Fostul senator Zlăvog, în afaceri cu iz de mânărie la Găneasa

Fost senator PRM de Olt în perioada 2000 – 2004 şi consilier judeţean în mandatul 2008 – 2012, omul de afaceri Gheorghe Zlăvog şi-a pus lumea-n cap la Găneasa, unde deţine o căsoaie cât toate zilele, terenuri cumpărate din domeniul public, dar şi o afacere închegată, prin larga bunăvoinţă a autorităţilor locale, cu fonduri europene de peste 1,7 milioane de euro. Comportamentul său de moşier cu pretenţii dincolo de limita bunului simţ şi de lege supără mai mulţi localnici care îşi văd încălcate drepturile şi interesele legitime. Răspunzând sesizărilor acestora, am descins la faţa locului în documentare şi, interesându-ne de modul în care a dobândit fostul parlamentar PRM ceea ce are acum în comună, am găsit lucruri foarte interesante.

Costel MIREA

După 1990, Gheorghe Zlăvog a intrat în afaceri în domeniul construcţiilor. Cele două firme pe care le controlează, SC Romcristal SA şi SC Megalit SRL, i-au adus o bunăstare care se reflectă în casele şi terenurile pe care le deţine la Slatina, Predeal şi Tunari – Ilfov. În urmă cu mai mulţi ani, el şi-a extins averea şi în spaţiul rural, cumpărând imobile în comuna Găneasa, unde acum deţine o căsoaie cu etaj şi o afacere în domeniul piscicol durată cu fonduri europene de peste 1,7 milioane de euro, după ce a concesionat lacul de acumulare din localitate pe bucăţi. Afacerea, lăcomia şi aroganţa fostului senator aduc însă daune localnicilor.

După ce a concesionat lacul prevăzut cu baraj şi a creat un altul mai mic în vecinătate, pe un teren cumpărat de la o persoană fizică, a dispărut un pod construit din tuburi de beton pe canalul de scurgere al lacului principal. Podul servea la trecerea localnicilor din mai multe sate, printre cele două lacuri de acumulare, către proprietăţi agricole şi către o poiană unde oamenii îşi lăsau animalele la păscut. Dispărând podul cu pricina, a apărut un altul în aval, la nici 100 de metri distanţă, dar nu din tuburi (care au dispărut din zonă), ci din beton brut, opturând curgerea apei care, la fiecare ploaie serioasă, inundă terenurile agricole din zonă, creând pagubă localnicilor.

Plângeri şi termene nerespectate

„La ultimele inundaţii a fost prăpăd pe terenul meu şi pe alte terenuri din cauza acelui beton turnat de-a dreptul în canal. Nu cu mult timp înainte dădusem cu îngrăşăminte la grâu, o investiţie pierdută. Şi sunt mai multe probleme cu domnul Zlăvog. Când a săpat să toarne podul acela de beton, mi-au dispărut şi grămezile de bălegar pe care le aveam în vecinătate, la capul locului”, se plânge unul dintre localnici, Marin Bădicescu, care deţine teren în tarlaua cu pricina (T109) şi care a făcut mai multe sesizări ba la primărie, ba la prefectură.

Într-un final, prin 2012, a reuşit să urnească din loc o comisie constituită la nivelul primăriei, care a constatat la faţa locului abuzurile lui Zlăvog, punându-i acestuia în vedere, printre altele, să spargă podul-stăvilar şi să construiască un altul din tuburi de beton, pentru ca apa să aibă curgere liberă. Comisia a stabilit şi un termen – 15 martie 2012. Au trecut doi ani, iar grămada de beton e tot acolo.

Locul vechiului pod se află acum în stăpânirea fostului parlamentar, care a obţinut de la primărie încă o suprafaţă de teren de-a lungul canalului de scurgere, chipurile pentru întreţinerea barajului. Ceea ce nu ştiu localnicii este că, în înţelegere cu autorităţile locale, ex-senatorul Gheorghe Zlăvog a cumpărat cam toată zona împrejmuitoare a lacului. Aşa a dispărut „planul”, adică o cale de acces între Drumul Naţional 64 şi terenurile agricole ale oamenilor din satul Oltişor, care, de unde până mai ieri parcurgeau doar câteva sute de metri până la proprietăţile agricole, acum trebuie să ocolească peste trei kilometri, prin Enoşeşti (Piatra Olt) pentru a ajunge la terenuri.

Întrebat dacă cele relatate de cetăţeni sunt adevăruri, Gheorghe Zlăvog ne-a înşirat povestea în varianta sa, sărind cu grijă detaliile pe care le deţinem noi. A spus, printre altele, că vechiul pod nu el l-a dărâmat, ci primăria. Şi tot primăria a luat tuburile. Noul pod-stăvilar nu provoacă niciun fel de inundaţie, ci de vină este canalul colmatat şi plin de buruieni. Vorbim de canalul care preia apa din cele două lacuri ale sale şi care ar trebui să-i dea griji şi lui, nu doar autorităţilor. În rest, tot ce a concesionat şi a cumpărat în zonă a fost concesionat şi cumpărat cinstit şi legal. Cât de cinstit s-a făcut totul, vom arăta mai jos.

Coincidenţe suspecte

Căutând să parcurgem drumul lui Gheorghe Zlăvog către averea şi afacerile pe care le deţine azi în Găneasa, am găsit lucruri mai mult decât interesante. Deşi casa, neterminată atunci, a fost cumpărată cu mulţi ani înainte, Zlăvog nu a demarat nici o afacere în localitate decât după ce a ajuns senator. Concesionarea unei părţi a lacului de acumulare pe o perioadă de 49 de ani, prin intermediul firmei Megalit SRL, reprezentată legal la acea dată de soţia fostului senator, s-a făcut pentru o redevenţă de numai 1.470 de euro, plătită în două tranşe anuale (2004 şi 2005). Trebuie precizat că, tot atunci, una dintre firmele controlate de parlamentar a renovat şi sediul primăriei pentru o sumă frumoasă. Toate acestea se petreceau pe timpul primarului Ilie Tâlvănoiu.

Relaţiile excelente între Zlăvog şi autorităţi au continuat şi sub mandatul fostului primar Nicolae Preda (2008 – 2012). În acest interval, patronul de la Romcristal a reuşit, prin licitaţii ale căror anunţuri de participare erau publicate în publicaţii cu tiraj extrem de mic şi apariţii rare, să cumpere de la primărie suprafeţele de teren din jurul afacerii sale. Aşa a dispărut „planul” pe care localnicii îl foloseau din moşi-strămoşi, aşa a dispărut şi poiana din coasta proprietăţii lui Zlăvog, acolo unde oamenii îşi păşteau vitele.

