DNA a „pierdut” dosarul în care era cercetat actualul procuror șef al DIICOT, Alina Bica

Procurorii Direcției Naționale Anticorupție (DNA) au „pierdut” dosarul în care era cercetat actualul procuror șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), Alina Bica. Ea figura într-un dosar penal din 2010 în care era acuzată că a favorizat mai multe persoane cercetate alături de omul de afaceri Corneliu Iacobov, în celebrul dosar „Rafo”. Deși la sfârșitul anului 2012, DNA confirma existența dosarului încă „nesoluționat”, un răspuns ulterior la o nouă solicitare formulată în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public lasă să se înțeleagă faptul că un asemenea dosar nu a existat niciodată. Răspunsul vine după ce Alina-Mihaela Bica a fost propusă pentru ocuparea funcției de șef al DIICOT.
Costel MIREA

Alina-Mihaela Bica, procurorul de caz în dosarul în care omul de afaceri Corneliu Iacobov a fost trimis în judecată, alături de mai multe persoane, pentru devalizarea Rafo Onești, a fost acuzată că, prin disjungere, a „salvat” trei persoane învinuite în aceeași cauză de la trimiterea în fața instanței. Este vorba de directorul de atunci al SC Electrocarbon SA Slatina, Teodor Cărămizaru și de doi subordonați ai acestuia, Liviu Țugulan și Eracle Ciocârlan, cu toții urmăriţi penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

Ce s-a întâmplat?

În 2005, Corneliu Iacobov, Toader Găurean, Marin Marin și Liliana Luchian au fost trimişi în judecată pentru prejudicierea Rafo Oneşti, după ce aceştia au încheiat cu o firmă din Câmpina, Metaleuroest SRL, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un pachet de acţiuni deținut de Rafo la SC Electrocarbon SA Slatina.

Cele 3.404.572 de acţiuni (42,6549 % din totalul acţiunilor Electrocarbon) au intrat în posesia SC Rafinăria Dărmăneşti SA, controlată de Iacobov prin SC Imperial Oil SA, după ce rafinăria a cumpărat o creanţă pe care firma cipriotă Famsor Investments System Management Limited o deţinea asupra societăţii slătinene. Creanţa, consfinţită prin contractul 110/24.08.1999 privind un împrumut pe care Asociaţia Salariaţilor PAS Electrocarbon îl făcuse la firma cipriotă pentru privatizarea fabricii cumpărând acţiuni de la stat, era garantată printr-un gaj asupra acestor acţiuni. Aşa că, achiziţionând creanţa, gajul trece la Rafinăria Dărmăneşti care pune garanţia în executare.

Pachetul de acţiuni ajunge ulterior la SC Rafo Oneşti SA, care îl pune, la rândul ei, gaj în cadrul unui contract de vânzare-cumpărare de benzină pe care Rafo îl încheie cu SC Metaleuroest SRL Câmpina, controlată de afaceriștii Emil Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu. Pentru că Rafo nu-şi onorează obligaţia contractuală de a livra la termen marfa (deşi avea benzina pe stoc), Metaleuroest pune gajul în executare, punând mâna pe acţiunile Electrocarbon pentru numai 26.772.000.000 ROL (valoarea contractului), deşi ele valorau 85.114.000.000 ROL. Tranzacţia păguboasă pentru Rafo Oneşti (care înregistrează astfel o pierdere de 58.342.300.000 ROL) a fost, în realitate, o vânzare mascată de acţiuni în afara regulilor pieţei de capital, eludându-se legea pentru ca afaceriştii Tufan şi Anastasescu să preia la subpreţ controlul asupra Electrocarbon.

Achitaţi mai întâi de instanţa Tribunalului Bucureşti, Corneliu Iacobov, Toader Găureanu (administrator unic al Rafo Oneşti) şi Marin Marin (director general adjunct de management la Rafo), au fost condamnaţi, în 18 noiembrie 2010, de Curtea de Apel Bucureşti la mai mulţi ani de închisoare cu suspendare pentru devalizarea Rafo, decizie menţinută în 2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde avocații inculpaților făcuseră recurs.

În același dosar calitatea de învinuit au avut-o și Teodor Cărămizaru, director general al Electrocarbon Slatina, precum și doi subordonați ai acestuia, Liviu Țugulan și Eracle Ciocârlan. Urmăriţi penal în rând cu Iacobov & Compania, ei nu au mai fost trimiși în fața instanței, pentru că procurorul de caz, Alina Bica, a „disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor“. Asta în condiţiile în care existau indicii că Iacobov a cumpărat creanța de la Famsor Investments System Management Limited, însușindu-și acțiunile Electrocarbon, cu bani tot de la Electrocarbon, după ce societatea din Slatina ar fi virat abuziv către SC Imperial Oil SA Dărmănești o importantă sumă de bani, respectiv 20 de miliarde de lei vechi.

