Unul dintre ele are legătură cu Primăria Iaşi, oraş care se încălzea cu cărbune livrat de o firmă cu sediul într-o căsuţă poştală din Cipru, Constant Oil, reprezentată în relaţiile cu terţi de către Alexandru Orzaţă.

•••

Luat în spaţiu de nevastă, care deţine un apartament în Slatina, obţinut printr-un contract de vânzare-cumpărare în anul 1996, cu un an înainte de a se căsători cu el, Radu Orzaţă şi-a tras buletin de Slatina în ultima zi legală până la depunerea candidaturilor.

Întrebat, ieri, în cadrul unei conferinţe de presă, ce sumă i s-a solicitat de către partidul din care face parte pentru a fi validat drept candidat la funcţia de primar al Slatinei, Radu Orzaţă a răspuns, râzând încurcat, că nu i s-au cerut bani. Întrebarea făcea aluzie la practica PP-DD pusă în valoare chiar prin Orzaţă, care vindea ca la târg locurile pe listele de candidaturi ale partidului la alegerile parlamentare, cu 50.000 euro „bucata“, indiferent cui, numai banu’ să iasă.

Cât de bine cunoaşte Orzaţă junior Slatina, a arătat-o până nu demult panoul electoral care îndemna oamenii să îl aleagă primar şi care a stat montat mai multe zile nu la intrarea în Slatina, ci hăt, departe, tocmai spre Brebeni, acolo unde crede candidatul PP-DD că începe sau se sfârşeşte Slatina.

Instanţa lasă mega-scandalul fraudei de la Finanţe fără vinovaţi. Fum fără foc?

DGFP Olt caută scăpare în instanţă

Scandalul dintre Curtea de Conturi a României şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Olt pe marginea rezultatelor controlului derulat de auditorii Camerei de Conturi Olt în 2011 are la bază informaţii extrem de interesante despre firme controlate de oameni cu nume sonore în mediul de afaceri local. Noi am intrat în posesia acestor informaţii conţinute de Decizia 26/2011 a Curţii de Conturi, document, s-o spunem din capul locului, atacat în instanţă de instituţia controlată şi anulat, parţial, nu demult, de Tribunalul Olt. Soluţia nu este definitivă, iar povestea e departe de punctul final.

Controlul Curţii de Conturi derulat în 2011 la Direcţia de Finanţe Olt, pe activitatea anului 2010, avea să descopere una dintre cele mai bine organizate grupări specializate în fraudarea statului, cu tentacule în mai multe judeţe şi din înlănţuirea căreia nu lipseau figuri cunoscute în Olt. Vorbim de afacerile cu lingouri de aluminiu care au zguduit Finanţele Publice Olt, totul cuprins într-un circuit economic ciudat, cu documente fiscale fictive şi rambursări de TVA de milioane şi milioane de lei. Să dăm detalii.

Suspiciuni netulburate

Printre beneficiarii acestor afaceri s-au numărat Gabriel Brătucu, fost consilier judeţean, care controlează firmele Prodal SRL, Gabi Plast SRL şi, prin fiica sa, Methalux Olt SRL, dar şi Ştefan Gherghină, patronul SC El Press Import-Export SRL, coleg de partid cu Brătucu în PNL şi soţul Elenei Gherghină, director general al DGFP Olt în timpul şirului de tranzacţii suspecte şi al rambursărilor de TVA.

Deşi societăţile comerciale din Olt în discuţie au fost supuse inspecţiilor fiscale, auditorii Camerei de Conturi arată că reprezentanţii Fiscului nu şi-au făcut meseria conform îndatoririlor la care legea îi obligă. „Deşi la data efectuării inspecţiilor fiscale existau, la Compartimentul de Schimb Internaţional de Informaţii, indicii cu privire la existenţa unor neconcordanţe de valori foarte mari în ceea ce priveşte achiziţiile, respectiv livrările declarate de contribuabilul supus verificării şi partenerii acestuia, pentru clarificarea acestora şi pentru stabilirea realităţii operaţiunilor economice organele de inspecţie fiscală nu au dispus efectuarea de controale încrucişate”, se arată în nota de control. Această „scăpare” i-a alertat pe auditorii Curţii de Conturi, care au solicitat Direcţiei de Finanţe documente suplimentare din care să rezulte natura şi provenienţa bunurilor achiziţionate, respectiv facturi de achiziţie şi livrare, rapoarte de fabricaţie, contracte de vânzare-cumpărare, certificate de calitate etc. Aşa s-a descoperit că firmele din Olt vindeau lingouri de aluminiu obţinute din valorificarea deşeurilor neferoase pentru care, susţin auditorii, trebuia aplicată taxarea inversă (caz în care nu se rambursează TVA) şi că, de fapt, furnizorii acestor deşeuri nu aveau declarate astfel de vânzări „ceea ce crează suspiciunea cu privire la realitatea tranzacţiilor”.