Afaceri cu iz de mânărie

După ce, prin contractul 2290/30.09.2004, SC Megalit SRL a concesionat 1,75 ha din lac, restul luciului de apă a fost concesionat prin acte adiţionale, Primăria i-a concesionat apoi diverse suprafeţe de teren, printre care şi păşuni. În urmă cu trei ani, Consiliul Local Găneasa aproba, prin Hotărârea nr. 12 din 22.02.2011, vânzarea prin licitaţie publică a 13.524 mp de teren exact în zona de interes a fostului senator. Evident că, la licitaţia organizată în data de 17 iunie 2011, câştigătoare a ieşit SC Megalit SRL, care a avut doi concurenţi: o firmă de construcţii cu sediul în Slatina, care a oferit suma de 4.600 de lei pentru suprafaţă scoasă la mezat, şi o persoană fizică, tot din Slatina, care a oferit 4.200 de lei. Firma câştigătoare a oferit, cu totul şi cu totul „întâmplător”, cel mai bun preţ – 5.000 de lei.

Este momentul să spunem că, în dialogul nostru cu fostul senator, acesta spunea că s-a retras din afacerile cu construcţii pentru că azi lucrările se dau pe şpagă, iar el este o persoană cinstită. Cât de cinstit a fost Gheorghe Zlăvog la licitaţia din 17 iunie 2011 o spune identitatea celor care l-au concurat: firma de construcţii are sediul social la aceeaşi adresă cu firmele fostului senator, iar persoana fizică participantă este o rudă apropiată a sa, fost acţionar în SC Megalit SRL.

•••

Să mai spunem că bunele relaţii dintre ex-primarul Nicolae Preda şi ex-senatorul Gheorghe Zlăvog care s-au manifestat, odată, la nivel oficial, s-au transformat, ulterior, în relaţii de bună vecinătate. Pentru că, înainte de a i se sfârşi mandatul de primar, fostului edil i-a răsărit o gospodărie, cu acoperiş şi lac, chiar lângă gospodăria lui Zlăvog, unde îşi adăposteşte animalele şi utilajele agricole pe care le deţine.

(Publicat în Gazeta Nouă din 25 martie 2014)

Cum a ajuns sora lui Remeş în dosarul mafiei de la FC Caracal

Una dintre persoanele acuzate de fraude economice în dosarul „FC Caracal”, alături de fostul primar al oraşului Gheorghe Anghel şi de fostul şef al SC IGO SA Caracal, Stelian Veselin, Artemiza Pisică, nimeni alta decât sora fostului ministru al Agriculturii, Decebal Traian Remeş (care a ispăşit un an de închisoare în dosarul „Caltaboşul”), a intrat în hora mafiei de la fosta echipă de fotbal din poziţia de director economic al IGO. Femeia care a executat ordinele lui Veselin a fost bine recompensată atât de şeful ei, cât şi de Gheorghe Anghel. Să dăm drumul la amănunte.

Costel MIREA

Artemiza Pisică, cercetată în dosarul „FC Caracal”, alături de alte şase persoane, printre care se numără fostul primar al municipiului Caracal, Gheorghe Anghel, şi fostul director al Întreprinderii de Gospodărire Orăşenească (IGO) SA, Stelian Veselin, este sora lui Decebal Traian Remeş, fost ministru al Finanţelor (1998 – 2000) şi ministru al Agriculturii (2007), ieşit recent din închisoare unde a ispăşit o pedeapsă de un an din cei trei ani la care a fost condamnat în dosarul „Caltaboşul” (aşa se explică de ce Remeş deţinea terenuri agricole pe raza judeţului Olt).

Ridicaţi în 20 februarie de procurorii DIICOT în dosarul în care sunt cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, evaziune fiscală, abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals material, uz de fals şi evaziune fiscală, membrii grupului (din care mai fac parte Cristian Georgescu, fost vicepreşedinte al echipei şi ex-comisar al Gărzii Financiare Olt, Victor Botezatu – trezorier, Petre Neacşu – secretar şi Cosmin Stănescu – membru în biroul executiv al echipei) aveau roluri exacte, fiecare pe palierul său, la pupitrul fărădelegilor de la FC Caracal. Iar unul dintre rolurile importante, chiar dacă mai puţin vizibil, l-a avut Artemiza Pisică din poziţia de director economic al IGO SA.

Fără număr de la casieria IGO

După ce, în perioada în care fratele ei era ministru al Finanţelor, sora lui Remeş a ocupat funcţia de director al CEC Caracal, ea s-a reîntors în rândul salariaţilor de la SC IGO SA, unde lucrase înainte pe postul de contabil şi unde, graţie directorului general Veselin, a ajuns în poziţia de director economic. Sub ochii doamnei Pisică s-au scurs sume foarte mari de bani din conturile societăţii în conturile asociaţiei FC Caracal sau în buzunarele celor care reprezentau firma-căpuşă SC Progres Club SRL, înfiinţată în 2009 de Stelian Veselin, prin intermediul fostei asociaţii sportive „Progresul” (unde Veselin deţinea cea mai mare participaţie) şi condusă, din postura de administrator, de un alt membru al grupului infracţional cercetat în acelaşi dosar, Victor Botezatu. Nu o dată acesta a ridicat direct de la casieria IGO sume considerabile de bani fie în baza unor sponsorizări ale societăţii către echipa de fotbal, fie în baza unor lucrări închipuite prestate doar pe hârtie de firma-căpuşă.

Chiar dacă în unele cazuri documentele nu purtau viza de control financiar preventiv a directorului economic (dăm exemplu suma de 1.049.505 lei, ridicată de Botezatu de la casieria unităţii în mai multe tranşe în 2012, în baza contractului de sponsorizare 212/22.09.2012), asemenea plăţi ar fi trebuit să scoată capul în scriptele financiare ale societăţii care treceau pe sub ochii doamnei Pisică. Dânsa nu a sesizat, însă, nici o neregulă. Nici în 2012, nici în noiembrie – decembrie 2011, când acelaşi individ a ridicat de la casiera IGO SA 130.000 de lei, nici în altă dăţi, pentru că activitatea infracţională descoperită de poliţişti şi procurori se întinde pe perioada 2010-2013.

Alte plăţi suspecte

Nu ştim dacă băieţii cu ochi albaştri or fi pus la dosar şi ceva informaţii legate de plăţile SC IGO SA la capitolul serviciilor juridice, efectuate în mandatul surorii fostului ministru al Agriculturii în situaţii cel puţin ciudate. De pildă, IGO SA a plătit, în 2011 şi în 2012, nu mai puţin de 124.000 de lei unei avocate din Craiova pentru servicii de asistenţă juridică, în condiţiile în care societatea avea, la data plăţilor, doi consilieri juridici angajaţi cu acte-n regulă. Plăţile s-au făcut în baza contractelor cu numerele 49/01.07.2011 şi 35/06.03.2012. Avocata se numeşte Judith Fuchs şi este consoarta, fără acte, a judecătorului Florin Cristian Veselin de la Judecătoria Caracal, nimeni altul decât nepotul fostului şef al IGO, Stelian Veselin. Cei doi deţin două case în Craiova. Când IGO avea un proces în care era reprezentată de concubina nepotului directorului general, aceasta era plătită cu 5.000 de lei pe lună.