Disjungerea cauzei a dus la întocmirea unui alt dosar, cu numărul 13/D/P/2006, preluat pentru cercetări de acelaşi procuror Alina Bica. Aceasta dispune ulterior declinarea competenţei de soluţionare a dosarului către DNA, întrucât „prejudiciul rezultat din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune depăşeşte 1.000.000 euro“. DNA, la rândul său, îşi declină competenţa, culmea, pentru că prejudiciul citat e mai mic de un million de euro, Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, care dă, fără prea mari bătăi de cap din partea procurorilor, NUP.

În 2010, o persoană implicată în mai multe procese cu reprezentanții Electrocarbon a făcut plângere la DNA împotriva Alinei Bica pentru modul în care i-a scos din dosarul RAFO pe cei trei reprezentanți ai Electrocarbon, procurorii anticorupție întocmind dosarul 133/P/2010. Către sfârșitului anului trecut, răspunzând la o întrebare conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pe acest dosar, Biroul de informare și relații publice al DNA dădea, sub numărul 1052/VIII/3, următorul răspuns: “Cauza penală la care faceți referire nu a fost soluționată. Informații suplimentare nu sunt publice, în conformitate cu prevederile art. 12, alin. 1, lit. e, f din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public”.

La o solicitare ulterioară formulată de Olt Alert pe marginea aceluiași dosar, Direcția Națională Anticorupție și-a schimbat radical poziția, fiind lovită de o amnezie totală. Iată răspunsul conținut de adresa nr. 546/VIII/2 din 21 mai 2013: “Persoana la care faceți referire în cerere (Alina Bica – n.r.) nu are calitatea de învinuit sau inculpat în niciun dosar penal aflat pe rolul DNA”.

Prima solicitare a fost făcută la DNA înainte ca Alina Bica să fie popusă pentru ocuparea postului de procuror șef al DIICOT. Cea de-a doua – după. No comment!

Greu la deal cu dosarul în care e cercetat penal afaceristul Ion Mînzat. Surse: patronul de la Algrup scapă cu amendă administrativă

Demarate la începutul anului trecut, în urma unor acțiuni la care au participat mai multe instituții de control ale statului, cercetările Poliției în cazul firmei de pază și protecție SC Algrup Securitas Guard SRL, controlată de omul de afaceri Ion Mînzat, bat pasul pe loc de peste un an, deşi infracţiunile de care este acuzat patronul grupului de firme Algrup au fost limpezi ca bună ziua: munca la negru şi evaziune fiscală. Surse din rândul instituţiilor implicate ne-au lămurit: se caută soluţii pentru ca dosarul să fie finalizat cu o amendă administrativă de 1000 lei.

Costel MIREA

Deși a crezut că dă un nou suflu Poliției Olt, comisarul șef Mihai Pruteanu n-a făcut decât să sporească acțiunile de stradă ale Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Olt, în timp ce dosarele grele în care au fost demarate cercetări pentru săvârșirea unor infracțiuni grave rămân, pe mai departe, sub straturi de praf. Vorbim cu precădere de dosarele în care sunt cercetate figuri cunoscute la nivel local. Una dintre aceste persoane este tăticul grupului de firme Ion Mînzat, care anul trecut, probabil la un semnal înalt, a fost „călcat” de mai multe instituţii de control, printre care Inspectoratul Teritorial de Muncă Olt, Garda Financiară şi Poliţia. Deşi cu întârziere, pentru că obiceiul lui Mînzat de a folosi munca la negru, inclusiv la obiective pentru care avea contracte de pază cu instituţii publice, era arhicunoscută, controlul de anul trecut s-a lăsat cu un dosar penal în care administratorul firmei a intrat în cercetări pentru utilizarea forţei de muncă fără forme legale şi, evident, pentru evaziune fiscală. Şi, la peste un an distanţă de la demararea cercetărilor, dosarul se află încă în lucru la Serviciul pentru Investigarea Fraudelor din cadrul IPJ Olt. „Dosarul la care faceţi referire se află încă în lucru la Serviciul pentru Investigarea Fraudelor. Atât pot să vă spun”, a declarat purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt, comisarul şef Claudia Radu.

Surse din cadrul instituţiilor implicate în controlul de anul trecut au declarat pentru Olt Alert că pentru infracţiunile săvârşite, omul de afaceri slătinean va scăpa doar cu o amendă administrativă în valoare de 1.000 de lei.