Două aspecte

Două aspecte aveau, aşadar, a reproşa, sub parafă oficială, reprezentanţii Curţii de Conturi inspectorilor fiscali: faptul că au acceptat rambursări de TVA firmelor din Olt controlate de Brătucu (care, judecând după conţinutul deciziei Curţii de Conturi, pare să fi fost un soi de creier), şi că, în condiţiile în care existau informaţii că tranzacţiile erau fictive, nu şi-au adâncit investigaţiile fiscale prin controale încrucişate.

Dacă în primul caz avocaţii Fiscului au reuşit să convingă instanţa de judecată că legislaţia din România care reglementează gestionarea deşeurilor reciclabile era, în 2010, depăşită de cea europeană, care impune finalmente în astfel de cazuri şi că, prin urmare, rambursările de TVA în discuţie au fost legale sub acest aspect, nimeni nu a putut dovedi că tranzacţiile de lingouri şi de deşeuri folosite în obţinerea lingourilor de aluminiu nu au fost fictive. Ba, din contră, indiciile sunt evidente, iar exemplele la care auditorii recurg foarte des fac referire la firmele lui Brătucu.

Surse și livrări fictive

De unde îşi procura Gabriel Brătucu, prin SC Prodal SRL, lingourile de aluminiu? Potrivit documentelor fiscale, de la 18 firme din localităţile Cârcea şi Coşoveni, judeţul Dolj. Care însă, potrivit Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Craiova, nu deţineau autorizaţie pentru efectuarea operaţiunilor de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile din care să rezulte materii prime secundare (lingouri de aluminiu). Şi care nu au putut dovedi, pe lângă faptul că nu puteau obţine lingouri, nici existenţa altor furnizori care să le fi vândut astfel de marfă. Ceea ce înseamnă că între firmele din Dolj şi Olt nu se învârteau decât hârtii. Să cităm: „În condiţiile în care aceste societăţi nu sunt autorizate să producă lingouri de aluminiu din operaţiuni de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile şi nu justifică nici achiziţia de la alţi furnizori a lingourilor de aluminiu şi a aliajelor de aluminiu livrate, operaţiunile cu astfel de mărfuri, înscrise în facturile de livrare emise către SC Prodal SRL Slatina, nu sunt reale”.

Şi mai există o ciudăţenie pe care cei care s-au văzut cu milioane de lei în conturi de pe urma rambursărilor de TVA nu au putut-o explica: între scrisul de pe documentele justificative emise de SC Prodal SRL (facturi, bonuri de cântar, certificate de calitate etc.) şi cel de pe documentele emise de unii dintre furnizorii doljeni există asemănări evidente. De asemenea, aceleaşi caractere ale scrisului se întâlnesc şi pe facturile fiscale emise de SC Methalux Olt SRL şi SC Gabi Plast SRL Slatina, care au beneficiat de rambursări de TVA.

Să mai spunem că aşa-zişii furnizori ai firmelor slătinene s-au dovedit a fi, o dată în plus, nişte evazionişti sadea. Stau mărturile cele 22 de sesizări penale întocmite de Garda Financiară Dolj şi Garda Financiară Bucureşti împotriva acestora. De ce a intrat pe fir şi Garda Financiară Bucureşti? Pentru că în ecuaţie au fost introduse fictiv şi vreo câteva zeci de firme din Capitală, Călăraşi şi Baia Mare. Este vorba de 42 de firme care au cu totul şi cu totul alt obiect de activitate decât cel de valorificare a deşeurilor şi care, ca atare, nici nu au declarat vreodată la Fisc astfel de livrări. Mai mult, unele dintre ele se găseau, în timpul tranzacţiilor suspecte între societăţile din Dolj şi Olt, în inactivitate temporară. Este cazul SC Flo & Lau Com SRL şi SC Zelina Expert SRL, toate din Bucureşti. De asemenea, multe dintre firmele introduse fictiv în circuit, precum SC Mad Mary Impex SRL Bucureşti, SC Larcas Line SRL Bucureşti, SC 2rv Real Estate SRL Bucureşti, SC Emi Dalan SRL Călăraşi, SC Gibifi SRL Bucureşti sau SC Invest Adris SRL Baia Mare, nici nu sunt declarate ca plătitoare de TVA. Cu toate acestea, o societate doljeană care apare în documente ca firmă achizitoare deduce TVA aferentă tranzacţiei declarate, prin înscrierea de date nereale în documentele de achiziţii.