Alt gen suspect de plăţi se făceau pentru întreţinerea sau reapararea unor autoturisme, altele decât cele din parcul auto al societăţii. Să dăm un exemplu. Un audit căzut ca un trăznet peste şefii de la IGO a scos la iveală plata a 32.268 de lei către dealerul SC Autec Autotehnik SRL, reprezentând contravaloarea unor reparaţii efectuate la autoturismul Skoda Octavia, înmatriculată cu OT 01 ZWX, la volanul căreia putea fi observat doar directorul general al societăţii, Stelian Veselin. Suma a fost plătită în două tranşe, una la data de 27 ianuarie 2011, iar cea de-a doua la data de 20 noiembrie 2012. Ne întoarcem şi spunem că este imposibil ca asemenea plăţi să fi fost făcute fără ştirea directorului economic. Dosarul aflat în cercetări la DIICOT Olt atestă acest lucru.

Recompense

Potrivit procurorilor DIICOT, „prin activitatea infracţională conjugată şi prin mijloace frauduloase, grupul infracţional organizat a creat un prejudiciu total de 6.039.550 lei”. Artemiza Pisică s-a pensionat prin toamna anului 2012. Când a părăsit locul de muncă ea nu a plecat, însă, doar cu lucrurile personale din birou, ci şi cu vreo şapte sute de milioane de lei vechi, un soi de bonus pentru calitatea actului economic prestat ca şefă la IGO SA, susţin surse apropiate cazului. Familia sa controlează astăzi şi o mică afacere la Caracal, un fast-food care funcţionează pe un teren luat de la Primăria Caracal pe vremea când primar era Gheorghe Anghel.

(Publicat în Gazeta Nouă din 18 martie 2014)

Cârdăşie politică la Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială Olt

Ileana Ghiță și Nicolae Drăghici sunt nu doar colegi de partid, ci și de mișmașuri pe lângă lege

Una dintre instituţiile publice din judeţul Olt aflate sub controlul liberalilor, Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială, a fost transformată în fabrică de funcţionari publici. Şi nu vorbim de funcţionari publici care, odată intraţi în sistem, asigură bunul mers al lucrurilor în domeniul lor profesional, ci de indivizi care folosesc corpul funcţionarilor publici drept trambulină pentru a ajunge în posturi de conducere plătite gras din buzunarele contribuabililor, păcălind legea. Liberalul Nicolae Drăghici, unul dintre protejaţii fostului ministru al Culturii Gigel Ştirbu, liderul PNL Olt, a fost ajutat să urce pe o astfel de trambulină. Iată povestea.

Costel MIREA

Pentru a putea ocupa postul pe care a fost numit, pentru a doua oară, temporar, cel de director al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, omul plimbat de organizaţia judeţeană a PNL prin mai multe locuri călduţe (financiar vorbind), Nicolae Drăghici, nu putea fi aburcat în fruntea culturii judeţene fără a fi „uns” funcţionar public, potrivit legii. Şi s-a găsit soluţia: repede şi, evident, tot pe filieră liberală. Profesor de carieră, spre sfârşitul anului trecut domnia-sa a fost angajat şi în funcţia de consilier la Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială (AJPIS) Olt cu largul concurs al şefei acestei instituţii, colega sa de partid Ileana Ghiţă.

Se petrecea în luna noiembrie, după ce postul fusese declarat vacant temporar, oportunitatea oportunităţilor pentru Nicolae Drăghici. Şefa instituţiei a cerut acordul şefilor de la Bucureşti pentru organizarea concursului, ca şi cum instituţia avea nevoie urgentă de un specialist, colegul său a promovat din prima concursul şi iacătă-l angajat pe postul de inspector social, grad profesional superior. Numai că, imediat după ce i s-au întocmit actele de angajare, omul a intrat subit în concediu fără plată, aşteptând să i se întocmească şi hârtiile pentru detaşare. La doar câteva zile de la promovarea concursului – trambulină, omul a primit şi hârtie oficială de detaşare pe postul pe care l-a tot urmărit vreme de mai bine de un an.

Întrebată dacă povestea este adevărată, directoarea instituţiei, surprinsă, nu a putut nega.

„Nu neg faptul că domnul Drăghici a fost angajat la noi, nu am cum să neg acest lucru, pentru că asta este o realitate, dar ocuparea postului s-a făcut cu toate avizele, a fost legală. A fost angajat, prin concurs, că a susţinut concurs, pe un post de inspector la inspecţia socială, funcţie pentru care se cer doar studii superioare, indiferent în ce domeniu. Cam o săptămână a stat la noi domnia-sa, dar să ştiţi că nu a beneficiat de nici un avantaj, pentru că imediat după ce a fost angajat a intrat în concediu fără plată. Postul pe care a fost dânsul angajat era declarat vacant temporar”, a recunoscut Ileana Ghiţă, şefa AJPIS.

La o singură întrebare doamna Ileana Ghiţă nu a putut răspunde: dacă legalitatea a mers mână în mână cu moralitatea în acest caz.

Cârdăşie politică

Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici nu a fost încălcată în nici un articol sau aliniat al său în cazul de faţă, dar au fost siluite cu asupra de măsură buna-credinţă a legiuitorului şi spiritul legii, în condiţiile în care actul normativ nu a fost creat pentru artificii cu extract politic de genul celui utilizat de liberalul Nicolae Drăghici, în cârdăşie cu şefa de la AJPIS.

Potrivit articolului 57 din lege, aliniatul 1, „recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs, în limita funcţiilor publice vacante rezervate în acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice”. În acelaşi articol de lege, la aliniatul 3, se mai arată că „concursul are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale”.

De merite profesionale şi competenţă nu poate fi vorba în toată această poveste la nivelul postului pentru care a fost susţinut un concurs. De competiţie, nici atât, pentru că, să vezi noroc pe capul lui, Drăghici nu a avut concurenţă pe post. În plus, postul a fost ocupat de cineva care urmărea un cu totul alt scop, iar aici doamna Ghiţă, care a solicitat expres acordul Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (ANPIS) pentru organizarea concursului şi a pus pe drum un reprezentant al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP), care a făcut parte din comisia de examinare, ar trebui să răspundă într-un fel sau altul.