Imperiul Algrup

Până în urmă cu doi ani, Ion Mînzat a prestat servicii de pază pe firma SC Algrup Pază şi şi Protecţie SRL. În 2011, el radiază această firmă şi trece totul, deci şi problemele cu legea, pe SC Federal Pază şi Protecţie SRL, înfiinţată în 2009. Firma a înfiinţat-o cu mâna sa dreaptă în afaceri, Elena Ionică, căreia îi revenea 5% din acţiuni. Ulterior, Mînzat a cesionat partea sa de acţiuni fiicei sale, care, din motive ascunse, iasă din firmă câteva luni mai târziu, lăsând totul în seama mâinii drepte a patronului. Ulterior, Mînzat îşi reia poziţia de acţionar cu 95% în firmă şi aşa a rămas. El controlează alte 15 firme, fie ca unic acţionar, fie ca asociat sau prin interpuşi. Este vorba de Algrup Rom SRL, Algrup Security Service SRL, Algrup Media SRL, Algrup Trade SRL, Algrup Construct SRL, Algrup Golden SRL, Algrup Servicii Integrate de Securitate SRL, Algrup Aliments SRL, Algrup Force Security SRL, Algrup Securitas Guard SRL, Algrup Sisteme de Securitate SRL, Algrup Legume Fructe SRL, Algrup Premier Construct SRL, Algrup Bio-Natural SRL şi Piscicola Algrup SRL. Tot acest imperiu se bucură de protecţie înaltă din umbră, aşa că Mînzat, fie şi sub cercetare penală, îşi permite să încalce legea pe mai departe, cel puţin în domeniul relaţiilor de muncă. Deşi, după controlul de anul trecut, a încheiat contracte de muncă subordonaţilor, acestea sunt în majoritate pentru un program zilnic de patru ore, deşi angenţii de pază lucrează în schimburi de câte 12 ore pe zi. Iar salariile sunt, şi ele, departe de a-i face fericiţi pe angajaţii firmei, deşi, de pildă, în 2010, SC Federal Pază şi Protecţie SRL înregistra un profit de peste 13 miliarde de lei vechi, iar în 2011 de peste 2,5 miliarde de lei vechi.

Cum au ajuns pământurile Comănenilor în stăpânirea lui Titi Blondu’. O poveste cu iz penal

Omul de afaceri slătinean Constantin Deaconu, zis Titi Blondu’, a ajuns, în urmă cu câţiva ani, proprietar al unor întinse proprietăţi agricole şi forestiere situate pe raza judeţului Olt. El a devenit însă stăpân, prin firma sa, Celulobloc SA, peste nişte domenii cu mari probleme în Justiţie. Dincolo de un proces demarat în instanţă de cei care pretind că sunt adevăraţii moştenitori ai proprietăţilor, a existat şi un dosar penal în care Titi Blondu’ şi un fost primar al unei localităţi au fost cercetaţi pentru dare şi luare de mită. Vacanţa de vis pe care fostul prefect de Olt, Octavian Popescu, şi-a petrecut-o alături de Titi Blondu’ în 2006 este un amănunt de care nu se poate face abstracţie în această poveste.

Costel MIREA

Totul a început în urmă cu vreo opt, nouă ani, când Constantin Deaconu, care controlează firma de construcţii Celulobloc SA, hotelul „Paradis” şi restaurantul „Casa Deaconu” din Slatina, o cunoaşte îndeaproape pe o anume Georgeta Guzun din Brâncoveni, procuristul unuia dintre moştenitorii familiei boiereşti Comăneanu, care a deţinut întinse domenii agricole şi forestiere pe raza mai multor localităţi din judeţul Olt. Femeia reprezenta, cu acte-n regulă, interesele moştenitoarei Mihaela- Alexandra Oroveanu, trăitoare în SUA. În baza unei relaţii sentimentale împănată cu interese financiare, Titi Blondu’ şi Georgeta Guzun pun la cale un plan la capătul căruia urma să câştige amândoi: el – toată proprietatea Comănenilor din Olt, ea – un purcoi de bani. Şi planul, pecetluit printr-un antecontract de vânzare-cumpărare între cei doi, a fost, într-adevăr, dus la capăt după mai multe aventuri şi neînţelegeri între ei şi după ce problemele care au survenit în Comisia judeţeană pentru aplicarea fondului funciar au fost „rezolvate”.