Schema de lucru

Potrivit actului de control al Curţii de Conturi, schema circuitului pleca de la achiziţii de lingouri de aluminiu a căror provenienţă nu putea fi justificată, apoi erau introduse în circuit mai multe societăţi care aveau rolul de a îndepărta firmele beneficiare de rambursări de TVA, respectiv SC Gabi Plast SRL şi SC Methalux Olt SRL, de tranzacţiile nereale de la începutul circuitului. Pe post de firme interpuse erau folosite, fie ca societăţi autorizate să valorifice deşeuri industriale reciclabile pentru care nu s-a aplicat taxarea inversă (acestea „deduceau nelegal TVA pe baza înregistrărilor de operaţiuni nereale privind achiziţia de lingouri în loc de deşeuri”), fie ca simple intermediare, Prodal SRL, Exim Prod Colect SRL, Prodnef Com SRL, El Press Import-Export SRL, Sort Nef SRL, Anvo Aluminiu SRL. Procedându-se astfel, s-a încercat să se dea un caracter de legalitate rambursărilor de TVA de care beneficiau ultimele firme din circuit, prin „interpretarea eronată a prevederilor legale la aplicarea măsurilor de simplificare pentru operaţiuni de valorificare a deşeurilor industriale neferoase”.

Toate aceste manevre au dus la diminuarea nelegală a venitului la bugetul de stat cu peste 14 milioane de lei, sumă reprezentând TVA dedusă nelegal din aceste operaţiuni. Din cele 14 milioane, peste 8,6 milioane de lei au fost rambursate de la bugetul de stat fără ca suma să fi fost plătită de vreunul dintre agenţii economici implicaţi în aceste operaţiuni.

Niciun vinovat

Rezultatele controlului a avut câteva efecte mai mult administrative: o verificare la DGFP Olt dispusă de şeful de atunci al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar (cercetat penal, acum, pentru instigare la evaziune fiscală), o dispoziţie a Ministerului de Finanţe privind recuperarea prejudiciului (despre care nu s-a mai auzit apoi nimic) şi transferul şefei Fiscului local, Elena Gherghină, pentru şase luni, pe o funcţie inferioară. Revenită în fruntea instituţiei la mijlocul lui 2012, Elena Gherghină a dispărut din nou de pe fotoliul de director în toamna anului trecut. În rest, nimeni n-a mâncat usturoi, deşi miros există. Dovadă: dispariţia multora dintre firmele implicate prin cereri de radiere de la Registrul Comerţului, (SC Banuto SRL Coşoveni - Dolj, dizolvată prin lichidare în 15 iulie 2011, SC Vitop SRL Coşoveni, dizolvată în martie 2012, Bridcom SRL Cârcea, care nu are depus la Fisc bilanţ contabil decât pe un an etc.), sau intrarea în insolvenţă a altora, precum Prodal SRL şi Gabi Plast SRL, în chiar mijlocul scandalului.

Direcţia de Finanţe a contestat decizia Curţii de Conturi, apoi, contestaţia fiind respinsă, a atacat-o în instanţă. Pe data de 20 noiembrie 2012, Tribunalul Olt admite acţiunea Fiscului şi anulează parţial Decizia 26/2011; judecătorii sunt, însă, şi ei, oameni. Soluţia nu a fost definitivă, putând fi atacată cu recurs.

Cauza se află şi în atenţia procurorilor DNA Craiova, care au făcut deja audieri în dosar şi care aşteaptă, probabil, soluţia finală a instanţei.

Şi totuşi…

Partea a doua a deciziei, privitoare la rambursarea ilegală a TVA în valoare aproape 3 milioane de lei către firma SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de omul de afaceri Gheorghe Bădiţă, şi-a urmat cursul, producând efecte devastatoare pentru actorii poveştii, respectiv Florin Bîlteanu, director adjunct la Finanţe, coordonator al activităţii de inspecţie fiscală şi Ion Encescu, şeful Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (AFPCM), arestaţi preventiv în 20 decembrie sub acuzaţia de aderare la un grup infracţional organizat, abuz în serviciu contra intereselor publice şi complicitate la evaziune fiscală. Cercetate în aceeaşi cauză mai sint inspectaorele fiscale Gheorghiţa Prunişoară şi Anastasia Lioveanu, subordonatele lui Bîlteanu, acestea fiind împinse mai mult de amploarea cazului în dosar decât de o vinovăţie certă, lucru care a făcut să fie cercetate în stare de libertate.