Cu fundul în vreo patru bărci

Nu ştim cât de cinstită a fost comisia de concurs şi cât de bine s-a pregătit actualul director al DCPN Olt pentru a fi declarat admis pentru postul de inspector social la Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială. Ştim însă că însuşi candidatul promovat nu ştie bine pe ce fel de post a fost promovat.

„Păi eu nu sunt pe post definitiv de funcţionar public, este ceva temporar sau cam aşa ceva, nu ştiu sigur cum i se spune, dar dacă vrei să ştii exact o poţi contacta pe doamna Ghiţă de la AJPIS, ea ştie bine lucrurile astea. Eu doar am respectat legea pentru postul de la Direcţia pentru Cultură. Ştii şi tu că a fost un algoritm politic, iar postul ăsta ne-a revenit nouă, liberalilor, iar pentru acest post am fost desemnat eu”, a spus Nicolae Drăghici, ajutat nu să încalce legea, ci s-o păcălească.

Graţie susţinerii politice şi bunăvoinţei colegei sale de partid, el deţine acum, în afară de catedra de profesor de limba şi literatura română la Colegiul Naţional Vocaţional „Nicolae Titulescu” din Slatina şi de orele pe care le predă în cadrul Filialei Slatina a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti, pe lângă funcţia de director la Cultură, şi calitatea de angajat al Agenţiei Judeţene de Plăţi şi Inspecţie Socială Olt. Şi asta într-un judeţ în care foamea (pardon, rata şomajului) este foarte ridicată.

(Publicat în Gazeta Nouă din 12 martie 2014)

Universitarul Gheorghe Stan face bani din plagiat

Fondator şi fost şef al filialei din Slatina a Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV) Bucureşti, Gheorghe Stan, „întemeietorul învăţământului superior la Slatina”, cum îi place să se autodefinească, a furat ca-n codru, după 1990, din operele unor mari oameni de cultură români. Fost tehnician veterinar şi maistru, format apoi ca „om nou” în socialism (a fost responsabil cu domeniul culturii de mase la UTC, Sindicate şi, mai târziu, la „Judeţeana de Partid”), Gheorghe Stan a vrut şi el, în democraţie, să aibă o operă „personală”. Vom dovedi, în cele ce urmează, că ditamai conferenţiarul universitar doctor Gheorghe Stan este un plagiator fără scrupule şi că face şi bani din această practică.

Costel MIREA

Gheorghe Stan şi-a desăvârşit studiile superioare la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi. După ce şi-a drapat numele cu titlul didactic de conferenţiar universitar doctor, omul a simţit nevoia să aibă şi o operă. O are acum, dar cu părţi care se întemeiează pe munca altora. Una dintre cărţile sale, „Istoria culturii şi civilizaţiei”, apărută la editura Ceres, Bucureşti, în 2004 şi reeditată la editura Hoffman, Caracal, în 2008, este un exemplu edificator în acest sens. Din cele 294 de pagini câte numără volumul, trei sferturi sunt pline cu texte din „Istoria culturii şi civilizaţiei” publicată, în mai multe tomuri, în perioada 1984-1995, de Ovidiu Drimba, mare istoric literar, comparatist şi traducător, fost asistent al lui Lucian Blaga în 1948 şi 1949.

Dovezi

Cartea cu acelaşi nume pe care şi-a pus numele Gheorghe Stan conţine peste 200 de pagini cu texte din Ovidiu Drimba, de la cultura şi civilizaţia epocilor preistorice până la cultura şi civilizaţi daco-getică. Noi ne oprim la civilizaţia şi cultura mesopotamiană pentru o primă exemplificare.

Text 1 – Ovidiu Drimba:
„… Cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit în zonele văilor fertile ale Mesopotamiei (nume dat de greci, însemnând «Ţara dintre fluvii» – Tigru şi Eufrat…), ţară care se întindea pe o lungime de aproape 1000 de km şi o lăţime maximă de aproximativ 400 km. «Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine şi a influenţat indirect chiar şi civilizaţia mai puţin veche a Greciei şi a Occidentului» (G. Furlani). În mod direct, influenţa aceasta a fost net predominantă în primul rând asupra a trei asemenea civilizaţii periferice: elamită, urartiană şi hitită(…). De fapt, termenul de «civilizaţie mesopotamiană» este un termen generic. În realitate, Mesopotamia a însumat contribuţiile civilizatorice şi culturale a trei popoare distincte a căror istorie s-a desfăşurat pe teritoriul său. Cel mai vechi, sumerienii, a ocupat sudul ţării de-a lungul coastei Golfului Persic. Apoi, akkadienii de origine semită, stabiliţi în zona centrală (până la latitudinea actualului Bagdad), fondatorii Babilonului. În fine, asirienii, triburi războinice venite din regiunile muntoase din nord (…)”.

Text 1 – Gheorghe Stan:
„După documentele istorice cele mai autorizate, cea dintâi mare civilizaţie a antichităţii s-a constituit, în văile fertile ale Mesopotamiei (nume dat de greci – Ţara dintre fluvii), care se întindeau, pe o lungime de 1000 km şi o lăţime de 400 km. Civilizaţia Mesopotamiei a constituit baza şi modelul civilizaţiei popoarelor vecine, influenţând indirect, civilizaţia din Grecia şi pe cea a Occidentului” (pagina 58). Civilizaţia dintre fluvii a avut o influenţă directă asupra unui număr de trei, asemenea civilizaţii periferice: elamită, urartiană, şi hitită. Termenul de civilizaţie mesopotamiană este mai mult generic, deoarece influenţa Mesopotamiei a însumat contribuţii la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei la un număr de trei popoare: a) Sumerienii – care ocupau sudul ţării de-a lungul coastei Golfului Persic; b) Akkadienii – de origine semită, stabiliţi până în apropierea actualului oraş Bagdad, fondatorii Babilonului; c) Asirienii – triburi războinice venite din regiunile muntoase din nord. (pag. 59).

Sărim peste capitolul Egiptului antic, unde am găsit, de asemenea, multe „inspiraţii” şi ne oprim la cultura şi civilizaţia ebraică pentru un alt exemplu.

Text 2 – Ovidiu Drimba:
„Civilizaţia ebraică s-a constituit şi a durat în timp 14 secole pe un spaţiu restrâns; suprafaţa Israelului era la început de aproximativ 15.000 km pătraţi. Ţara avea – coborând de la înălţimea de 3.000 m a Munţilor Hermon până la Marea Moartă, ale cărei ţărmuri sunt cu 394 m sub nivelul Mediteranei – o mare varietate de relief şi condiţii climatice. (…) Cursurile de apă erau foarte puţine şi foarte sărace. Zăcămintele de minereuri erau de asemenea sărace. Cu toate acestea, textele biblice numesc Palestina «ţara în care curge laptele şi mierea»“.