Detalii testamentare

Înainte să intrăm în amănunte, trebuie să spunem că asupra celor 300 de hectare de teren arabil şi pădure pe care familia Comăneanu le deţinea, înainte de confiscarea averilor de către comunişti, pe raza localităţilor Brâncoveni, Dăneasa şi Drăgăneşti-Olt, există pretenţii din partea mai multor moştenitori. Să mai spunem că autorii Mihail şi Constanţa Comăneanu au avut doi copii, Maria şi Dinu Vintilă. Ei bine, pe o linie testamentară vine cu pretenţii Mihaela-Alexandra Oroveanu, nepoată de văr a fiicei Comănenilor, Maria, iar pe altă linie vin Duţă Emile şi Duţă Rodica Steliana, moştenitori ai soţiei celuilalt copil al Comănenilor, Dinu Vintilă. Aceştia din urmă invocă faptul că ei sunt moştenitori pe o linie testamentară directă şi susţin că testamentul invocat de partea adversă ar conţine date false. Succesul deplin în demersurile pentru retrocedare l-a avut, însă, Mihaela Oroveanu, care devine proprietară, prin procuristul Georgeta Guzun, a 200 hectare teren arabil şi a 50 hectare de pădure. Ce-i drept, ea s-a bucurat de un sprijin susţinut din partea lui Titi Blondu’, care a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a pune mâna pe întinsele domenii: a pus la bătaie sute de milioane de lei vechi utilizaţi de prietena-procurist, a asigurat asistenţa juridică necesară şi a făcut anumite vizite la persoane cu trecere în domeniul retrocedărilor. O asemenea vizită Titi Blondu’ a făcut-o, în 2006, prefectului de Olt de atunci, Octavian Popescu, preşedintele Comisiei judeţene pentru aplicarea legilor funciare. A ieşit din biroul acestuia încântat şi, la scurt timp, cei doi şi-au petrecut, împreună cu soţiile, o vacanţă de vis în SUA.

Trădare neaşteptată

Ca nu cumva aşa-zisa moştenitoare să facă vreo mişcare care să-i strice afacerea, Titi Blondu’ îi atrage atenţia Mihaelei Oroveanu, prin adresa 737/10.07.2006, că, dintr-un motiv sau altul, dacă va retrage procura prietenei sale sau dacă va nesocoti antecontractul încheiat între el şi procurist, alegând să vândă altcuiva terenurile pentru care, între timp, se reconstituise dreptul de proprietate, va trebui să-i plătească lui două miliarde de lei cu titlu de despăgubire, conform unor prevederi din antecontract. „Mişcarea” de care îi era frică a fost făcută, însă, chiar de prietena lui, Georgeta, care, din cauza unui conflict izbucnit între ei, imediat după eliberarea titlurilor de proprietate a vândut terenurile mamei sale din Brâncoveni. După discuţii şi demersuri prelungite, Constantin Deaconu îşi vede, într-un sfârşit, visul cu ochii, cumpărând, pe numele firmei, râvnitele terenuri. Afacerea nu a rămas, însă, fără „cozi”.

Proces şi denunţ la DNA
În 2007, moştenitorii Duţă Emile şi Duţă Steliana au deschis proces civil la Judecătoria Caracal împotriva Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Dăneasa, Prefecturii Olt, firmei lui Deaconu, Celulobloc SA şi a aşa-zisei moştenitoare Mihalea Oroveanu care, graţie tandemului Titi Blondu’ – Georgeta Guzun, le-a luat-o înainte. Procesul continuă şi azi la Tribunalul Olt, unde cei doi reclamanţi au făcut recurs împotriva soluţiei magistraţilor din Caracal, care le-au respins, în 2011, acţiunea.

O altă „coadă” a afacerii a fost un dosar penal pentru dare şi luare de mită, avându-i ca protagonişti pe Titi Blondu’ şi pe fostul primar al comunei Dăneasa, Eugen Stănia, după ce, spun surse apropiate cazului, la Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Dăneasa lucrurile au mers ca unse, poate prea unse, pe linia reconstituirii dreptului de proprietate. Un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie le-a dat de lucru procurorilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, spre care DNA şi-a declinat competenţa. Cazul a căzut în sarcina procurorului Cosmin Croitoriu, care a soluţionat relativ repede dosarul cu NUP. El a fost silit de Tribunalul Olt, unde s-a făcut plângere împotriva rezoluţiei, să redeschidă dosarul şi să înceapă urmărirea penală împotriva persoanelor cercetate. Şi din nou, extrem de repede, procurorul Croitoriu a soluţionat cauza în favoarea celor doi. Un mic amănunt: deşi în denunţ se vorbea de documente doveditoare prezente la sediul firmei lui Titi Blondu’, nici un anchetator n-a descins în timp util (şi nici mai târziu) la adresa Celulobloc SA. Un alt dosar, aşadar, soluţionat la foc automat din birou.