Să mai spunem că din rechizitoriul procurorilor (dosarul este unul complex, care priveşte grupul infracţional condus de comisarul şef de poliţie Laurenţiu Lazăr, de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Olt), nu lipseşte nici Gabriel Brătucu.

Ce nu se ştie

Ceea ce nu se ştie decât de foarte puţină lume este că şi pe timpul controlului, rambursările de TVA către firmele în cauză au continuat, până spre septembrie 2011. Ca atare, controlul efectuat de Curtea de Conturi în 2012 nu avea cum să nu atingă acest aspect. Aşa că reprezentanţii DGFP Olt trebuie să facă faţă unui alt act de control care o pune într-o lumină extrem de proastă. Vorbim de Decizia 29/27 iunie 2012, în care apar şi alte firme din Olt, unele dintre ele foarte cunoscute în domeniul metalurgiei aluminiului. Toate acestea vor face, însă, subiectul unui alt articol. Până atunci, să spunem doar că Direcţia de Finanţe Olt şi-a pus din nou nădejdea în judecătorii Tribunalului Olt, unde de curând a atacat şi această decizie. După ce contestaţia împotriva documentului a fost respinsă.

 Curtea de Conturi arată că statul a fost înşelat cu sume uriaşe

Caracatiţa lui „Tătuţu”. Noi dezvăluiri în dosarul „lotului” Lazăr

Reţinerile şi, ulterior, arestările în cazul grupului infracţional condus, potrivit procurorilor, de comisarul şef Laurenţiu Lazăr de la Serviciul de Investigarea Fraudelor Olt (Florin Bîlteanu şi Ion Encescu de la Finanţe, afaceriştii Gheorghe Bădiţă şi Ionuţ Poteraş) reprezintă doar o primă etapă, cel puţin pe linia returnărilor ilegale de TVA, declanşarea celei de-a doua etape fiind prelungită de acţiunea în instanţă a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Olt împotriva unei decizii a Curţii de Conturi a României, respectiv a Camerei de Conturi Olt.

Este vorba de Decizia 26/2011, formulată de Camera de Conturi Olt după un audit riguros efectuat de reprezentanţii instituţiei la DGFP Olt în 2010 - 2011 asupra modului în care a fost acordată rambursarea taxei pe valoarea adăugată în anul 2010 către unii agenţi economici. Controlorii au găsit grave abateri de la lege. Vorbim, pe de o parte, de returnările, considerate ilegale de auditori, a TVA către firme controlate de omul de afaceri Gabriel Brătucu, fost consilier judeţean din partea PNL şi fost director al ARR Olt (aceste rambursări au făcut, în 2011, obiectul unui scandal mediatic de larg răsunet), iar pe de altă parte de returnările de TVA către SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de Gheorghe Bădiţă. Ei bine, această decizie a fost contestată de DGFP Olt la Curtea de Conturi a României şi apoi, după ce contestaţia a fost respinsă, atacată de instituţia auditată la Tribunalul Olt. Deşi existau indicii certe ale săvârşirii unor grave infracţiuni, organele de cercetare penală au aşteptat pronunţarea instanţei de judecată, care a dat Direcţiei de Finanţe câştig de cauză doar pe jumătate, respectiv în cazul returnărilor de TVA către firmele lui Brătucu, nu şi în cazul SC Marconf SRL. Instanţa s-a pronunţat în 20 noiembrie 2012, iar în prima parte a lunii decembrie procurorii DIICOT Craiova au procedat la reţinerea a zece persoane pentru o perioadă de 24 de ore, din care cinci au fost arestate preventiv în 20 decembrie 2012. Care este legătura dintre cele două cazuri aparent distincte?