Text 2 – Gheorghe Stan:
„Această cultură şi civilizaţie s-a constituit şi a durat timp de 14 secole, pe un teritoriu relativ restrâns, suprafaţa Israelului era la început de 15 mii km pătraţi. Această zonă se caracteriza prin înălţimea Munţilor Hermon de 3.000 m şi până la ţărmurile de la Marea Moartă. Teritoriul era foarte arid, cu numeroase cutremure, cu vânturi specifice deşertului şi perioade lungi de secetă. Cursurile de apă erau foarte puţine şi cu un debit mic, iar subsolul era sărac în zăcăminte. Cu toate acestea, textele din Biblie numesc Palestina, ţara în care «curge laptele şi mierea»” (pag. 93)

Singura diferenţă între cele două rânduri de texte este aceea că primul a fost scris cu aproape un deceniu înaintea celui „emanat” de Gheorghe Stan. Şi mai este o diferenţă: dl Stan foloseşte haotic semnele de punctuaţie. Tot ce a făcut autorul plagiatului este să pună numele autorilor şi paginile din care s-a „inspirat” în bibliografia de la finalul capitolelor (şi nici asta în toate cazurile), neindicând nicăieri că este vorba de citate, deşi, după cum s-a văzut, avem de-a face cu preluări masive de texte. Exemplele ar putea continua într-un lung şir pentru care ne-ar trebui câteva zeci de ediţii să-l epuizăm.

Explicaţii

Contactat telefonic pentru o declaraţie pe acest subiect, conf. univ. dr. Gheorghe Stan ne-a explicat că volumul este o sinteză pentru studenţi şi că n-ar constitui un plagiat, deşi recunoaşte că s-a „inspirat” din Ovidiu Drimba şi din alţi autori.

„Asta e o treabă aşa, care am făcut-o eu pentru studenţi după un model european. Eu am avut curs de istorie şi civilizaţie şi pe fondul ăsta am respectat programa. Treaba a fost benefică. Eu şi aşa m-am pensionat acum, nu e nici o problemă. Nu mi-am dat doctoratul cu lucrarea, deci este un material în sprijinul studenţilor. Eu zic să fim oameni serioşi. Nu e plagiat. Am preluat nişte idei, dar eu le-am comentat, le-am aranjat într-o formă logică, are o anumită structură. Eu zic să rămânem la acest nivel asta al nostru şi să nu facem tam-tam că nu e bine, adică n-ai de ce, nu cred eu că foloseşte la cineva”, a spus Gheorghe Stan, care a ţinut să ne atragă atenţia că „dacă lucrurile se degradează, există judecată”.

De asemenea, dl Stan a ţinut să precizeze că lucrarea în cauză a tipărit-o şi pentru imagine, fără să aibă alte beneficii, întrucât ea nu este destinată vânzării. O raită prin librăriile slătinene ne-a convins că omul minte. O dovedeşte imaginea care ilustrează acest articol.

(Publicat în Gazeta Nouă din 4 martie 2014)

Primăria Caracal pierde milioane de lei în baza unor bilete la ordin semnate ilegal de fostul primar Gheorghe Anghel. Dosar la DNA

Lungul şir al explicaţiilor pe care fostul primar al municipiului Caracal, Gheorghe Anghel, le are de dat organelor de cercetare penală este departe de a lua sfârşit. În afară de dosarul în care este judecat alături de alte 13 persoane pentru devalizarea primăriei şi de cel în care este cercetat pentru fraude la fosta echipă de fotbal FC Caracal, Anghel trebuie să dea explicaţii şi în faţa procurorilor DNA cu privire la nişte bilete la ordin din cauza cărora bugetul Caracalului a pierde milioane de lei în favoarea GDF Suez.

Costel MIREA

Biletele la ordin au fost semnate în 2009 şi 2010 de fostul primar Gheorghe Anghel, care a garantat astfel cu bugetul local pentru mai multe debite pe care Întreprinderea de Gospodărire Comunală (IGO) SA le înregistra către furnizorul de gaze, SC GDF Suez Energy România SA. Biletele la ordin cumulau 5,9 milioane de lei şi aveau scadenţa în 2010 şi 2011, însă, din motive deocamdată neclare, nimeni nu a cerut executarea lor atâta timp cât Gheorghe Anghel s-a aflat în funcţie. Imediat ce acesta a pierdut alegerile locale în 2012, GDF Suez Energy România SA a făcut demersuri pentru executarea silită a primăriei, noua administraţie fiind nevoită să plătească banii.

De curând, primăria a fost silită să plătească GDF Suez nu mai puţin de 2,1 milioane de lei din suma totală garantată de fostul primar, după ce furnizorul de gaze naturale s-a mai văzut cu o sumă consistentă în conturi tot din această poveste.

„Eu nu ştiu de ce nu au fost plătite înainte de alegerile din 2012. Cert este că un bilet la ordin când se emite are dată fixă scadentă; atunci trebuia pus în aplicare. Asta o spun specialiştii în contabilitate, nu eu, că nu mă pricep. De ce nu s-a procedat aşa – nu pot interpreta eu”, a declarat actualul primar al municipiului, Eduard Ciocăzanu.

Pe de altă parte, biletele la ordin au fost avalizate (garantate) de fostul edil fără să aibă girul consiliului local. Semnătura sa a fost valabilă însă pentru că primarul este ordonator de credite. „Biletele la ordin au fost avalizate de fostul primar fără să respecte legea administraţiei publice locale, fără o hotărâre a consiliului local. Cu toate acestea, ne-au executat şi ne-au luat 21 de miliarde de lei (vechi)”, a mai spus Eduard Ciocăzanu.

Lupta administraţiei caracalene cu GDF Suez Energy România SA în instanţă nu a favorizat-o până acum. Primăria încearcă în prezent să dovedească în faţa magistraţilor că respectivele la ordin au fost avalizate ilegal. Un câştig de cauză în acest dosar ar pune primăria în situaţia de a cere înapoi banii plătiţi GDF Suez.

Dosar la DNA

Potrivit surselor noastre, acest caz face obiectul unui dosar la Direcţia Naţională Anticorupţie, informaţie confirmată în parte şi de actualul primar al Caracalului. „Aşa am înţeles, că este un dosar pe cazul ăsta la DNA, dar nu ştiu sigur”, a afirmat edilul.