•••

Scăpat, la sfârşitul anului trecut, de corvoada declaraţiilor în dosarul penal cu pricina, Constantin Deaconu nu-şi face griji nici în legătură cu soluţia finală a procesului în care cei doi recurenţi reclamanţi cer anularea tuturor documentelor oficiale de pe urma cărora a beneficiat el. Între timp, omul a vândut la preţ bun o parte consistentă din latifundiul cu care s-a pricopsit din toată această poveste şi se gândeşte, aşa cum îi stă bine unui afacerist postdecembrist, să intre în politică. Primul pas îl va face, după cum spune, către Mişcarea Populară.

Documentul care dovedeşte implicarea lui Titi Blondu’ în retrocedarea terenurilor pe care pusese el ochii

Primarul din Studina, afaceri de familie cu bunurile altora

Primarul comunei Studina, Marian Vasile, un personaj obişnuit să facă valuri politice luând poziţii de om onest şi bine intenţionat, s-a arătat extrem de deranjat de faptul că Gazeta Nouă a îndrăznit să dea publicităţii, săptămâna trecută, dovezi potrivit cărora edilul nu este chiar uşă de biserică. Omul ne-a ţinut o lungă tiradă la telefon, încercând să ne convingă de contrariul celor publicate. Noi ne-am continuat, însă, netulburaţi documentarea, descoperind noi etape din trecutul său pe care le-ar fi dorit, evident, îngropate în uitare. Iată-le!

Costel MIREA

Om de afaceri înainte de a deveni primar al localităţii, Marian Vasile are un trecut pe alocuri pătat. Cel puţin în cazul unora dintre afacerile pe care le-a derulat prin intermediul firmei sale, SC Danstud SRL, precum afacerea „Brutăria”. Este vorba de brutăria comunală care hrănea cu pâine toată populaţia din Studina înainte de 1989, ca bun al Cooperativei Agricole de Producţie (CAP). Preluată, după Revoluţie, odată cu o parte din patrimoniul fostului CAP, de către nou-înfiinţata Societate agricolă „Libertatea”, brutăria avea să intre în posesia familiei Vasile pe căi nu tocmai curate. Înainte de toate, trebuie să spunem că, în 2003, preşedinte al Societăţii agricole „Libertatea” devine Octavian Vasile, nimeni altul decât tatăl actualului primar al comunei. Este anul în care, aparent întâmplător, Marian Vasile înfiinţează Danstud SRL. Doi ani mai târziu, firma închiriază brutăria de la societatea agricolă condusă de tatăl celui care avea să devină primar. Potrivit contractului de închiriere nr. 142 din 15 septembrie 2005, preţul chiriei era de patru milioane lei vechi pe lună. Peste doar câteva luni, în condiţii dubioase, brutăria este cumpărată de societatea care o închiriase, contractul tranzacţiei fiind semnat de tată, ca reprezentant al societăţii vânzătoare, şi de fiu, ca reprezentant al firmei cumpărătoare.

La juma’ de preţ

În primul rând, vânzarea brutăriei, cu tot cu utilajele specifice fabricării produselor de panificaţie, a fost decisă nu în cadrul unei adunări generale a Societăţii „Libertatea”, ci în baza unui tabel semnat de aproape 200 de aşa-zişi membri plini ai societăţii. Spunem aşa-zişi, pentru că mulţi dintre semnatari nu sunt membri cu creanţe în „Libertatea”.

„Nu a fost o adunare generală a societăţii în care să se ia decizia vânzării unor bunuri. A fost el, preşedintele, prin comună, pe la mai multe persoane cărora le-a cerut semnătura pe un tabel în nu ştiu ce scop. Oamenii, membri ai societăţii «Libertatea», au semnat, au semnat şi alţii, care nu sunt membri cu creanţe în societate. Ei, şi în baza acestui tabel, în care cred că sunt şi semnături care nu aparţin celor ale căror nume au fost trecute acolo, preşedintele societăţii, Octavian Vasile, a vândut brutăria firmei fiului său, Marian Vasile”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, un localnic.