Toate iţele duc la „Tătuţu”

Gruparea condusă de comisarul şef Laurenţiu Lazăr, zis „Tătuţu”, avea toate elementele unei caracatiţe mafiote cu tentacule întinse către diverse firme şi către mai multe instituţii publice, printre care se număra şi Direcţia de Finanţe Olt. Deşi nu îi punem în legătură directă în acest caz, trebuie totuşi să spunem că unul dintre şefii acestei instituţii, Florin Bîlteanu, coordonatorul activităţii de inspecţie fiscală, este naşul lui Lazăr.
Legătura dintre „Tătuţu” şi DGFP Olt poate fi făcută prin numirea mai multor persoane, nu doar a afaceristului scăpătat Gheorghe Bădiţă, pentru care Lazăr făcea presiuni la nivelul unor funcţionari publici ce erau îndemnaţi, sub ameninţări, să încalce legea acordându-i şefului de la Marconf sume de bani cu titlu de subvenţie, fără ca acesta să aibă dreptul să se bucure de asemenea beneficii.

Deşi numele său a fost legat direct de scandalul rambursărilor de TVA pentru care instanţa s-a pronunţat în favoarea reclamantei DGFP şi a sa personal, liberalul Gabriel Brătucu apare şi în rechizitoriul procurorilor în cazul Lazăr & Compania, ca partener de afaceri al firmei Roedil Service SRL, administrată de soţia poliţistului Lazăr şi către care firma lui Brătucu, SC Prodal SRL, a plătit zeci de mii de lei pentru servicii de pază. Ca apropiat al lui Lazăr, Brătucu s-a bucurat de protecţie în mai multe planuri. În timpul audierilor într-un dosar penal folosit ca mijloc de intimidare, o funcţionară de la DGFP, Alina Popa, a trebuit să facă faţă unor presiuni de neimaginat din partea lui Lazăr şi a unui coleg al acestuia de la Investigarea Fraudelor, Bogdan Gheorghiceanu, amândoi hotărâţi s-o determine cu orice preţ să fie de acord cu o rambursarea ilegală în valoare de milioane de lei către o firmă administrată de fiica lui Brătucu, Methalux Olt SRL. La un control al Camerei de Conturi Olt, s-a dovedit că firma solicitantă nu avea drept de deducere a TVA. Într-un final, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt i-a dat dreptate femeii, scoţând-o de sub urmărire penală.

Într-un mod similar, Laurenţiu Lazăr a exercitat presiuni asupra Alinei Popa şi în cazul firmei SC Acord Invest SRL Slatina, încercând să o determine pe funcţionară să renunţe la actele de control întocmite la respectiva societate comercială. Explicaţia? În perioada 2010-2011, Lazăr şi, din nou, amicul său Gheorghiceanu s-au sesizat din oficiu în mai multe dosare penale împotriva unor societăţi comerciale din Potcoava, pentru faptul că au fost utilizate în diverse tranzacţii comerciale bilete la ordin care nu aveau acoperire în conturi. În realitate, acest mod de lucru a fost utilizat de cei doi poliţişti pentru ca, pe de o parte, Roedil Service SRL să obţină contracte de monitorizare, pază şi protecţie, iar pe de altă parte ca deşeurile de materiale feroase şi neferoase colectate şi comercializate de firmele din Potcoava să fie direcţionate către SC Acord Invest SRL care, la rândul ei, distribuia marfa către SC Prodal SRL, susţin surse judiciare.
Or, firmele controlate de familia Brătucu, SC Prodal SRL, SC Gabiplast SRL şi SC Methalux Olt SRL sunt principalele societăţi comerciale vizate în decizia Curţii de Conturi a României care a fost atacată în instanţă de Direcţia de Finanţe.

Finalul procesului, aşteptat de procurorii DNA

Soluţia Tribunalului Olt care a dat câştig de cauză DGFP poate fi atacată cu recurs, iar Curtea de Conturi se pregăteşte să uzeze de această posibilitate juridică. Cel mai interesat de acest proces este Florin Bîlteanu, în ajutorul căruia au sărit, ca intervenienţi în numele altei persoane, mai mulţi colegi din instituţie şi diverse societăţi comerciale, printre care cele trei firme ale familiei Brătucu vizate direct în decizia Curţii de Conturi, dar şi SC Delta Aluminiu SA, unde lucrează, pe postul de director economic, soţia lui Bîlteanu. Soluţia finală este aşteptată cu interes şi de procurorii DNA Craiova, unde au ajuns actele de control ale Curţii de Conturi încă din 3 octombrie 2011. Până una, alta, Brătucu şi-a băgat două firme, Prodal şi Gabiplast, în procedura falimentului.
Interesul procurorilor DNA în cazul Deciziei 26/2011 a Curţii de Conturi a României a fost stârnit cu precădere de tehnica pe care firmele lui Brătucu o foloseau pentru a beneficia de rambursări de TVA. Amănunte din acest document, în curând.