Gheorghe Anghel a fost şi este bun prieten cu fostul director general al SC IGO SA, Stelian Veselin, pe care, în ciuda datoriilor imense acumulate de IGO, a continuat să îl susţină în fruntea societăţii. Ambii au fost săltaţi nu demult de procurorii DIICOT în dosarul „FC Caracal”, după ce ei şi alţi învinuiţi ar fi creat un prejudiciu de peste 6 milioane de lei. Banii au fost sustraşi de la primărie şi din conturile IGO SA pentru susţinerea echipei de fotbal FC Caracal, însă sume mari de bani ar fi ajuns în buzunarele suspecţilor.

Gheorghe Anghel este judecat într-un alt dosar, alături de alte 13 persoane, pentru devalizarea bugetului local.

Afaceri toxice de milioane de euro la Scorniceşti

După 1989, mulţi băieţi deştepţi iviţi în diverse domenii economice au scos şi continuă să scoată bani şi din piatră seacă. SC Vivani Salubritate SA, o firmă cu sediul social în Slobozia, Ialomiţa şi care derulează afaceri şi în judeţul Olt, a scos şi continuă să scoată bani cu ghiotura nu chiar din piatră seacă, ci din deşeuri. Mai exact, din decontaminarea solurilor şi refacerea ecologică a terenurilor poluate cu substanţe petroliere sau toxice. În ciuda milioanelor de euro încasate pentru această treabă, deşeurile provenite din exploatările petroliere şi depozitate pe platforma deţinută de Vivani Salubritate la Scorniceşti nu prea se bucură de o decontaminare care să respecte condiţiile impuse de legislaţia de mediu, lucru care pune în pericol mediul înconjurător şi sănătatea oamenilor.

Costel MIREA

În setul condiţiilor de mediu pe care OMV Petrom este obligată să le respecte se regăseşte, printre altele, şi ecologizarea terenurilor contaminate cu produse petroliere provenite din procesul de foraj, iar una dintre firmele abonate la contractele oferite de compania de petrol şi gaze în acest domeniu este SC Vivani Salubritate SA Slobozia. Pentru lucrările de tratare şi eliminare a deşeurilor provenite din activităţile de foraj ale OMV Petrom în Oltenia, firma din Slobozia şi-a deschis, în 4 noiembrie 2011, un sediu secundar la Scorniceşti, într-un spaţiu deţinut de SC Girexim SRL în satul Piscani, pe locul fostului CAP.

Conform contractului, deşeurile solide rezultate în urma exploatării sondelor de petrol ar trebui supuse unui proces de neutralizare denumit în termeni ştiinţifici desorbţie. Acest procedeu ar avea ca scop reducerea nivelului substanţelor periculoase din deşeurile respective la un nivel care să asigure depozitarea acestora în condiţii sigure pentru mediul înconjurător, potrivit www.promptmedia.ro, informaţii confirmate pentru Gazeta Nouă de surse din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu.
În realitate, de acest procedeu s-a uzat la Scorniceşti doar o scurtă perioadă de trei luni, instalaţia mobilă de desorbţie adusă în Olt fiind, în 2012, demontată şi transportată în alt loc.

Ulterior, substanţele periculoase din deşeuri ar fi fost neutralizate prin folosirea de Inercem, un liant care absoarbe substanţele petroliere şi le stabilizează în aşa fel încât să nu mai migreze la contactul cu apa. Acest procedeu este departe, însă, de a avea eficienţa primului. Mai mult: în realitate, şlamul petrolier ar fi fost „decontaminat” doar pe hârtie, prin întocmirea de buletine de analize false, în urma cărora deşeurilor respective li s-ar fi atribuit, în mod ilegal, coduri de deşeuri nepericuloase, lucru ce ar fi permis reducerea costurilor de transport şi obţinerea de venituri ilegale prin decontarea, de la bugetul de stat, a lucrărilor de ecologizare realizate necorespunzător. Cert este că, potrivit informaţiilor noastre, întocmirea buletinelor de analize pentru acest tip de deşeuri se efectuează într-un laborator propriu al firmei din Slobozia, ceea ce spune multe.

Nereguli depistate de Garda de Mediu

O dată scăpate, pe hârtie, de adjectivul „periculoase”, deşeurile aduse şi „decontaminate” la Scorniceşti au luat drumul unui depozit ecologic amenajat la Albota (Argeş) şi la halda de deşeuri de la Braneţ, acolo unde SMR Balş îşi depozita, odată, zgura provenită din procesul de producţie, azi administrată de o firmă din Argeş, SC Vespa Investmens & Consulting SRL.
Anul trecut, Garda de Mediu Olt a făcut trei controale la sediul secundar al SC Vivani Salubritate SA de la Scorniceşti, toate trei soldate cu amenzi usturătoare în valoare totală de 90.000 de lei pentru mai multe nereguli. În plus, comisarii Gărzii de Mediu au cerut Agenţiei pentru Protecţia Mediului să nu mai autorizeze nici un transport pentru firma din Slobozia până la intrarea acesteia în legalitate. Şi totuşi, imediat după sărbătorile de iarnă, camioane aparţinând SC Farkas Ro Trans SRL Bucureşti, specializată în transport rutier de mărfuri, inclusiv periculoase, şi care are contract de transport cu SC Vivani Salubritate SRL, străbat judeţul de la Scorniceşti la halda Braneţ. Surse apropiate acestei afaceri susţin că, la începutul anului în curs, reprezentanţii firmei din Slobozia au cerut Agenţiei pentru Protecţia Mediului să le dea din nou dezlegare la transportul deşeurilor către halde.

Cine este Vivani Salubritate SA

SC Vivani Salubritate SA a fost înfiinţată în anul 2001 şi în ultimii şapte ani face jocurile în afacerile cu deşeuri, inclusiv petroliere, din postura de locomotivă a Asociaţiei pentru managementul deşeurilor industriale şi a siturilor contaminate (AMDISC). Pachetul majoritar de acţiuni, 80%, îl deţine Chinox AG, persoană juridică înregistrată în Elveţia şi reprezentată de un anume Janos Jozsef Kalman, cetăţean ungur, restul de 20% revenind persoanelor fizice Vasile Iancu (19,12%), Jeno Imreh (0,1%) şi Marian Popa (0,78%). Fie pe calea subcontractării, fie pe cea a contractării directe ca membră a unor asocieri, Vivani Salubritate a pus mâna pe multe zeci de milioane de euro de la OMV Petrom în ultimii şapte ani. Unul dintre contractele prin care Vivani Salubritate şi-a extins afacerile în Olt este contractul 8460015164/17.07.2012, în valoare de 5.098.439,12 euro, fără TVA, parte dintr-un contract-mamă în valoare de peste 93 de milioane de lei. Graţie acestor afaceri, firma a înregistrat în 2012 un profit net de peste 1,7 milioane de lei, iar în 2011 – peste 10 milioane de lei.