În cel de-al doilea rând, evaluarea imobilului în vederea vânzării lui lasă loc de multe interpretări. Potrivit contractului de prestări servicii din 20 septembrie 2006, evaluarea construcţiei a căzut în sarcina SC Evalrom-Serv SRL Caracal, reprezentată atunci de asociaţii Tudor Dănacu (director), Florea Liciu şi Mariana Mazilu (director economic). Evaluarea a fost realizată cu dublă măsură, cel puţin la nivelul stabilirii gradului de uzură. Deşi iniţial gradul de uzură real estimat (GUre) a fost stabilit la 59,6%, în raportul de evaluare înregistrat sub numărul 25/09.2006 apare o „corecţie” prin care, ulterior, gradul de uzură creşte la 64%. Efectul? În prima variantă calculele dădeau ca valoare evaluată 1.251.862.000 lei vechi, în cea de-a doua variantă, prin creşterea gradului de uzură cu peste patru procente, valoarea clădirii scade cu peste 152 de milioane lei vechi, astfel că valoarea finală ajunge la 1.099.195.000 lei, spre bucuria cumpărătorului. Şi bucuria acestuia creşte în momentul plăţii, când ajunge să se pricopsească cu un gogeamite imobil, un malaxor de pâine, două frigidere şi trei cazane mari la doar jumătate din suma evaluată. Cum? Simplu: între timp, omul a depus un deviz de lucrări prin care a dovedit că, în timpul cât a avut brutăria închiriată, a executat diverse lucrări de reparaţii. Şi, cum reprezentantul societăţii vânzătoare era tatăl cumpărătorului, l-a crezut pe acesta, „uitând” că, potrivit contractului de închiriere, fiul său îşi luase sarcina de a suporta cheltuielile cu întreţinerea brutăriei (reparaţii interioare şi exterioare), astfel că scăderea costurilor prevăzute în deviz din suma totală a tranzacţiei a fost cât se poate de ilegală.

Oportunităţi suspecte

Este ciudat cum, după ce tatăl lui Marian Vasile a fost pus preşedinte, SA „Libertatea” a început să se prăbuşească. Este ciudat şi că, tată şi fiu (deşi fiul nu avea nicio calitate în structura societăţii) au decis, la un moment dat, constituirea unei comisii de lichidare a SA „Libertatea”. Pentru că nu au avut acordul Consiliului de Administraţiei al societăţii, comisia a fost anulată de instanţa de judecată. Deşi anulată, comisia a fost folosită în anumite împrejurări. O altă ciudăţenie este şi faptul că, după ce a fost vândută brutăria, Consiliul de Administraţie nu s-a mai întrunit niciodată. S-a întrunit, anul trecut, însă, comisia de licitaţie a Fiscului, pentru că societatea agricolă nu şi-a mai onorat obligaţiile către stat. Printre altele, Fiscul a vândut două tractoare, o semănătoare pentru recoltarea porumbului şi o alta pentru păioase, un disc cu grape, două pluguri şi o remorcă. L-am întrebat pe primar cine a cumpărat bunurile scoase la mezat de Fisc. Edilul ne-a spus că nu ştie, că a fost multă lume la licitaţie. Am aflat noi cine le-a achiziţionat la preţuri convenabile: cumnatul primarului, care nu se ocupă cu agricultura, ci cu transportul mărfurilor, prin intermediul firmei sale Vlad Trans Serv SRL. Cu agricultura se ocupă primarul comunei, şi nu de ieri, de azi. Aşa se explică de ce utilajele cumpărate de cumnat sunt folosite de edil, chiar dacă el nu recunoaşte asta.

Odată intrat în politică şi ajuns primar, evantaiul oportunităţilor în afaceri s-a lărgit pentru Marian Vasile. Una dintre oportunităţi ar fi răsărit nu demult în comuna Deveselu, localitatea cu primar PP-DD, unde angajaţi ai firmei lui Vasile ar da o mână de ajutor la executarea unor lucrări de apă-canal pe bani publici. I s-ar întoarce astfel omului serviciul făcut la alegerile parlamentare, când candidatul PP-DD în Colegiul 5 a luat la Studina peste 500 de voturi. Trădând astfel partidul din care făcea parte, edilul din Studina a fost exclus luna trecută din PDL. La urma urmei, nu le poţi avea chiar pe toate, nu?

DOCUMENT Contractul de închiriere, primul pas în afacerea „Brutăria” 

DOVADĂ „Corecţia” evaluatorilor a adus cumpărătorului economii la tranzacţie 

ACT Potrivit primei evaluări, Vasile trebuia să plătească cu 15.000 lei mai mult

Activitatea infracțională a grupului condus de comisarul șef Lazăr, în documente

Activitatea ilegală a grupului infracțional condus de comisarul șef Laurențiu Ilie Lazăr din cadrul Serviciului pentru Investigarea Fraudelor Olt este una de-a dreptul șocantă pentru opinia publică. Vorbim de un om al legii care aproape că făcea totul fără perdea, cu un curaj frizând absurdul.

Costel MIREA

De-a lungul anilor, Lazăr a șantajat agenți economici care ulterior încheiau contracte de prestări servicii cu firma de pază a soției sale, a încercat să determine șefi de instituții publice să acorde beneficii sub formă de bani unor firme protejate de membrii grupului, a întocmit dosare penale fără o motivație reală pe numele unor administratori de firme etc. Reamintim că procurorii DIICOT Craiova au efectuat mai multe rețineri în 12 decembrie în dosarul în care se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de şantaj, evaziune fiscală, abuz în serviciu, delapidare şi spălarea banilor și că în 20 decembrie cinci dintre membrii rețelei au fost arestați preventiv. Este vorba de ofițerul Laurențiu Lazăr, Florin Bîlteanu, director adjunct al Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Olt, coordonator al Serviciului Inspecții Fiscale, Ion Encescu, şeful Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (AFPCM) Olt, omul de afaceri Gheorghe Bădiță și afaceristul craiovean Leonard Ionuț Poteraș din Craiova. În dosar mai sunt cercetați alți doi ofițeri, colegi cu Lazăr la Investigarea Fraudelor, precum și două inspectoare fiscale de la DGFP Olt. Între timp, Bîlteanu şi Encescu au scăpat de gratii şi sunt cercetaţi în libertate.
Olt-Alert.ro a intrat în posesia motivației instanței de judecată a Curții de Apel Craiova care a dispus arestarea celor cinci, document care arată în amănunt acuzațiile formulate de procurorii DIICOT și pe care îl vom reda aici integral.

ANCHETĂ / Afaceristul Bădiţă cere statului milioane de lei pentru lucrări fictive

Marconf SRL preia datorii inexistente ale statului

Viaţa omului de afaceri Gheorghe Bădiţă devenise, în ultimii ani, un şir de infracţiuni prin care căuta să înşele statul cu sume foarte mari de bani. Cercetat penal, în prezent, pentru mai multe pedepsite de Codul Penal, noi episoade din acest şir de infracţiuni scot capul la lumină. Gazeta Nouă continuă seria investigaţiilor demarată cu mult înainte de punerea sa sub acuzare, dând publicităţii o nouă manevră prin care una dintre firmele controlate de familia Bădiţă, SC Marconf SRL Piatra Olt, a încearcă să dea statului o gaură de peste 4,8 milioane de lei. De altfel, procurorii DIICOT au săltat, marţi, o fostă angajată a Marconf pentru încasarea dubioasă a 9 milioane de lei de la stat.

În urmă cu câţiva ani, Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (OUAI) Piatra Olt, înfiinţată în anul 2008 de Gheorghe Bădiţă, solicita Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Olt, în contul Ministerului Agriculturii, o sumă imensă de bani cu titlu de sprijin financiar pentru aşa-zise lucrări în domeniul îmbunătăţirilor funciare. Era vorba de 4.879.062 lei „reprezentând decontarea pentru lunile august-septembrie 2009, conform centralizatorului privind solicitările de acordare a sprijinului financiar pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru executarea lucrărilor suplimentare de aducere în stare de funcţiune a infrastructurii de îmbunătăţiri funciare”, după cum se arată într-un document în posesia căruia am intrat. Or, se ştie, de când a fost înfiinţată organizaţia, instalaţiile de irigaţii de la Piatra Olt nu au funcţionat decât în mică măsură, prin 2009, o singură dată. Stă mărturie în acest sens un document emis de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) Olt, care arată situaţia irigaţiilor în perioada 2009-2012, potrivit căreia OUAI Piatra Olt a solicitat irigarea culturilor o singură dată, pe 571 hectare, în 2009.

Or, în acest context, statul a refuzat plata unor „lucrări suplimentare” în condiţiile în care nu ştia nimic de acestea. Aşa că organizaţia înfiinţată de Bădiţă încearcă marea cu degetul şi în instanţă. La data de 21.07.2011, pe rolul Tribunalului Olt a fost înregistrat dosarul 3182/104/2011, având ca obiect somaţia de plată către Direcţia Agricolă Olt. Instanţa a respins, în 30 august 2011, cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În acelaşi an, OUAI Piatra Olt cheamă în judecată Ministerul Agriculturii, dar la prima înfăţişare renunţă la acţiune. „Astfel de lucrări suplimentare, dacă se fac, nu se fac aşa, hai să le fac şi dup-aia cer bani statului pentru ele. Trebuie să convingi mai întâi statul de utilitatea lor, să pui pe masă un plan bine determinat în consens cu legislaţia în domeniu şi care să fie apoi aprobat şi apoi după aceea, cu voia şi aprobarea instituţiilor statului, te apuci de executarea lor”, susţine unul dintre juriştii instituţiilor chemate în instanţă.