În urma neregulilor constatate în 2013 de Garda de Mediu, autorităţile din Olt stau cu ochii pe activitatea economică de la Scorniceşti. Şi totuşi, în ciuda sancţiunilor aplicate şi a atenţionărilor făcute pentru ca SC Vivani Salubritate SA să intre în legalitate, aceasta continuă să scoată bani grei dintr-o afacere care ar putea afecta sănătatea multor generaţii de oameni. Şi asta pentru că şlamurile petroliere tratate necorespunzător conţin poluanţi care pot persista în sol şi în pânza freatică zeci sau chiar sute de ani.

(Publicat în Gazeta Nouă din 18 februarie 2014)

Jaf în bugetul public pe calea indemnizației de artist

Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, se numără printre actele normative care au deschis poarta oportuniştilor către beneficii pe care nu le meritau. În Olt, oportunismul manifestat în cadrul acestei legi a luat, însă, forme infracţionale. Pentru că de această indemnizaţie beneficiază din plin indivizi care nu aveau dreptul la ea. Printre beneficiari se numără oameni care în vremea sistemului totalitar din România au activat în tot soiul de formaţii corale sau ansambluri folclorice de amatori, oameni care nu au activat în astfel de structuri, dar care au obţinut documente că ar fi activat, precum şi foşti activişti de partid care, neavând calităţi artistice, au răspuns de astfel de forme culturale de masă în faţa tovarăşilor superiori. Mai grav este că în joc au intrat şi instituţii publice care au eliberat documente oficiale ce au servit celor care vânau beneficiile Legii 8/2006, deşi nu aveau dreptul s-o facă.

Costel MIREA

Legea 8/2006 a instituit o indemnizaţie care reprezintă 50% din valoarea pensiei şi de care pot beneficia pensionarii care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Potrivit normelor metodologice de aplicare a legii, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică. Bun.

Nu ştim care era numărul exact de membri ai Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România (UCIMR) în 2006, anul apariţiei legii. Ştim, însă, că ea a fost cea mai căutată dintre toate uniunile de creatori după apariţia legii şi că, din 2006 încoace, respectiva uniune a legitimat sute de persoane din Olt, eliberându-le acestora adeverinţe pe baza cărora au solicitat ulterior Casei Judeţene de Pensii (CJP) Olt mult râvnita indemnizaţie.

Semnale de alarmă

Explozia de solicitări a înfricoşat conducerea de atunci a Casei Judeţene de Pensii, care a atenţionat atât Casa Naţională de Pensii (prin adresa nr. 13.126/2008), cât şi Ministerul Muncii (prin adresa 1.474/2010) în legătură cu suspecta multitudine de cereri pe Legea 8/2006. La rândul lor, cele două instituţii centrale au cerut explicaţii UCIMR, explicaţii pe care nu le-au primit niciodată.

Un tablou de ansamblu al fenomenului îl oferă Adresa nr. 795/27.03.2009 pe care Casa Naţională de Pensii o transmitea Uniunii de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România.

„Menţionăm că, la data de 31.03.2007, la nivelul caselor teritoriale de pensii erau înregistrate un număr de 4.392 de cereri de acordare a indemnizaţiei lunare prevăzute de actul normativ sus-menţionat (Legea 8/2006 – n.r.) ale persoanelor care aveau calitatea de membri ai uniunilor de creatori, iar în prezent, la nivelul lunii februarie 2009, se află în evidenţa noastră un număr de 7.768 de dosare. Considerăm că acest fenomen se datorează în mare măsură acordării cu mare uşurinţă a calităţii de membru al unei uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. În practică, se constată o mare afluenţă de cereri de acordare a drepturilor conform Legii 8/2006, în special din partea unor membri ai uniunii dumneavoastră. Din examinarea carnetelor de membru anexate cererilor de acordare a drepturilor prevăzute de lege rezultă că cea mai mare parte dintre solicitanţi au dobândit calitatea de membri ai acestei uniuni cu puţin timp înainte de data solicitării drepturilor. Cu privire la acest fenomen, am sesizat Ministerul Culturii, anexând spre exemplificare adresa nr. 13.126/2008 a Casei Judeţene de Pensii Olt, pe care v-o transmitem împreună cu xerocopii ale câtorva carnete de membri ai UCIMR”, se arăta în adresa Casei Naţionale de Pensii.

Nu întâmplător în această adresă era citat judeţul Olt. În 2010, nu mai puţin de 607 pensionari beneficiau de indemnizaţia acordată în temeiul Legii 8/2006. Cei mai mulţi dintre aceştia au fost băgaţi cu lopata în UCIMR, după apariţia legii.

Alte documente

Printre entităţile care au tras un semnal de alarmă în legătură cu ceea ce se petrecea în Olt pe marginea Legii 8/2006 s-a numărat şi Consiliul Judeţean al Persoanelor Vârstnice (CJPV) Olt, care în data de 4 martie 2010 transmitea Guvernului României un memoriu pe această temă. Conţinutul documentului este extrem de elocvent.

„Precizăm că în judeţul Olt nu a existat un cor profesionist, fiind folosite coruri de amatori care erau constituite din salariaţi din învăţământ şi din sistemul de sănătate, care prezentau spectacole ocazionale, cu ocazia unor zile sărbătorite la nivel naţional. Aceste coruri îşi efectuau repetiţiile în timpul programului de lucru şi în extraprogram. În judeţul Olt există o filială a UCIMR, al cărui reprezentant se deplasează prin judeţ şi strânge cereri cu care merge la Bucureşti pentru a obţine adeverinţe care atestă calitatea de membru al UCIMR. Adeverinţele de membru al UCIMR se eliberează imediat, iar tabelele membrilor se transmit ulterior la Casa Judeţeană de Pensii Olt, unde în prezent există un număr de 604 beneficiari. Considerăm că este necesar ca, în această situaţie, să se analizeze amănunţit şi să se stabilească criterii concrete pe baza cărora să se acorde calitatea de membru şi, implicit, indemnizaţia, nu aşa cum se procedează în prezent, când orice persoană poate obţine calitatea de membru al UCIMR, pe bază de declaraţie cu martori sau pe declaraţie dată în faţa unui notar public. Considerăm că sunt prea multe persoane indemnizate, deoarece toţi participanţii la cor erau scutiţi de program, dar erau plătiţi din fondul de salarii. De asemenea, considerăm că Legea 8/2006 nu se referă la cei care au participat la cor ocazional, o dată sau de două ori pe an, şi nici la cei care participau la corurile unităţilor economice din sănătate, învăţământ sau din alte sectoare”, se arată în memoriul CJPV Olt.

Un fost tovarăş binevoitor

Reprezentantul UCIMR despre care se aminteşte în memoriu este fostul instructor cultural pe vremea comuniştilor Constantin Lazăr. Acesta a recunoscut că a dus personal la sediul UCIMR din Bucureşti o parte din documentaţiile celor care aveau să devină la foc automat membri ai uniunii, deşi, potrivit normelor în vigoare, solicitanţii trebuiau să depună personal dosarele sau să le trimită prin poştă. El mai recunoaşte şi că unii dintre cei care beneficiază de indemnizaţia acordată în baza Legii 8/2006 nu s-au ocupat cu arta în sine, ci doar au răspuns pe linie de partid de acţiunile culturale ale amatorilor din judeţ. Contactat pentru o declaraţie pe marginea acestui subiect, Constantin Lazăr a comentat demersul nostru jurnalistic ca fiind unul ce ar avea la bază informaţii răutăcioase din partea unor oameni care nu au reuşit să obţină drepturile acordate de Legea 8/2006.

„Nu eu am făcut dosare. Eu doar le-am spus (solicitanţilor – n.r.) de ce au nevoie, ce acte, ce documente trebuie. Eu am fost omul scenei, cunoşteam pe fiecare în parte: tu ai fost, tu n-ai fost. Pe unii i-am dat înapoi. Acum Legea 8 continuă, dar pentru cine? Numai pentru profesionişti, precum cei de la Ansamblul «Doina Oltului», de exemplu, solişti, instrumentişti etc. Corurile de amatori ţineau de sindicate şi de partid; de sindicat că insistau ei să fie aşa ceva, iar de partid pentru că dacă nu aveai aşa ceva te zbura. Deci, eu atât făceam, că mă sunau ei (solicitanţii – n.r.), scoteam hârtia şi le spuneam ce acte trebuie. Nu am fost delegat, nu răspundeam eu de asta. Mulţi s-au dus ei direct la Bucureşti. Eu doar la o parte le-am dus dosarele la uniune, că ştiam unde este uniunea şi că mă mai duceam la Bucureşti, la copii. La cei care nu erau bune (dosarele – n.r.) le dădeau înapoi: mai trebuie o fotografie, mai trebuie ceva. Dar cei care v-au spus dumneavoastră ce v-au spus şi-au bătut joc de dumneavoastră, au fost din ăştia înrăiţi, care nu au putut obţine această hârtie, pentru că nu au muncit în viaţă. Eu nu mă mai ocup de treburile astea de patru ani, că am zis că vreau să-mi văd de viaţa mea şi de bătrâneţile mele. Şi, oricum, acum au dreptul la indemnizaţie doar profesioniştii”, a spus Constantin Lazăr.

Direcţia pentru Cultură Olt, campioană la eliberarea adeverinţelor

De soarta celor care au râvnit să primească, pe lângă pensie, şi indemnizaţia potrivit Legii 8/2006 s-a ocupat şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DCPN) Olt, prin larga bunăvoinţă a directorului instituţiei, Dorin Teodorescu. Potrivit surselor noastre, direcţia a eliberat sute de astfel de adeverinţe, deşi instituţia nu deţine nicio arhivă privind activităţile celor care au solicitat acest tip de document şi nici nu are competenţe legale în acest sens. Printre persoanele care au solicitat şi primit de la DCPN Olt o astfel de adeverinţă se numără şi fostul deputat de Olt Nicolae Stan, deşi el este pensionat nu la termen, ci pe caz de boală.

Pe de altă parte, fostul parlamentar, care a solicitat o adeverinţă din care să reiasă că în tinereţe a făcut parte dintr-un ansamblu de dansatori populari (căluşari), este contrazis de oameni care cunosc istoria ansamblurilor profesioniste şi de amatori din judeţ. Am dat doar un exemplu.

Unele persoane din cadrul Ministerului Culturii au fost uluite să audă că DCPN Olt a eliberat astfel de documente.

Plăţi de peste 40 miliarde lei vechi anual
În 2010, când se trăgea un nou semnal de alarmă pe marginea acestui subiect, din cei 604 beneficiari, câţi existau în plată, mai bine de jumătate primeau ca indemnizaţie între 500 şi 1.000 de lei, semn că avem de-a face cu foşti tovarăşi de partid cu pensii între 1.000 lei şi 2.000 de lei. Mai exact, la nivelul anului 2010, 81 de beneficiari ai Legii 8/2006 primeau indemnizaţie până la 300 lei, 88 de persoane îşi rotunjau pensia cu sume între 300 şi 400 lei, 78 de pensionari luau indemnizaţie între 400 şi 500 lei, alţi 354 de pensionari se bucurau de valori între 500 şi 1.000 lei – 354 de beneficiari, în vreme ce trei beneficiari ai legii citate cu pensie de peste 2.000 de lei primeau indemnizaţie de peste 1.000 de lei.

În acest moment, numărul beneficiarilor Legii 8/2006 din Olt se menţine la 600 de persoane, ceea ce nu înseamnă că din 2010 încoace UCIMR şi-a închis porţile, pentru că, între timp, unii au ieşit din plată prin deces, alţii le-au luat locul. Cei mai mulţi beneficiari sunt din Slatina, Balş, Scorniceşti şi Slătioara. Unii dintre ei o merită, alţii, cei mai mulţi, au avut doar norocul să găsească sprijin şi bunăvoinţă la unele instituţii precum Direcţia pentru Cultură sau unele primării care au binevoit să elibereze mult râvnitele adeverinţe, cărora li s-au adăugat ba o fotografie de grup, ba o declaraţie de martor, ba o declaraţie pe proprie răspundere dată în faţa notarului, că numai hârtii trebuiau ca UCIMR să dea legitimaţie de membru. Suma pe care statul o plăteşte lunar, prin Casa Judeţean de Pensii, este una impresionantă. În decembrie 2013 astfel de plăţi s-au ridicat 334.876 de lei în Olt, ceea ce înseamnă că într-un an CJP plăteşte 4.018.512 lei, adică peste 40 de miliarde de lei vechi.

Conducerea Casei Judeţene de Pensii arată că, dacă ar fi să se facă o reverificare a dosarelor, nu ea este în măsură să o facă.

„La noi este simplu: a venit omul cu dosarul complet cerut de lege, a intrat în plată. Noi nu verificăm dacă actele de la dosar au o realitate în spate”, a declarat directorul CJP Olt, Iulian Smarandache.

Potrivit legii, responsabilitatea întreagă asupra corectitudinii şi exactităţii datelor consemnate în dovada calităţii de membru îi revine UCIMR, în cazul nostru. Cu alte cuvinte, doar uniunea însăşi şi-ar putea face curat în propria ogradă. Şi nu doar ea, am adăuga noi. Ceea ce au făcut unele instituţii din 2007 încoace ar trebui desfăcut de organele de cercetare penală.

(Publicat în Gazeta Nouă din 29 ianuarie 2014)