Este şi nu prea este

Surse din cadrul ANIF Olt admit că în 2009 au avut loc lucrări de genul celor invocate de Organizaţia Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii Piatra Olt, executate însă de TCIF Craiova şi înregistrate ca pagubă de ANIF, pentru că OUAI Piatra Olt nu le-a plătit nici până acum, astfel că pe rolul Tribunalului Olt există un proces în acest sens. „Ştim că până în 2009, inclusiv, statul acorda sprijin financiar pentru reparaţii şi punerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii, ca şi pentru irigarea culturilor. Nişte lucrări în acest sens au existat, însă au fost executate de TCIF Craiova, căruia noi ne-am grăbit să-i plătim, urmând să recuperăm banii de la OUAI, care trebuia să plătească parte de la stat, parte, respectiv 20 la sută din valoare, din contribuţia proprie. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, astfel că noi ne-am adresat instanţei de judecată împotriva acestei organizaţii pentru recuperarea pagubei. Valoarea lucrărilor este însă de ordinul sutelor de mii de lei, nu este nici pe departe vorba de peste 4,8 milioane de lei, cât spuneţi dumneavoastră că cere OUAI Piatra Olt statului. Eu nu ştiu de lucrări suplimentare şi de asemenea valori”, ne-a declarat fostul director al ANIF Olt, Marin Petroi.

Tertip

Ca să dea o aparenţă de legalitate acestui aşa-zis debit al statului, OUAI Piatra Olt, controlat de Bădiţă, cesionează aşa-zisa creanţă către SC Marconf SRL Piatra Olt, controlată de acelaşi Bădiţă. Se petrecea la începutul anului trecut, prin încheierea contractului de cesiune de creanţă nr. 21/15.02.2012. Deşi de un astfel de contract trebuie, de regulă, să ia act şi să semneze şi debitorul, în cazul de faţă debitorul cedat, adică Ministerul Agriculturii, habar nu avea în momentul încheierii contractului de existenţa acestuia, astfel că documentul nu conţine semnătura şi ştampila instituţiei.

Dubiosul contract nu a mai apucat să fie pus în executare, pentru că, între timp, SC Marconf SRL a intrat în insolvenţă - o altă poveste în care apar tot felul de pretenţii financiare pe motive imaginare şi documente suspecte. Iar aceeaşi OUAI Piatra Olt nu este străină de aceste mişmaşuri cu iz penal. Organizaţia s-a înscris la masa credală cu o creanţă de peste 13 milioane de lei, datorii care ar proveni în cea mai mare parte din irigarea culturilor de care ar fi beneficiat SC Marconf SRL, firmă care s-a ocupat şi de lucrări agricole pe suprafeţe de teren luate în arendă. Vorbim de aceleaşi imaginare irigaţii, astfel că documentele doveditoare depuse de OUAI Piatra Olt la dosarul insolvenţei aflat pe rolul Tribunalului Olt sub numărul 1055/104/2012 au toate şansele să fie fictive. De altfel, creanţa cea mai mare a Marconf este revendicată de membrii familiei Bădiţă, care ar fi creditat firma care le aparţine cu diverse sume de bani de ordinul milioanelor de lei – manevră utilizată îndeobşte în astfel de cazuri cu scopul de a minimaliza şansele adevăraţilor creditori în a-şi recupera banii. În dosar este invocat şi contractul de cesiune a aşa-zisei creanţe de peste 4,8 milioane de lei.

Protecţie

Curajul de a pune în circulaţie documente fictive cu o uşurinţă care frizează iresponsabilitatea (ca să ne exprimăm eufemistic) i-a fost insuflat afaceristului Gheorghe Bădiţă de protecţia de care se bucura din partea unor persoane sus-puse în cadrul instituţiilor statului. Aşa se explică de ce, de câteva luni, Bădiţă este cercetat în stare de arest preventiv alături de directorul adjunct al Direcţiei de Finanţe Olt, Florin Bîlteanu, şeful Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii (AFPCM) Olt, Ion Encescu şi comisarul şef de poliţie Laurenţiu Lazăr. De altfel, procurorii DIICOT au reţinut, marţi, pentru audieri, o fostă angajată a SC Marconf SRL, pentru încasări dubioase de 9 milioane de lei, tot în domeniul îmbunătăţirilor funciare.

Documentul prin care Marconf a încercat să tragă pe sfoară statul